Atitudinea nepasatoare, chiar sfidatoare a unor crestini fata de primirea Împartasaniei a condus la o serie de actiuni întreprinse atât de monahi, cât si de ierarhia bisericeasca, în vederea solutionarii acestei probleme. Cu toate acestea, în prezent înca mai întâlnim persoane care considera ca Sfânta Împartasanie trebuie primita foarte rar, pentru ca în caz contrar riscam sa ne „obisnuim“ cu aceasta si sa nu îi mai acordam cinstirea cuvenita. Nu aceasta era si parerea primilor monahi, oameni care traiau în asceza si stiau foarte bine ce înseamna sa fii atacat constant de stari de indiferenta sau nepasare.În materialul anterior am observat pe larg cum sustineau monahii din perioada timpurie a Bisericii necesitatea primirii dese a Împartasaniei. Nu ne-am structurat articolul respectiv pe tema primirii rare a Împartasaniei tocmai pentru ca nimeni sa nu înteleaga gresit ca sustinem primirea deasa a Sfintei Euharistii în orice conditii, adica fara binecuvântarea duhovnicului si daca suntem opriti de la primirea ei. Însa cuvintele Sfintilor Parinti adresate celor care considera Împartasania drept un premiu al propriilor virtuti si care aleg sa o primeasca rar pentru ca au ajuns sa creada ca astfel îsi confirma propria sfintenie trebuie scoase la iveala si marturisite fara teama. În definitiv, nu ne propovaduim pe noi însine, ci marturisim cu tarie adevarul cuprins în Sfânta Scriptura si Sfânta Traditie fara a adauga absolut nimic de la noi. De exemplu, avva Theona, un ascet îmbunatatit cu ale carui cuvinte ne-am întâlnit si în materialul anterior, este ferm convins ca primirea Împartasaniei doar o data pe an din motive „evlavioase“ nu constituie nimic altceva decât o grosiera dovada de aroganta.Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 584

Id: 38986

Data: Mar 20, 2014

Imagine: