„Admirabila tacere“ este titlul jurnalului profesorului Alexandru Mironescu editat în colectia „Arhiva Rugului Aprins“ la editura clujeana Eikon, prin osârdia lui Marius Vasileanu. Desi acopera o perioada scurta de timp, 2 iulie 1967-29 septembrie 1968, manunchiul însemnarilor intelectualului crestin Mironescu este impresionant (388 p.). Aproape în fiecare zi, uneori poate lapidar (pentru istoricul care doreste cât mai multa informatie), îsi asterne rememorarea zilei abia terminata, dar mai ales gândurile si sentimentele fata de unii prieteni, cunostinte, dar si aprecierile fata de unele evenimente culturale la care a participat sau despre care a auzit. Mai ales gândurile lui Alexandru Mironescu tradeaza statura unui intelectual cu autentice preocupari crestine, complet ancorat în framântarile culturale si chiar politice ale epocii, atât cât se putea sub „libertatea“ asigurata de regimul comunist. Deopotriva Mironescu este un cautator al manifestarilor culturale din exterior, în special din spatiul francez în care s-a format, pastrându-si obiectivitatea atunci când un Charles de Gaulle duce o politica diferita fata de majoritatea statelor occidentale. Nu pentru ca ar fi prooccidental, ci pentru ca Mironescu nu vede cu ochi buni o dezbinare a Occidentului în fata pericolului sovietic-ateist. Facem aceasta afirmatie deoarece în jurnalul sau, Mironescu vede marxismul ca o ideologie perimata, lipsita de actualitate si cu un demers esuat. Desigur ca nu poate sustine nici curentele seculariste care îsi fac loc tot mai mult în spatiul apusean, deoarece Mironescu pledeaza pentru „o iconomie a întoarcerii la adevar, a recunoasterii unor permanente esentiale“. Iar astfel de aprecieri, în particular, sunt valabile în cazul lui Mironescu. Bunaoara, în jurnalul sau marturiseste: „Simt o teribila nevoie sa stau o vreme la manastire, sa aud toaca, clopotele, linistea si rugaciunile acelea de la manastire, care sunt mereu pentru mine Scaldatoarea Siloamului, care îmi reîmprospateaza întreaga fiinta“. Şi nu este un simplu simtamânt la Mironescu, deoarece scrie în alta parte: „Recomand drept carte de capatâi Ceaslovul, tiparit în 1945, sub pastoria patriarhului Nicodim, mare carturar si diortositor, îl recomand nu numai pentru continutul duhovnicesc inepuizabil, ci si pentru rafinata si înalta si incomparabila lui poezie si de o desavârsita si uimitoare limba româneasca. Îl recomand ca o hrana de fiecare zi si o sursa neistovita pentru toate vârstele si toate exigentele.Mai multe informatii în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 615

Id: 44367

Data: Sep 29, 2014

Imagine: