Nasterea lui Hristos este, prin excelenta, un eveniment teologic imprejmuit de taina si paradox. Taina intotdeauna inaugureaza paradoxul, ambele fiind prinse in copcia uimirii si a minunarii. Taina si paradoxul capata viata doar in uimire si minunare. Intruparea le cuprinde in sine pe ambele. E o taina cum Fiul lui Dumnezeu Se inomeneste, "sfasie" cerurile si vine sa-si asume conditia precara si efemera de om. Mintea greu poate accede la un asemenea mister, care poate deveni sondabil – in masura capacitatilor si limitarilor umane – doar prin credinta.De obicei, suntem familiarizati cu un Dumnezeu invaluit, infasurat doar in ceea ce generic numim spirit. Coborarea Lui in materialitate ne descumpaneste. Rastoarna schemele noastre mentale, culturale si, de ce nu, religioase. Impulsul logicii umane ar spune: materia este materie si spiritul este spirit. Odata cu evenimentul Nasterii lui Dumnezeu existenta capata o alta directie. Spiritul e patruns de materie si materia de spirit. E ceea ce frumos se numeste, in limbaj teologic, taina divino-umanitatii, taina cerului si a pamantului.Dumnezeu se face om, adica materie, ca acesta (omul) sa se smulga din carcera stramta a materialismului, pentru a ajunge materie spiritualizata, materialitate. Materia este, realmente, spiritualizata. Nasterea lui Hristos imprima la modul ontologic in materie mai mult spirit, mai multa dragoste si mai multa lumina. Ce taina uimitoare! Materia devine spirit si spiritul materie, fara ca spiritul sa-si piarda caracterul de spirit si materia de materie. Minunat paradox! "Dumnezeu S-a imbracat in firea umana ca, venind intre noi, sa ne invete si, invatand, sa ne arate acele lucruri pe care noi nu le putem vedea", spune Sfantul Ioan Gura de Aur.Nasterea lui Hristos – prologul teologic al cartii in care este scrisa intreaga istorie a mantuiriiFaptul ca Necreatul devine creat, Se supune sensibilului; ca Ipostasul Fiului se face om (nu ia doar forma de om – antropomorfism), adica intra in lumea relativului; ca se instaureaza, cel putin din punct de vedere obiectiv, imparatia dragostei si a partasiei comunionale cu Treimea si cu oamenii intr-o "imparatie" a atomizarii persoanei umane si a urii capabile sa carbonizeze tot ceea ce prinde in cale; ca Vesnicia patrunde in timp si se supune fortei presante a clipei constituie tot atatea prilejuri de cumplita/frumoasa rastignire a mintii si a ratiunii pe crucea misterului-paradox al Intruparii.Fiul lui Dumnezeu se naste din Fecioara Maria – fara samanta de barbat, prin puterea Duhului Sfant (alt cui de rastignire infipt in lemnul mintii) – pentru ca omul sa guste, sa cunoasca mai indeaproape viata lui Dumnezeu. Prin Iisus Hristos ni se dezvaluie tainele vietii dumnezeiesti, adica cum este Dumnezeu si ce este El. De aceea, Hristos a vorbit si faptuit cum nimeni si niciodata nu va mai vorbi si faptui vreodata asa de real atat despre Dumnezeu, cat si despre Om.Nasterea lui Hristos e prologul teologic al cartii in care este scrisa intreaga istorie a mantuirii neamului omenesc. Acest prolog face posibila implantarea in solul mintii umane a adevarului ca divinul trebuie gandit, trait si intotdeauna unit cu umanul si viceversa. Iisus Hristos este Dumnezeu si Om. Divino-umanitatea Lui constituie, cu adevarat, paroxismul rastignirii mintii pe crucea Intruparii. In fond, realitatea intregului univers al Craciunului rezida in realitatea divino-umana, care a pasit in lume odata si pentru totdeauna cu Intruparea.Binomul "divino-umanitate" este supus, in vremurile prezente, la cele mai grave si cutremuratoare atentate, venite atat din zona mentalului umanist-materialist, cat si din sfera socio-cultural ateista. Conform acestor orientari, mariajul binomului nostru trebuie, neaparat, sa sfarseasca in divort.Societatea in care traim se zbate cu incapatanare pentru constatarea divortului – daca e cu putinta cat mai repede – dintre divin si uman si invers. Dumnezeiescul sa plece de unde a venit, iar umanul sa devina si "mai" uman.Drama Craciunului fara HristosMentalul colectiv al romanului din preajma sarbatorilor de iarna ne livreaza cel mai "eficient" exemplu in favoarea sustinerii tezei ca ne adecvam foarte usor unei culturi, unui soi de comportament care ignora, direct sau indirect, sau, mai degraba, neaga faptul Intruparii.Omul consumist nu se mai lasa modelat, cizelat si impodobit de semnificatiile profunde si reale pe care le comporta sarbatoarea Craciunului. Bradul, cozonacii, traditiile populare (nu ca n-ar fi importante) au avut "grija" sa-L scoata pe Hristos de pe scena acestei sarbatori. E o forma de izgonire "eleganta", de secularizare dinspre interior inspre exterior, care mi se pare a fi cea mai catastrofala.In aceste vremuri dominate numai de legea consumismului, "icoana" evenimentului Intruparii e amplu captusita de materialism (nu de materialitate, care este buna). E mult mai simplu sa te zbati pentru achizitionarea unui brad sau a unei retete culinare specifice acestor sarbatori decat sa te lasi patruns de nevinovatia Pruncului nascut in ieslea Betleemului. Dorintele oamenilor, in aceste zile, sunt indreptate (aproape) numai inspre comercial si gastronomic. Bucuria e mai mult un efect al desfatarii trupesti decat o realitate spirituala. Craciunul a devenit un brand al comercialului si al bucuriei strict efemere. In acest fel, ajungem sa sarbatorim "craciunuri" fara de Hristos. Ăsta da paradox! Numai ca acesta nu e in stare sa "franga" mintea omului. Cel mult o indobitoceste, intorcand-o cu vioiciune inspre grosier si materialism.Nu am auzit inca pe nimeni (si daca vor fi fiind, sunt mult prea putini) sa se planga de faptul ca Hristos inca nu S-a intrupat in inima si viata lui. In schimb, daca nu vine "mosua" si nu se "descinde" vreun brad din padurea seculara, totul pare sumbru si fara sens.Sufletul omului consumist nu mai pare miscat de tainele si paradoxurile Intruparii, pe care cred ca, in parte, nici nu le stie. In acest fel, taina identitatii lui Hristos, adica divino-umanitatea, ajunge sa fie aspru stirbita si, de ce nu, asasinata. Divortul intre divin si uman se instaleaza din plin. Observam cat de usor e "sustrasa" divinitatea din umanitate. Bradul, Mosul, cozonacii si sarmalele sunt de vina. Sa nu fim rastalmaciti. Sunt importante si acestea, dar nu atat de importante incat sa aiba efectul unui paralizant, al unei pastile care produce amnezie fata de ceea ce e cu adevarat esential si datator de bucurie in sarbatoarea Craciunului: adevarul nestramutat ca Fiul lui Dumnezeu S-a nascut printre oameni a devenit Om pentru noi, oamenii, instaurand si fundamentand, in chip uimitor, taina unirii neamestecate dintre divin si uman.Craciunul e taina Bucuriei, a Iubirii si a Smereniei coborate printre noi, in ciuda faptului ca traim intr-o lume profund stigmatizata de tristete, ura si, mai ales, mandrie.Desprinderea dumnezeiescului de umanitate nu e atat de bine constientizata la nivelul oamenilor de rand, al celor simpli, fara pregatire intelectuala. E detectabila doar din practica, din modul cum se raporteaza la Craciun. Evident, nu ne permitem luxul de a generaliza. Mai sunt oameni care inteleg si interiorizeaza taina Intruparii. Trist e ca sunt din ce in ce mai putini. Nu propun o imagine pesimista, ci, cred, una extrem de realista.La cei "mobilati la etaj", lupta impotriva Intruparii imbraca haina materialismului practic si dialectic (asta nu inseamna ca statutul de intelectual confera in chip automat si necesar "statutul" de atei si materialisti). Vocile unora ar propovadui de pe toate gardurile: nu avem nevoie de Spirit care sa spiritualizeze materia, ci de mai mult uman care sa ne umanizeze; avem nevoie de un Hristos mai uman si nu asa de dumnezeiesc precum ni-l predica Biserica. In acest caz, asistam la ceea ce, paradoxal si tautologic, as numi infuzie de mai multa materie in materie, de mai mult uman in persoana lui Iisus Hristos, uman care sa-i asigure pierderea in anonimat.Daca Hristos, Persoana divino-umana, vine sa spiritualizeze materia, sa o faca mai transparenta, transformand-o in materialitate diafana, in virtutea dumnezeiescului prezent in uman, omul consumist, prin viata lui, propune solidificarea spiritului, congelarea lui, daca e cu putinta, transformandu-l in materialism, in virtutea eliminarii dumnezeiescului din uman, in virtutea "umanizarii" umanului. Aceasta e drama Craciunului fara Hristos.(Articol aparut sub semnatura PS Ignatie Muresanul si publicat in editia din data de 23 decembrie 2012 a saptamanalului "Lumina de Duminica")

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 721

Id: 27082

Data: Dec 23, 2012

Imagine: