Istoria omenirii cunoaste multe evenimente si intamplari exceptionale, dar e in afara de orice indoiala ca evenimentele religioase, in care a fost implicat in chip neindoielnic supranaturalul, au detinut intotdeauna intaietatea. Printre acestea, minunea Invierii Domnului constituie nu unul din aceste evenimente exceptionale, ci marele eveniment care, de aproape doua mii de ani, domina istoria.Ziua Invierii e marea sarbatoare a crestinilor de pretutindeni. In aceasta zi, toti se aduna intr-un gand, o credinta, o speranta si o iubire. Gandul e acela rezumat de Sfantul Apostol Pavel: "Daca Hristos a inviat si noi vom invia", adica suntem nemuritori. Cu moartea se incheie doar viata pamanteasca, dar incepe o alta, vesnica. Credinta ni se intareste ca peste toti domneste Dumnezeu, Tatal nostru, al tuturor, Cel care are grija de univers, de pamant, de om si de toata credinta lui. Speranta incolteste din nou in sufletele noastre, chiar daca uneori pare a se ofili, ca Dumnezeu ne poarta si noua de grija, nu ne uita si chiar cand ne pedepseste e spre indreptare si iertare. Şi ne regasim, in aceasta zi a Invierii, ca frati si fii ai aceluiasi Tata ceresc, care ne iubeste si ne invata sa ne iubim si noi ca fratii.Invierea Domnului devine pe loc dovada dumnezeirii Sale, de multi contestata in zilele noastre. Aduce oamenilor proba nemuririi Lui si a noastra, a oamenilor.Invierea - evenimentul care recentreaza istoria lumiiDupa momentul Invierii, Iisus devine Intemeietorul celei mai pure, celei mai elevate religii, a religiei prin excelenta, care strabate de doua milenii veacurile. In numele lui Iisus se iubeste, se iarta, se stabilesc norme de convietuire sociala, se traieste si, la nevoie, se si moare.Epicentrul crestinismului, Invierea, imbraca in sanul Bisericii Ortodoxe o importanta fara egal. Aici, intreaga viata liturgica culmineaza intr-adevar in slujba pascala, sarbatoare a sarbatorilor, praznuire dincolo de orice praznuire, "caci toate s-au umplut de lumina, si cerul, si pamantul, si cele de dedesubt". Icoana Invierii reprezinta in mod firesc punctul in care toate converg, centrul din care radiaza si in jurul caruia evolueaza praznicele imparatesti si icoanele acestora.Invierea lui Hristos este un eveniment care depaseste istoria lumii si realitatea palpabila. Hristos cel Inviat trece pe un plan de viata inaccesibil experientei noastre sensibile de astazi. Sfintii Evanghelisti nu relateaza evenimentul Invierii in sine, Mantuitorul cel Inviat aratandu-Se doar dupa Inviere unor oameni concreti, care au putut depune marturie despre Invierea Sa din morti. Totusi, evenimentul Invierii tine de istorie, noi putandu-l situa in timp si loc. Pentru realitatea si adevarul Invierii Domnului avem doua categorii de marturii, fiecare cu aportul de necontestat la acest eveniment care a impartit lumea: - pana la moarte - si - intru viata. "Invierea lui Hristos Insusi din morti nu este, insa, nicidecum o simpla revenire la viata pamanteasca sau reanimare a unui cadavru, ci inceputul unei alte vieti: viata vesnica, in care trupul omenesc nu mai este supus stricaciunii, adica proceselor de compunere si descompunere, nici limitarii legate de spatiu si timp." Nu este posibil ca cineva sa vada si sa descrie Invierea, deoarece aceasta inaugureaza o lume noua, care nu face parte din legile acestei lumi stricacioase; "Invierea o vede numai cel credincios, cu ochii credintei, iar pe Domnul cel inviat Il intalneste in Tainele Bisericii, asemenea celor doi ucenici in Emaus care Il recunosc pe Hristos cel inviat atunci cand El binecuvinteaza painea" (vezi Lc. 24, 30).Daca istoria patimilor lui Hristos s-ar fi sfarsit pe Golgota si daca misiunea lui Hristos s-ar fi oprit la Evanghelie, am putea spune ca am avea in fata viata exemplara a unui erou care moare pentru o cauza umana si noi am infaptui o comemorare istorica. Daca s-ar fi oprit aici, noi, crestinii, n-am avea parte decat de tristete si plangere. Dar nu, nu aici s-a oprit! Toate acestea aveau un singur drum si mergeau catre unul si acelasi deznodamant: Invierea. Daca Domnul Iisus s-a manifestat plenar prin moarte, tot plenar S-a manifestat si prin viata. Viata insa, in puterea ei desavarsita, nu este cea fireasca, pe care o traim cu totii intre leagan si mormant, ci aceea care biruie moartea si ii tagaduieste puternicia.Ca sa invii impreuna cu Hristos, trebuie sa te ingropi mai intai cu ElLa viata cea noua ne cheama insusi Domnul si Mantuitorul nostru, care a adus-o in lume. Din mijlocul praznicului maritei Sale Invieri ne repeta si noua cuvantul: "Eu sunt Invierea si viata"... (Ioan 11, 25). "Eu sunt painea vietii, cela ce vine catre Mine nu va flamanzi"... (Ioan 6, 35). La El este izvorul vietii si nimeni nu poate ajunge la adevarata viata decat prin Iisus Hristos Domnul. "Trebuie sa primesti pe Insusi Domnul inlauntrul tau, sa-L faci Stapan peste tine, sa nu mai inviezi tu, Adam cel vechi, cu pacatele tale, ci sa invieze Hristos cu lumina si cu darul Sau prin tine. Viata cea noua intru Hristos e o tasnire de puteri dumnezeiesti in om. De aceea, omul singur nu si-o poate da, ci trebuie sa o primeasca ca un dar de sus. Prin acest dar se daruieste Dumnezeu insusi. Şi numai iubirea cea vesnica poate sa nasca fii ai lui Dumnezeu si mostenitori ai vietii celei vesnice. Dar omul trebuie sa se doreasca dupa viata cea noua, sa-si deschida sufletul pentru primirea ei si sa-l puna la dispozitia darului celui sfintitor al lui Dumnezeu. Ca sa invii impreuna cu Hristos, trebuie sa te ingropi mai intai cu El, adica trebuie sa se petreaca o schimbare din temelie in insati fiinta ta, ca sa devii faptura noua" (II Cor. 5, 17). Mai presus de toate minunile si proorocirile sta aceasta minune: faptura cea noua altoita intru Hristos: "Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase, astazi ma ridic impreuna cu Tine, inviind Tu".Preasfintitul Parinte Visarion al Tulcii spunea ca "minunea Invierii este asemenea unui munte inalt de pe varful caruia se vede, se intelege si se lumineaza toata viata noastra de aici de pe pamant si de dincolo de mormant. Ea este asemenea unui far calauzitor, asezat la hotarul dintre doua lumi: cea de aici si cea viitoare. In lumina Invierii lui Hristos intelegem mai bine rostul nostru de aici, de pe pamant, valoarea vietii pe care am primit-o de la Dumnezeu, ca si a indatoririlor pe care le avem in societate".Sfantul Apostol Pavel este foarte categoric: "Pentru mine viata este Hristos". In ce ne priveste, noi suntem niste "inviati" cand traim in uniune cu Hristos, devenind totodata oglinda Sa si transparenti lucrarii Lui. Altfel spus, a fi inviat nu inseamna sa ai sentimente de vanitate sau superioritate. Dimpotriva, fiecare pas spre Lumina aduce cu sine o tot mai mare constientizare a propriilor opacitati, slabiciuni si neputinte.De nimic nu avem nevoie astazi ca de aceasta viata renascuta intru Hristos! (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 8 mai 2011 semnat de Alexandru Chituta)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 862

Id: 30539

Data: May 3, 2013

Imagine: