Cine deschide paginile Patericului poate ramane surprins de numarul mare de 'elemente' considerate un pericol pentru societate care s-au retras in linistea desertului pentru a-si plange pacatele si a-L afla pe Dumnezeu. Erau toti acestia sinceri in cautarea lor? Asceza autoimpusa putea compensa vreodata erorile tineretii? Raspunsul crestin la aceste intrebari este bine stiut, dar pentru dusmanii religiei lui Hristos, acesta era departe de a fi convingator. In perioada in care Romania a fost sub dominatia regimului comunist, puterea politica si organele de represiune au manifestat o adevarata obsesie ca optiunea unor reprezentanti ai 'vechii ordini sociale' de a se retrage la manastire nu ar fi altceva decat fie o fuga de pedeapsa meritata, fie o camuflare a actiunilor dusmanoase sub haina religiei.Anghel Papacioc s-a nascut pe 15 august 1914, in comuna Misleanu, judetul Ialomita. Tatal sau era agent sanitar si poseda, conform notelor Securitatii atente la asemenea detalii, 12 hectare de pamant arabil. In 1932, tanarul Papacioc a absolvit Şcoala de Arte si Meserii din Bucuresti, plecand, dupa satisfacerea serviciului militar, la Brasov, si se angajeaza la fabrica de armament 'Malaxa', unde lucra, in calitate de maistru-sef, fratele sau, Radu. Ca multi dintre tinerii vremii care nu erau de acord cu situatia socio-economica a Romaniei acelor timpuri, Anghel Papacioc simpatiza din punct de vedere politic Miscarea Legionara, insa nici un document nu arata ca el ar fi luat parte in vreun fel la actiuni necugetate, ci modalitatea sa de implicare in miscare a constat in esenta in participarea la numeroase tabere de munca, unde s-a remarcat prin harnicie si spirit organizatoric, fiind apreciat de tot mai multe persoane.In inchisorile carliste si antonescieneIn decembrie 1938 a fost arestat de politia politica a lui Carol al II-lea, fiind internat in celebrul lagar de la Miercurea Ciuc, unde, conform marturisirilor facute la ancheta, isi petrecea timpul rugandu-se si confectionand cruciulite, troite si icoane. Dupa eliberarea din lagar, in aprilie 1940, se stabileste in Zarnesti, unde lucreaza ca secretar la un avocat. Dupa abdicarea regelui Carol al II-lea, Anghel Papacioc a fost propus in functia de sef al plasei Zarnesti, din octombrie 1940 devenind si primar al comunei Zarnesti. Din cauza functiei pe care a detinut-o, din partea Miscarii Legionare, el a fost vizat direct de represiunile ordonate de Ion Antonescu, dupa consumarea confruntarilor din ianuarie 1941 (asa-numita 'rebeliune legionara'). A fost judecat la un loc cu multi alti membri si simpatizanti ai legiunii din regiunea Brasov, fiind condamnat la 6 ani de inchisoare pentru presupuse acte de 'insubordonare'.In luna august 1941, din inchisoare, Anghel Papacioc facea cerere sa i se permita sa lupte pe front si astfel sa fie intr-un fel de folos tarii. Initial este eliberat si repartizat unei unitati militare, dar, ulterior, autoritatile revin asupra deciziei. Deoarece regimul de detentie de la Aiud, unde erau tinuti legionarii, era extrem de dur, se hotaraste, la indemnul altor camarazi, sa fuga in Iugoslavia, insa, in iunie 1942, el este prins si predat granicerilor romani. Judecat de Tribunalul Militar Brasov pentru trecere frauduloasa a frontierei, este condamnat la sase ani de inchisoare. Este incarcerat la Aiud, pana in septembrie 1946, cand se intoarce in satul natal, avand insa in minte sa lase deoparte toate cele lumesti si sa devina monah.Pentru aceasta, in ianuarie 1947, pleaca la Manastirea Cozia, unde staretul Gherman Dineata il primeste ca 'frate'. Marturisind in fata duhovnicului cele facute in viata lumeasca, tanarul 'frate' lasa in urma toate desertaciunile lumii si isi dedica intreaga viata lui Dumnezeu. Timp de un an si jumatate, fratele Papacioc a indeplinit diverse ascultari la Manastirea Cozia (bucatar, paracliser), pentru ca mai apoi, dat fiind calitatile sale de organizator, sa fie trimis sa administreze pamantul apartinand mai multor manastiri, aflate in comuna Comanca - Caracal. La sfarsitul lunii august 1948, a fost trimis la Schitul Cioclovina, care apartinea de Manastirea Tismana, unde a stat pana in luna ianuarie 1949, cand, la cerere, a plecat la Manastirea Sihastria, unde era staret arhimandritul Ilie Cleopa. Aici a stat pana in luna septembrie 1949, cand a fost trimis la Manastirea Antim - Institutul Biblic, la atelierul de sculptura. Aici el este randuit calugar, sub numele de Arsenie si slujeste pana in iunie 1950, cand pleaca la Manastirea Slatina, gandita de patriarhul Justinian ca o mare lavra a monahismului romanesc. De aici este arestat in noaptea de 13 spre 14 iunie 1958, fiind trimis la Directia de Anchete penale a MAI Bucuresti. In acelasi timp mai fusesera arestate numeroase personalitati de prima marime a spiritualitatii romanesti, care au fost supuse rapid unor interogatorii dure, deoarece Securitatea spera sa afle in propriile marturisiri ale acestora temeiurile pentru condamnare.Marturisitor al credintei in anii comunismuluiIn momentul arestarii parintelui Papacioc, Securitatea nu avea in portofoliul ei decat dosarele instrumentate impotriva acestuia de catre regimul Antonescu si nimic in plus. Or, el a fost arestat pentru niste fapte pentru care fusese deja judecat si isi ispasise pedeapsa. Numai in sistemul comunist erau posibile asemenea aberatii, ca un om sa fie arestat pentru o fapta pentru care deja platise. In perioada iunie-iulie, parintele Arsenie este supus unor interogatorii intensive in care i se cere sa-si povesteasca intreaga activitate de natura politica. Cel interogat isi recunoaste fara sovaire activitatea politica din trecut, la modul onest si neutru, fara a brava cu actele sale sau sa caute justificari cu orice chip. Se poate vedea ca pentru parinte este un timp de dinainte si un timp dupa intrarea in manastire. Nu isi ascunde trecutul, dar nici nu il clameaza. Pur si simplu, daca este intrebat raspunde. Insa pentru Arsenie Papacioc, apropierea de cele sfinte a insemnat lasarea in spate a tuturor desertaciunilor lumii. Anchetatorii il vor descoase si despre activitatea cu caracter politic depusa si dupa intrarea in monahism, despre legaturile cu gruparea 'Rugul Aprins', cu alti reprezentanti ai Bisericii. Raspunde scurt si limpede ca toata activitatea sa este de natura spirituala, neavand nici o legatura cu politica legionara. Arata raspicat, iar depozitiile celorlalti inculpati vin in sprijinul celor spuse de el, ca el crede ca organizatia legionara a savarsit in trecut o serie de fapte reprobabile, pe care un crestin adevarat nu trebuie sa le savarseasca si ca, odata apucat pe calea bisericii, 'omul cel vechi' a pierit. Asemenea altor membri ai lotului 'Rugul Aprins', parintele a aratat ca marturisirea sa ca monah e marturisirea lui Hristos, recunoscand ca i-a invatat pe numerosi tineri tainele credintei crestine.Cum anchetatorii nu au gasit nimic penal in faptele parintelui, ei il vor trimite in judecata pe baza acelorasi vechi acuzatii din anii a40. Judecat laolalta cu ceilalti membri ai lotului 'Rugul Aprins', parintele Arsenie era condamnat la 20 de ani de inchisoare 'pentru uneltire contra ordinii sociale'. A trecut prin inchisorile din Brasov, Aiud si Jilava, fiind eliberat in 1964. De fapt, 'eliberat' este numai un fel de-a spune, deoarece pana in 1990 asupra parintelui Securitatea va exercita o supraveghere aspra si chiar ostentativa, singurul motiv fiind teama de imensul sau prestigiu spiritual. (Articol publicat in Ziarul Lumina , Editia din data de 21 iulie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 622

Id: 15304

Data: Jul 21, 2011

Imagine: