In manastire descoperi plenar vocatia fundamentala pentru care ai fost creat. Aceea de a fi faptura doxologica. Iar aceasta nu se exprima doar in slujbele de la biserica, ci prin orice gest, fie el cat de marunt, prin care poti lauda tu pe Dumnezeu sau cei ce te vad sa-L preamareasca pe El datorita faptului ca te-au intalnit. Asa le-am simtit pe maicile de la Manastirea Iezerul Valcii, ca pe purtatoare de Hristos in inimile, cuvintele si faptele lor. Smerite, simple si, in acelasi timp, hotarate in slujirea lor, m-au invatat ca bucuria este semnul vietii implinite in Domnul.Monahismul mi-a aparut totdeauna fascinant. La inceput, pentru minunile si asceza incredibile, ai caror autori erau titanii Egiptului crestin din Pateric. Apoi, am realizat ca nu ele erau esentialul acestei forme de viata, ci, dimpotriva, ceva ce nu era observabil cu ochiul fizic, iubirea lui Hristos pana la suprema renuntare de sine, lupta indarjita cu propriile limite, care sfarsea in nemarginita blandete si dumnezeiasca bunatate.Fascinanta devenea acum nebunia de a renunta la propria viata pentru a primi cu smerenie, cu ravna ceea ce Domnul ne ofera cu generozitate: viata Lui. Asta am vazut si la Iezerul Valcii. Tinere plecate din Bucuresti sau alte orase din Transilvania si Moldova, care au incheiat sau, mai bine zis, au deschis socotelile cu viata, fiindca monahismul este cel mai bun negot, timpul petrecut cu maxima eficienta pe pamant, daca se traieste cum trebuie.Maturitatea duhovniceasca a maicilor in varsta si dorinta de a primi tot ce e de folos a celor tinere marturisesc ca duhul este viu in schitul de pe Valea Cheii si traditia monahala merge mai departe necurmata.'Uneori am trecut prin viata ca prin urechile acului'Maica Marina are 78 de ani. Descoperim inaintea noastra un chip luminos, vesel, bland si curat. Se sprijina in doua bastoane, dar, cu toate acestea, isi face cu multa ravna ascultarile pe care ea singura le-a cerut de la actuala stareta, stavrofora Mihaela. A intrat in manastire in 1955, pe 23 aprilie. 'De firea mea sunt mai retrasa si mi-a fost tare drag sa traiesc aici unde sunt acum, aproape de padure. Cand am auzit de Iezer, m-am bucurat foarte mult.' Insa vremea copilariei a insemnat multa suferinta pentru maica.'Tatal meu a murit intr-un accident inainte sa ma nasc eu. Dupa care mama s-a recasatorit si a mai avut doi copii. Am pierdut casa parinteasca si pamantul din jurul ei atunci cand a venit odata raul Topolog foarte mare. Ne-am mutat intr-un deal. Mama ramasese singura, cu trei copii, fara nici un ajutor. Traiam intr-o saracie lucie. Din cauza asta a murit mama, iar eu am fost crescuta de o matusa, timp de 12 ani, pana am plecat la manastire. Insa daca tatal meu si maica mea m-au parasit, Domnul m-a luat. Domnul mi-a purtat de grija in toate caile mele. Au fost si momente grele, ma gandesc cum cateodata am trecut ca prin urechile acului prin viata.' Cu toate astea, pe maica Marina nu a incercat-o niciodata gandul sa plece din schit. A trebuit totusi sa paraseasca fortat Iezerul atunci cand, in urma Decretului 410 din 1959, a stat o luna pe acasa. Manastirea nu a fost inchisa complet, fiind lasate doar doua maici batrane. Se facea aici atunci scoala monahala timp de trei ani. Dar decretul le-a stricat rostul monahiilor, care s-au raspandit pe unde au putut, la Manastirea Valeni sau Cheia.Maica Marina s-a intors inapoi cu o calugarita mai in varsta, Natalia. 'Era mult de munca, isi aduce aminte monahia, la sapa, la fan… iar noi doar cateva. Duhovnic il aveam pe parintele Calist de la Frasinei. El venea in sarbatori si impreuna faceam Sfanta Liturghie. Ne spovedea, ne impartasea.' Traiau pe atunci la Iezer mai multe monahii foarte sporite duhovniceste. 'Una dintre ele, maica Natalia, intrata de la cinci ani in Manastirea Valeni, a fost modelul pe care l-am avut mereu in viata mea', continua povestea vietii ei, batrana Marina. 'Ştia slujbele sfintilor aproape pe de rost si, in plus de asta, la sfintia sa, se duceau celelalte maici ca la duhovnic. Avea cuvant de folos pentru fiecare. Pe oricine avea vreo problema ajuta, cu rugaciunea sau cuvantul ei inspirat din Pateric, Vietile Sfintilor sau din propria nevointa.'Ascultarea maicii Marina este de multi ani ingrijirea vitelor manastirii, desi conducerea manastirii a scutit-o, din cauza varstei, de orice povara. 'Pentru mine munca e o distractie. Cel mai greu e atunci cand nu pot sa lucrez.' Nu am crezut-o pe moment, dar atunci cand, urcand spre pestera Sfantului Cuvios Antonie, am vazut-o in cimitirul manastirii ca smulgea buruienile crescute pe mormintele monahiilor, mi-am dat seama ca spunea adevarul. Era soare destul de puternic, rasa maicii neagra. Te incingeai numai daca stateai pe loc, fara sa faci nici un efort, darmite sa mai si muncesti. Maica insa isi lasase bastoanele din maini si statea in bataia astrului plivind iarba de pe morminte, fara sa-i pese de caldura.La despartire, i-am cerut un cuvant de folos duhovnicesc. 'Sa nu pacatuim si, mai ales, sa nu smintim prin pacatul nostru pe cei din jur. Sa fim cuviinciosi, ca sa ne bucuram cu totii intr-un coltisor de Rai', a fost indemnul monahiei cu privirea blanda, care ne-a lasat miscandu-se incet catre chilie. 'Tot ce vad bun vreau sa fac'Maica Ecaterina are pe jumatate anii maicii Marina. Face parte din generatia tanara. A intrat ca novice la Iezer in 1992, a fost calugarita in 1999. Este protopsalta si picteaza icoane pe lemn. Se caracterizeaza simplu: 'Tot ce vad bun vreau sa fac.' Asa a fost cu muzica, asa a fost si cu pictura. 'Cu muzica am inceput singura, iar pictura a devenit o provocare, pentru ca, unde vedeam o icoana, simteam valoarea ei artistica si sacra. Maica stareta a descoperit interesul meu pentru desen, pentru culoare si m-a trimis la Manastirea Bistrita, la atelierul maicilor experimentate de acolo. Acela a fost primul stagiu. Apoi am continuat pregatirea la Manastirea Durau.'Maica Ecaterina a intrat in manastire la 20 de ani. Era in al doilea an la Facultatea de Teologie din Sibiu, Sectia Teologie-litere. De loc din Bistra, judetul Alba, Elena (numele civil al maicii) nu s-a gandit ca va ajunge calugarita. 'Atmosfera din facultate era profund duhovniceasca, povesteste monahia. Pe atunci, Preasfintitul Serafim Joanta slujea Liturghia miercurea si vinerea in capela institutului, tot vinerea se citeau catisme in catedrala din oras, iar intr-una din celelalte zile ale saptamanii se rostea in capela rugaciunea 'Doamne Iisuse Hristoase…'.' Chemarea de nestavilit a DomnuluiPreasfintitul venise de la Essex cu aceasta traditie duhovniceasca. Elena a fost prinsa de curentul ivit in capitala transilvana. A citit Pelerinul Rus si a descoperit ca pe Hristos nu trebuie sa-l cauti in alta parte decat in inima ta. 'Am inceput sa zic rugaciunea inimii. Aveam 20 de minute de la gazda pana la scoala si tot timpul spuneam rugaciunea asta. Venea sesiunea de vara. Primul examen la Teoria literaturii. Urata disciplina. Mi-am zis: gata, fac o pauza. Rostesc de cateva ori rugaciunea 'Doamne Iisuse…', dupa care ma reapuc de invatat. In timpul rugaciunii, un gand imi spune: 'Du-te la Vecernie'. Eu nu prea mergeam la Vecernie in cursul saptamanii. Am plecat deci la slujba. Pe scarile catedralei ma intalnesc cu o colega. Ne spovedeam amandoua la acelasi duhovnic, parintele Neofit de la Manastirea Turnu. 'Am sa-ti spun ceva, mi-a zis. Ma duc la manastire'. Cand am auzit ce a spus, parca m-a contaminat si pe mine aceeasi idee: 'Trebuie sa merg la manastire'. Toata slujba am plans ca vreau sa plec si eu acolo. Am crezut ca nu e adevarat, ca sunt nebuna. Odata slujba terminata, ne-am reintalnit. Vedea la mine ceva schimbat, dar nu aveam curajul sa-i marturisesc gandul meu. In sinea mea chiar ma dojeneam cum pot sa ma gandesc la ceva asa de inalt, peste puterile mele de infaptuit. Dar dorinta era de nestapanit. Am ajuns acasa, unde stateam patru colege. Le spun fetelor ca merg la manastire. 'Bine, mi-au spus ele. Lasa-te de glume si pune-te pe invatat ca maine avem examen'.' Nu au crezut-o pana au vazut-o, in toamna, imbracata in maicuta. Dupa ce Elena a terminat sesiunea, s-a dus acasa la Bistra, cu batic pe cap de data aceasta. Parintii s-au speriat de ce s-a intamplat, au plans, dar n-au avut ce face. Lucrurile erau deja intrate pe alt fagas. Parintii Elenei erau credinciosi, dar nu exista in familia ei nici un inaintas care sa fi urmat calea monahismului. Totusi, cineva parca trebuia sa sparga gheata.Cum a ajuns din Sibiu in Valcea? Parintele Neofit de la Turnu, duhovnicul Elenei si al colegei ei, pe care tot Elena o chema, le-a intrebat ce manastire vor sa aleaga, mai retrasa sau mai la sosea. Prima varianta a fost decizia tinerelor, si asa au ajuns amandoua la Iezer, desi nu stiau unde se afla.Indragostita de muzica psaltica'Cand am ajuns, aici erau doar cinci-sase maici. Au auzit de noi si au zis: 'Nu o sa reziste ele aici. Sunt studente…' Atunci stareta era maica Irina. S-au bucurat ca noi cunosteam cat de cat cantarea bisericeasca.' La Turnu a auzit pentru prima data Elena muzica psaltica. Era ceva deosebit de cuntana din Ardeal. Mai vioaie, mai saltareata. Se poate spune ca la manastire a atras-o si muzica bizantina. Dar introducerea psalticii la Iezer a fost mai dificila. Maicile in varsta nu erau prea bucuroase ca vin cele tinere sa schimbe randuiala stranei. Dar pana la urma lucrurile bune au biruit. 'Am invatat sa cant psaltic cu ajutorul casetelor de la Manastirea Stavropoleos, cumparate atunci cand s-a intamplat sa avem drum prin Bucuresti. Asa ne-am insusit bine in primul rand axioanele praznicelor. M-am interesat de interpretul cantarilor. Era un teolog, Valentin Gheorghe. Mi-am cumparat si reportofon, iar cand ajungeam la Bucuresti, inregistram tot ce puteam, Vecernie sau Liturghie, ori la Patriarhie sau Stavropoleos.' Viata ca un GPSChemarea la manastire din partea lui Hristos e ceva de la care nu te poate opri nimic, afirma maica. Am intrebat-o despre prietena ei, fosta colega de facultate cu care a intrat in manastire.'Nu mai este astazi aici. A plecat undeva in Spania, unde este casatorita a doua oara', a povestit nu fara o unda de tristete in glas monahia Ecaterina. Ramasesem nedumerit. Cum statea treaba cu chemarea? Colega ratase, e adevarat, dar asta nu insemna ca ii lipsise chemarea. Dovada statea faptul ca nici in lume nu ii era prea bine. 'Viata e ca GPS-ul cu care sunt prevazute multe din masinile de azi. Ai gresit drumul, Dumnezeu iti reconfigureaza traseul. Daca ai apucat pe un drum, aceasta este calea trasata de Dumnezeu pentru tine. Dar adeseori noi nu respectam traseul si o luam pe coclauri. Ca sa ajungem din nou la Dumnezeu, trebuie stabilit alt itinerar. Exista mantuire, dar unii aleg suferinta, vor sa ocoleasca, sa mearga pe unde doresc ei. Iar Dumnezeu le spune: 'Eu te ajut pe unde ai ales tu, dar era mai bine pe drumul aratat de Mine'.'Am plecat de la Iezer cu bucurie si multumire in suflet ca maicile de acolo isi implinesc chemarea lor. Atunci cand te tii de poala hainei lui Hristos, GPS-ul nu iti va indica niciodata reconfigurarea traseului. (Articol realizat de Augustin Paunoiu si publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 8 iulie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 927

Id: 23148

Data: Jul 8, 2012

Imagine: