Poetul Vasile Voiculescu a fost comemorat marti seara la Facultatea de Teologie Ortodoxa Justinian Patriarhul din Bucuresti cu ocazia implinirii a jumatate de secol de la trecerea sa la cele vesnice. Seara de poezie si amintire a purtat titlul Poezia ca rugaciune si s-a bucurat de prezenta unui public numeros, iubitori ai poeziei si apropiati de personalitatea poetului Vasile Voiculescu. Pe scena amenajata in Amfiteatrul Dumitru Staniloae al facultatii au vorbit despre personalitatea si opera poetului ingerilor: Roxana Sorescu, critic, istoric si teoretician literar, specialist in Vasile Voiculescu, Andrei Voiculescu, nepotul poetului, Lidia Stoicescu, scriitoare, Liliana Ursu, poeta, pr. Gheorghe Holbea, prodecan al Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, Demostene Andronescu, supravietuitor al temnitelor comuniste, si Mariuca Vulcanescu, fiica lui Mircea Vulcanescu. Lidia Stoicescu si actorii Cerasela Popescu, Afrodita Andronache si Tomi Cristin au recitat fragmente din lirica voiculesciana. Tenorul Vlad Mirita, Grupul psaltic Stefan cel Mare al facultatii si corul Parohiei Precupetii Noi din Bucuresti au sustinut un concert de muzica bisericeasca si laica. Seara a stat sub semnul amintirii pentru ca nimeni nu si-a propus sa-l desluseasca pe enigmaticul poet Vasile Voiculescu, ci am dorit cu totii sa intram in universul sau, in gandurile si sentimentele sale, si mai ales in nelinistea sa existentiala marcata de dorinta gasirii unei cai de a comunica cu divinul. Sobrietatea, misterul, inchiderea poetului fata de opera sa si in legatura cu trairile sale interioare conduc la ideea ca el a trait poezia ca act religios. In unele din poeziile sale arata ca viata poetului este o liturghie a cuvintelor, ca ceea ce savarseste el prin poezie este o euharistie launtrica. In acelasi timp, pentru ca suntem in aceasta perioada a Postului Mare, putem spune ca pentru Vasile Voiculescu poezia este si ca o postire in care poetul se retrage pentru a regasi noima vietii. Una dintre constatarile pe care le face in poezia sa religioasa este: «Doamne, pe masura ce cred si Te iubesc, imbatranesc in lume si intineresc in Tine», a spus, potrivit Ziarul Lumina, pr. Gheorghe Holbea. Voiculescu a cautat prin poezie sa comunice cu Dumnezeu, iar volumele sale ( Parga, Poeme cu ingeri, Destin, Urcus, Intrezariri) desemneaza treptele unei scari ascendente spre incomunicabilul pe care dorea sa-l descopere. Odata cu venirea comunismului si cu izolarea sa, comunicarea cu divinul cunoaste un dramatism care culmineaza in timpul vietii poetului cu experienta suferintei cumplite a inchisorii care ii va provoca in cele din urma moartea. Voiculescu face parte dintre acele fiinte pentru care credinta a fost innascuta, aceasta este categoria fiintelor fericite. El nu a avut nici indoieli, nici stari de cautare a divinului. A avut stari foarte puternice de cautare a comunicarii cu spiritualitatea, dar o indoiala in intreaga lui existenta nu a fost niciodata, a spus Roxana Sorescu. 

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 641

Id: 30084

Data: Apr 18, 2013

Imagine: