Ieri eram rastignit cu Hristos, azi sunt sla­vit impreuna cu El. Ieri muream cu El, azi sunt inviat impreuna cu El. Ieri eram ingropat cu El, azi sunt inaltat impreuna cu El. Dar sa-I aducem un dar Celui care a patimit si a inviat pentru noi! Poate va ganditi ca ur­meaza sa spun aur sau ar­gint sau tesaturi sau pietre stralucitoare si scumpe, materie pa­man­teasca trecatoare care ra­mane pe pamant si din care mai mult au cei rai si sclavii lucrurilor lumesti si ai stapanitorului lumii (diavolul, n.r.). Sa ne aducem in dar pe noi insine, bunul cel mai de pret pentru Dumnezeu... Sa Ii dam inapoi Imaginii ceea ce este facut dupa Imagine, sa recunoastem cinstea, sa pretuim Arhetipul, sa cunoastem puterea tainei si pentru ce a murit Hristos! Sa devenim asemenea lui Hristos, de vreme ce si Hristos a devenit asemenea noua! Sa devenim dumnezei pentru El, din moment ce si El a devenit om pentru noi! A luat asupra Sa ceea ce este mai rau, ca sa ne dea ceea ce este mai bun. A saracit, ca noi sa ne imbogatim din saracia Lui (cf. II Corinteni 8, 9). A luat chip de rob (cf. Fili­peni 2, 7), ca noi sa primim ina­poi libertatea. A coborat, ca noi sa fim ridicati. A fost ispitit, ca noi sa invingem. (…) A murit, ca sa ne mantuiasca. S-a inal­tat, ca sa ne traga la El pe noi cei care zaceam jos in prapastia pacatului. Fiecare dintre noi sa ii dea totul... (Sf. Gri­go­rie de Nazianz, Predica 1, 4-5)Minunea mantuirii noastre Intr-adevar, s-au petrecut multe minuni in vremea aceea: Dumnezeu a fost rastignit, soa­rele s-a intunecat si s-a luminat din nou (caci se cuvenea ca pana si creaturile sa sufere im­preuna cu Creatorul), cata­pe­teas­ma s-a rupt, sangele si apa au curs din coasta Sa, sangele a curs ca din om, iar apa a curs ca din ceea ce este deasupra omului, pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au sfaramat pentru Piatra, mortii au inviat in credinta invierii generale de apoi, s-au aratat semne la mormant si dupa mormant pe care cine oare ar putea sa le laude asa cum se cuvine; insa nici una nu este ca minunea mantuirii mele. Cateva picaturi de sange restaureaza intreaga lume si devin pentru toti oamenii asemenea cheagului pentru lapte, aducandu-ne si le­gan­du-ne laolalta in unitate. (Sf. Grigorie de Nazianz, Pre­dica 45, 29)Hristos a zdrobit moartea si pe diavol Inainte de venirea lui Hris­tos, moartea se numea moarte (cf. Geneza 2, 17). (…) Nu se numea numai moarte, ci si iad (cf. Psalmul 48, 16). (…) Aces­tea erau denumirile sfarsitului nostru mai demult. Dar dupa ce a venit Hristos si a murit pentru viata lumii, moartea nu se mai numeste moarte, ci somn si odihna. Este limpede ca se numeste odihna, din ceea ce a spus Hristos: «Lazar, prietenul nostru, doarme» (Ioan 11, 11). (…) Iata ca moartea este numita peste tot somn, iar din acest motiv si locul se numeste cimitir [Koimeterion - lat. coemeterium; rom. «cimitir» - are sensul de «loc de odihna», «dormitor», provenind de la ver­bul koimao «a se intinde pentru a se odihni», «a dormi», n.r.]. Acest nume ne este de folos si este incarcat de intelesuri profunde. (…) Ia aminte incotro te duci: in cimitir; si cand te duci: dupa moartea lui Hristos, cand pu­terea mortii a fost nimicita. (…)Hristos l-a zdrobit pe diavol prin cele cu care el a invins. (…) Fecioara, lemnul si moar­tea au fost simbolurile infrangerii noastre. Fecioara era Eva, caci inca nu cunoscuse bar­ba­tul. Lemnul era pomul. Moar­tea a fost pedeapsa lui Adam. Dar iata, acum dimpotriva, Fecioara, lemnul si moartea, acele simboluri ale infrangerii, au devenit simboluri ale victoriei. Caci in locul Evei este Maria, in locul lemnului cu­nos­tin­tei binelui si raului este lemnul crucii, in locul mortii lui Adam este moartea lui Hris­tos. (Sf. Ioan Gura de Aur, Despre cimitir si cruce, 1-2)Cele doua invieri ale omului: invierea cu sufletul prin botez si invierea cu trupul Noi am murit de doua ori, iar prin urmare se cuvine sa asteptam o inviere indoita. Hris­tos a murit o singura data, motiv pentru care a si inviat o singura data. (…) Adam a murit si cu trupul si cu sufletul, a murit si prin pacat si prin fire (cf. Geneza 2, 17). Nu a murit in aceeasi zi si prin fire, dar a murit prin pacat. Aceasta din urma este moartea sufletului, iar cealalta este moartea tru­pului. (…) Moartea sufletului este pacatul si pedeapsa ves­ni­ca (cf. Matei 10, 28). (…) Hris­tos a murit o singura data, fiindca El nu a pacatuit, ci a murit o data pentru noi, cu toate ca nu era dator sa moara, neavand pacat… De aceea, El a inviat dintr-o singura moarte. Insa noi care am murit de doua ori, inviem de doua ori. Din prima, adica din pacat, am in­vi­a­t mai inainte, caci am fost ingropati cu El in botez si am inviat cu El prin botez. Prima inviere este izbavirea de pa­ca­te, iar cea de a doua este in­vi­e­rea cu trupul. A dat-o pe cea mai mare, asteapt-o si pe cea mai mica! Aceasta este cu mult mai mare decat aceea, caci este cu mult mai mare sa fii izbavit de pacate decat sa vezi trupul inviind. De aceea a cazut tru­pul, deoarece a pacatuit, iar daca inceputul caderii este pacatul, inceputul inaltarii este izbavirea de pacat. (Sf. Ioan Gura de Aur, Impotriva betivilor si despre inviere, 4) (Traducere din limba greaca veche de Corneliu Clop) (Articol publicat in "Ziarul Lumina" din data de 11 mai 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 558

Id: 30735

Data: May 11, 2013

Imagine: