Ca de obicei, in jurul zilei de 27 februarie, data nasterii in 1903, la Preutesti, langa Falticeni, a sculptorului Ion Irimescu, lumea s-a strans in asezarea de pe Şomuz sa-l omagieze pe acest creator devenit insemn nepieritor al tinutului din care s-a ivit. Candva Arghezi ne indemna sa ne aducem aminte de-a pururi de Mihai Eminescu. La Falticeni, fara rostirea unei asemenea chemari patetice, oamenii isi aduc pururea aminte de Ion Irimescu, cel care a fost numit cu indreptatire patriarhul sculpturii romanesti, unul dintre putinii artisti haraziti cu norocul de a sarbatori in viata propriul centenar. Falticenenii, laolalta cu pretuitorii maestrului de pretutindeni, au de peste doua decenii bunul obicei de a marca solemn ziua de nastere a artistului.Au facut asta neobosit si smerit din 1990 incoace. Pana in 2005 celebrarea s-a petrecut in prezenta fizica a mesterului, iar de atunci are loc sub tutela spiritului sau din  inalturi. Cineva dintre vorbitorii conclavului din acest an a propus chiar ca 27 februarie sa fie stabilita ca sarbatoare a orasului. Nu e cazul. Ziua Falticenilor e la 20 iulie, de Sfantul Ilie, dar data de calendar de la sfarsit de Faurar este de mult sarbatoare spirituala.Acum, in 2013, la 110 ani de la venirea pe lume a lui Ion Irimescu, a fost pentru a opta oara dupa marea trecere cand iubitorii de frumos s-au reunit sa-l cinsteasca la Falticeni pe cel care nu numai ca a lasat o mostenire de pret, dar a tinut ca aceasta sa fie infatisata urmasilor la izvoarele ei. De  fiecare data dupa asfintitul din 2005, artistul a fost pomenit la Falticeni in vreme ce muzeul era ferecat. In 2013 ritualul se savarsea cu muzeul, in sfarsit, deschis la capatul unor restaurari anevoioase, indelungate, dar care au avut drept rezultat ca asezamantul sa fie ce-a fost si mai mult decat atat. Aniversarea rotundului de ani a avut, pe langa accentele evocatoare firesti, si o dimensiune pragmatica pregnanta. S-a discutat cu precadere despre posteritatea artistului si rolul muzeului sau in realizarea acesteia. Situarea dezbaterii intr-o astfel de albie s-a aratat manoasa si plina de fagaduinte pentru timpul ce vine, cel al eternitatii sculptorului. A lucra pentru destinul de maine al operei inseamna a duce mai departe si roditor jertfa creatorului, cel care a facut dovada, fara egal, prin generoasa lui donatie, cum mentiona unul dintre rostitorii conclavului, arhimandritul Timotei Aioanei, a dragostei pentru Falticeni. S-a glosat in ceas aniversar la Muzeul Ion Irimescu despre posteritatea  creatiei sculptorului si s-a pledat convingator cu privire la datoria de a rostui testamentul ctitorului, cel care a dorit ca aici sa fiinteze un Centru National al Artelor. O institutie ce, odata creata, ar avea menirea sa transforme acest tezaur de arta intr-un focar iradiant al miscarii romanesti in creatia tridimensionalului. Ar fi acest spatiu unul al cunoasterii operei unuia dintre reprezentantii exponentiali ai sculpturii noastre, dar si un fertil cadru de studii si de activitate creatoare pentru noile generatii de artisti.Ca de fiecare data la sfarsit de februarie, la Falticeni oamenii isi aduc aminte de Ion Irimescu. Din ceruri artistul, cu privirea lui de hatru moldovean, se uita multumit la felul cum i s-a marcat ziua. Muzeul e, slava Domnului, deschis si arata mai mult decat in visurile lui. Langa apartamentul  in care a locuit intre 1999 si 2005 s-a redeschis, prin stradaniile echipei conduse de directorul Gheorghe Dascalescu, pinacoteca si s-a implinit cel putin partial o alta dorinta. Are unele sperante si cu privire la cel mai scump proiect al sau, intemeierea Centrului National. Se bucura ca vrerea sa n-a fost uitata si trage nadejde ca va prinde conturul realitatii. Poate fi cat de cat increzator, pentru ca jubileul s-a indreptat, din fericire, cu privirea spre viitor. (Articol publicat in "Ziarul Lumina" din data de 1 martie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 554

Id: 28784

Data: Mar 1, 2013

Imagine: