„Când m-am hotarât sa plec la calugarie, i-am spus mamei acest lucru si s-a bucurat. Când a auzit tata, a vrut sa-mi sparga capul cu un ulcior, dar eu, voinic fiind, l-am dovedit si-am scapat. Dar aceea a fost o ispita, pentru ca dupa câtiva ani am mers odata pe acasa, iar tata mi-a zis: «Bine ca te-ai dus la manastire, de-acum tu ai facut un lucru mare, dar eu nu am facut nimic în viata»“, spunea parintele Onufrie despre intrarea sa în monahism.Aprins de dragostea slujirii lui Hristos, Constantin, fiul lui Teodor si al Profirei, din comuna botosaneana Calarasi, se închinoviaza, la nici 25 de ani, în obstea Manastirii Sihastria. Doi ani mai târziu, este tuns în monahism cu numele Casian. În anul 1946, se învredniceste de harul preotiei, pentru ca trei ani mai târziu sa-i fie alaturi parintelui Cleopa la Manastirea Slatina, loc în care este iarasi închinoviat. Se nevoieste mai multi ani ca egumen la Schitul Grasi - Târgu Neamt. În 1956, este numit egumen la Schitul Tarcau - Neamt, iar mai târziu ajunge egumen si la Schitul Rarau - Suceava. La schitul din nordul Moldovei exista o icoana a Maicii Domnului, facatoare de minuni, de care însusi parintele s-a îngrijit sa nu paraseasca sfântul locas. Se ruga mult la Maica Domnului, în fata icoanei din bisericuta schitului, dar si în bordeiul din apropierea acestuia, pe care si-l facuse singur. Tot într-un bordei a stat si dupa ce a fost dat afara din manastire, odata cu decretul. Patru ani s-a nevoit pe pamântul unui credincios, îngrijea de 8 stupi si împartea din roadele muncii sale cu proprietarul locului.Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 604

Id: 43074

Data: Aug 9, 2014

Imagine: