Aceea este smerenie, când cineva cu faptele cele bune ale sale este mai presus de toti, si totusi se înjoseste înlauntrul sau. Smerenia nu înseamna ca un pacatos sa se so­coteasca pe sine cu adevarat pacatos, ci aceea este smerenie, când cineva se stie pe sine ca a facut multe si mari fapte bune, si totusi nu cugeta lu­cruri înalte despre sine, ci zice ca Pavel: „Cu ni­mica pe mine nu ma stiu vinovat, însa aceasta nu ma îndrepteaza pe mine" (/Cor. 4, 4). Şi iarasi: „Iisus Hristos a venit în lume ca sa mântuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintâi sunt eu" (/ Tim, l, 15).Aceea este smerenie, când cineva cu faptele cele bune ale sale este mai presus de toti, si totusi se înjoseste înlauntrul sau. Iara pentru ca sa cu­noasteti cât de bine este a nu gândi cineva lucruri înalte despre sine, închipuiti-va doua trasuri care se întrec între ele. Tragatorii uneia sa fie dreptatea cu mândria, iar tragatorii alteia - pacatul cu smere­nia; si veti vedea ca trasura pacatului învinge pe cea a dreptatii; nu pentru ca pacatul ar fi având asa de multa putere proprie, ci prin taria smereniei celei legate cu dânsul. Şi trasura dreptatii ramâne în urma, nu pentru ca dreptatea ar fi foarte slaba, ci pentru greutatea si povara mândriei. Adica, precum smerenia, prin puterea ei cea însemnata, co­vârseste puterea pacatului si ne ridica pâna la cer, asa pe de alta parte, mândria, prin greutatea si po­vara ei cea mare, pune stapânire pe dreptate si o doboara la pamânt.Si ca sa vezi ca un pacatos smerit întrece pe un drept mândru, adu-ti aminte ele fariseul si ele va­mesul din Evanghelie. „Multumesc tie, Dumnezeu­le, ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, desfrânati, sau ca si acest vames" (Lc. 18, 11). O, ce nebunie! Mândria acestui fariseu nu numai ca îl facea sa se înalte pe sine mai presus de tot nea­mul omenesc, ci într-un chip nebunesc batjocorea pe vamesul, care sta nu departe de dânsul. Dar acesta ce a facut? El nu a rasplatit ocara cu ocara, nu s-a aprins prin batjocorire, ci a suferit totul cu îngaduinta, însa sageata vrajmasului a fost pentru el leac de vindecare, ocara i-a adus lui marire, pâra - cununa de cinste.Astfel de bine este smere­nia, astfel de câstig urmeaza, când cineva nu se tulbura de batjocoriri si nu se iuteste ele semetia al­tora. Caci noi si ele la cei ce ne batjocoresc putem sa tragem mare folos, precum aceasta s-a întâmplat cu vamesul. Adica, pe când el primea batjocura, s-a dezbracat de pacate, si dupa ce a strigat: „Mi­lostiv fii mie, pacatosului", el s-a întors miluit la casa sa, iara acela nu. De aceasta data cuvintele au biruit faptele. (Sfântul Ioan Gura de Aur, Omiliile la Postul Mare, Editura Anastasia, 1997)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 582

Id: 38036

Data: Feb 8, 2014

Imagine: