Duminica a V-a dupa Pasti (a Samarinencei) Ioan 4, 5-42În vremea aceea a venit Iisus la o cetate a Samariei, numita Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul sau. Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de calatorie, S-a asezat lânga fântâna si era ca la al saselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria sa scoata apa. Iisus i-a zis: Da-Mi sa beau!, fiindca ucenicii Lui se dusesera în cetate ca sa cumpere de mâncare. Femeia samarineanca I-a zis: Cum Tu, care esti iudeu, ceri sa bei apa, de la mine, care sunt femeie samarineanca? Pentru ca iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a raspuns si i-a zis: Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la El si ti-ar fi dat apa vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici galeata nu ai si fântâna e adânca; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva esti Tu mai mare decât parintele nostru Iacov, care ne-a dat aceasta fântâna si au baut din ea el însusi si fiii lui si turmele lui?Iisus a raspuns si i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarasi, dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu va mai înseta, caci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apa curgatoare, spre viata vesnica. Femeia a zis catre El: Doamne, da-mi aceasta apa, ca sa nu mai însetez, nici sa mai vin aici sa scot. Iisus i-a zis: Mergi si cheama pe barbatul tau si vino aici. Femeia a raspuns si a zis: N-am barbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis ca nu ai barbat, caci cinci barbati ai avut si cel pe care îl ai acum nu-ti este barbat. Aceasta adevarat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, vad ca Tu esti Prooroc. Parintii nostri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceti ca în Ierusalim este locul unde trebuie sa ne închinam. Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Ma ca vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu va veti închina Tatalui. Voi va închinati caruia nu stiti; noi ne închinam Caruia stim, pentru ca mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul, si acum este, când adevaratii închinatori se vor închina Tatalui în duh si în adevar, ca si Tatal astfel de închinatori Îsi doreste. Duh este Dumnezeu, si cei ce I se închina trebuie sa I se închine în duh si în adevar. I-a zis femeia: Ştim ca va veni Mesia, Care Se cheama Hristos; când va veni, Acela ne va vesti noua toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau ca vorbea cu o femeie. Însa nimeni n-a zis: Ce o întrebi? sau: Ce vorbesti cu ea? Iar femeia si-a lasat galeata si s-a dus în cetate si a zis oamenilor: Veniti sa vedeti un om care mi-a spus toate câte am facut. Nu cumva acesta este Hristos? Şi au iesit din cetate si veneau catre El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învatatorule, manânca. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o stiti. Ziceau, deci, ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva sa manânce? Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este sa fac voia Celui Care M-a trimis pe Mine si sa savârsesc lucrul Lui. Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni si vine secerisul? Iata, zic voua: Ridicati ochii vostri si priviti holdele, ca sunt albe pentru seceris. Iar cel ce secera primeste plata si aduna roade spre viata vesnica, pentru ca împreuna sa se bucure si cel ce seamana si cel ce secera. Caci în aceasta se adevereste cuvântul: Ca unul este semanatorul si altul seceratorul. Eu v-am trimis sa secerati ceea ce voi n-ati muncit; altii au muncit si voi ati intrat în munca lor. Şi multi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care marturisea: Mi-a spus toate câte am facut. Deci, dupa ce au venit la El, samarinenii Îl rugau sa ramâna la ei. Şi a ramas acolo doua zile. Şi mult mai multi au crezut pentru cuvântul Lui. Iar femeii îi ziceau: Credem nu numai pentru cuvântul tau, caci noi însine am auzit si stim ca Acesta este cu adevarat Hristos, Mântuitorul lumii.Convorbirea cu femeia samarineanca prezentata în Evanghelia Duminicii a 5-a dupa Pasti are un continut teologic de o mare profunzime care constituie în mare masura cheia întelegerii învataturii mântuitoare a lui Hristos Domnul. În acest context patrunde în istoria mântuirii noastre o persoana anonima, care, desi va fi cunoscuta de acum înainte cu denumirea de „femeia samarineanca“, nu va lipsi din amintirea perpetua pe care i-o face Biserica. Sunt putine femei pomenite în Sfintele Evanghelii, numele unora ramânând chiar necunoscute, fiind cunoscute doar faptele lor, dar pentru importanta prezentei lor în opera de mântuire a lumii le-a fost poruncita pomenirea chiar de Mântuitorul Iisus Hristos, ca în cazul femeii care în Betania, în casa lui Simon Leprosul, a turnat mirul de mare pret pe capul Sau (Mt. 26, 6-13).Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 740

Id: 40680

Data: May 15, 2014

Imagine: