Manastirea Lainici – Candela isihiei din Defileul Jiului

Aflata la granita dintre Oltenia si Transilvania, Manastirea Lainici strajuieste de secole intregi unitatea si frumusetea ortodoxiei, intr-o zona in care s-au perindat pe rand trupele habsburgice, turcii otomani si nemtii Primului Razboi Mondial. Cum a rezistat acestor trei mari rastigniri istorice? Prin traditia isihasta si prin rugaciunile sfintilor din jurul bisericii. Aceasta este taina pe care ne-a impartasit-o, in chilia sa primitoare, parintele staret Ioachim Parvulescu.De cele mai multe ori, atunci cand auzim de viata isihasta si de rugaciunea inimii, ne gandim imediat la parintii batrani din Pateric, exiland parca aceasta practica sfanta undeva in negura istoriei, ca pe un bun de mare pret, ca pe o comoara scumpa a ortodoxiei, de care ne este jena sa ne mai atingem astazi. Exista totusi cateva manastiri in tara noastra intemeiate de mari sfinti care au pastrat traditia isihasta neintrerupta secole de-a randul. La Manastirea Lainici, intemeiata dupa traditie de Sfantul Nicodim de la Tismana, inca se mai aude tainic murmurul de rugaciune care cheama neincetat numele lui Iisus. Bineinteles, nimeni nu iti confirma explicit acest fapt, dar il simti de la intrarea in manastire, il simti in graiul si in purtarea parintilor de aici, il simti in propria inima daca te deschizi linistii care inunda sufletul in profunzime. Incepand cu primii stareti din vremea nicodimiana si continuand cu schimnicul Athanasie, cu Sfantul Cuvios Irodion, duhovnicul Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica, cu staretii Visarion Toia si Calinic Caravan, rugaciunea inimii a insufletit permanent vechea manastire de pe malul Jiului. Acum, ca si atunci, totul este invaluit intr-o discretie si intr-o taina greu de patruns. Nimeni nu si-a castigat deocamdata renumele de isihast, dar, cu siguranta, chiliile din manastire si pesterile din padurile vecine pot da oricand marturie despre cei care le sfintesc cu chemarea neincetata a celui mai puternic nume in cer si pe pamant. Cel putin asa ne-a lasat sa intelegem parintele staret, arhimandritul Ioachim Parvulescu, un monah de o blandete coplesitoare, care duce in spate 27 de ani de viata monahala. 'Aici au fost foarte multi parinti care au practicat rugaciunea inimii, mai ales Cuviosul Irodion, care a mostenit aceasta practica pe filiera cernicana, si parintele Calinic Caravan, pe filiera Manastirii Optina. Prin acesti doi uriasi, Manastirea Lainici s-a remarcat ca o vatra isihasta, ajungand pe cele mai inalte culmi duhovnicesti. Astazi e greu de spus daca mai sunt parinti isihasti, pentru ca aceasta mostenire a rugaciunii inimii o poti dobandi de la o persoana, o poti lua din scriere sau o poti dobandi din duhul rugaciunii. Cand ai evlavie la un sfant isihast si il pomenesti, intri in comuniune cu el si te impartasesti de harul Duhului Sfant care este in el. Este o comoara care se transmite in duh. Sfintii ne pot darui si noua din harismele lor prin rugaciune. Cand implori numele lui Iisus, numele cel mai puternic in cer si pe pamant, te impartasesti de harul Duhului Sfant, te impartasesti din Dumnezeu. Atunci cand exista o evlavie si o corespondenta in duh cu sfantul, te imprietenesti in duh cu el. Asa cum ne imprietenim noi oamenii prin cuvinte, prin privire, prin auz si prin simtire, tot asa te imprietenesti si cu sfintii, prin evlavia catre ei. In manastirea noastra este aceasta traditie a isihasmului. Este ceva aparte, un duh! Imi aduc aminte ca, dupa ce am descoperit moastele Sfantului Irodion, in urmatoarele zile venea foarte multa lume si imi spunea: 'Parinte este ceva in aceasta manastire, ceva care ne imbata duhovniceste!' Şi e foarte firesc acest fapt daca ne gandim ca in jurul bisericii sunt numai morminte ale calugarilor, multi dintre ei sfinti isihasti. Pasim pe mormintele lor, iar ei emana acest har al Duhului Sfant si genereaza toata viata duhovniceasca de aici', ne spune parintele staret Ioachim Parvulescu.Amintirea unui mare isihastCa un mare isihast a ramas in memoria calugarilor de la Manastirea Lainici parintele Calinic Caravan, staret intre anii 1952 si 1974, care a dobandit taina rugaciunii lui Iisus de la parintele Ioan Kulaghin, mentorul duhovnicesc al miscarii 'Rugul Aprins' de la Manastirea Antim din Bucuresti. 'Pe parintele Calinic Caravan l-am prins in viata, pentru ca a murit in 1991, si mi-a ramas in memorie ca un mare practicant al rugaciunii lui Iisus. Permanent era cu metania in mana si la orice ora din zi sau din noapte era in rugaciune. Dormea cel mult doua sau trei ore pe noapte. Lucrul acesta ni l-a confirmat in 1996 parintele Sofian Boghiu, care a venit sa ne ajute la intocmirea programului iconografic pentru noua biserica. Atunci a stat vreo doua saptamani la noi si vorbea foarte mult despre parintele Calinic si il aprecia. La un moment dat i-am spus ca, atunci cand a murit parintele Calinic, am gasit o fotografie pe care o purta ca pe un odor duhovnicesc, ca pe o comoara de mare pret. Parintele Sofian a cerut fotografia, iar cand a vazut-o, a inceput sa lacrimeze si mi-a spus ca cel din fotografie a fost parintele Ioan Kulaghin, care a ridicat miscarea 'Rugul Aprins' pe culmile cele mai inalte, aducand rugaciunea isihasta de la Manastirea Optina. Parintele Calinic Caravan dobandise harisma rugaciunii isihaste de la parintele Ioan Kulaghin', ne marturiseste parintele staret Ioachim, mistuit parca de dorul dupa bunul sau parinte duhovnicesc.Cele trei rastigniri ale manastiriiIstoria Manastirii Lainici a fost marcata in curgerea timpului de numeroase chipuri ale unor astfel de monahi imbunatatiti, dar si de evenimente de trista amintire. Parintele staret Ioachim, referindu-se la aceste clipe dramatice din viata manastirii, vorbeste despre 'trei mari rastigniri' ale asezamantului monahal din Defileul Jiului. 'Prima rastignire a fost in timpul imparatesei Maria Teresa, cand manastirea intemeiata dupa traditie de Sfantul Nicodim de la Tismana in secolul al XIV-lea a fost distrusa de catre generalul Bukow, comandantul trupelor Imperiului Habsburgic. A doua mare rastignire a fost in 1817, cand manastirea a avut de suferit, fiind devastata de turci, care au aflat ca Tudor Vladimirescu s-a ascuns aici, deghizat in calugar. Calugarii au fost alungati, iar lui Maxim monahul i s-a taiat capul. A treia rastignire a fost in timpul Primului Razboi Mondial. In perioada 1916-1918, manastirea a fost distrusa total. Cladirile au fost distruse, clopotele topite, iar unii calugari, printre care ieromonahul Iulian Draghicioiu, au fost deportati in Germania, unde au murit in lagarele germane ca niste martiri. Trupele germane au intrat cu caii chiar in biserica, facand focul in ea, au scrijelit peretii din altar si au dormit acolo. Au fost furate toate odoarele de pret, cimitirul a fost devastat si profanat, toate crucile fiind smulse si calcate in picioare', ne povesteste parintele staret Ioachim. Chiar daca in perioada interbelica manastirea reinvie datorita colaborarii duhovnicesti dintre manastirile care formau triada de suflet a Sfantului Ierarh Calinic - Frasinei, Cernica si Lainici, dupa 1947, cand se instaureaza regimul comunist, Manastirea Lainici trece printr-o noua suferinta. In aceasta perioada incepe constructia caii ferate Bumbesti-Livezeni, precum si modernizarea drumului national pe aceeasi distanta, iar muncitorii care executau aceste lucrari au devastat viata bisericeasca a manastirii, ocupand abuziv toate terenurile ei si amplasand aici baraci. Parintele staret povesteste ca 'pe timpul staretului Visarion Toia, care a ridicat din ruine manastirea impreuna cu un grup de sase calugari veniti de la Frasinei in 1929, au fost ocupate o mare parte din chilii, iar odata niste ofiteri in stare de ebrietate au vrut sa ocupe si chilia staretului. Parintele Visarion Toia s-a opus, iar ei l-au lovit si l-au aruncat peste pridvorul din fata bisericii, i-au rupt piciorul din sold, care in cele din urma a trebuit amputat; a facut cangrena, iar intr-un an de zile a murit, in 1952'. Cativa ani mai tarziu, in 1961, Manastirea Lainici este desfiintata ca manastire independenta, ramanand cu titlul de 'casa de oaspeti'. Pana in 1970, usile bisericii au fost inchise cu lacatul, interzicandu-se sa se faca slujbe, exceptie facand unele duminici si sarbatori.Pod duhovnicesc intre Oltenia si ArdealAstazi, in manastire isi lucreaza mantuirea 35 de vietuitori, care participa zilnic la Sfanta Liturghie si isi savarsesc ascultarile intr-o smerenie pe care au invatat-o de la Sfantul Ierarh Calinic, care, desi i-a fost duhovnic Sfantului Cuvios Irodion, a ajuns sa-i fie ucenic, afundandu-se amandoi intr-un abis al smereniei. Aceeasi smerenie se vadeste si in graiul parintelui staret: 'Incercam sa mentinem candela ortodoxiei aprinsa in aceasta zona de liant intre Oltenia si Transilvania, astfel incat sa fie un factor de unitate intre aceste doua regiuni. Oamenii vin aici din toate regiunile tarii ca sa se impartaseasca din viata duhovniceasca din manastire. Bineinteles, nu noi suntem cei care dinamizam viata duhovniceasca, ci sfintii care sunt in mormintele din jurul bisericii, iar rugaciunile lor ne tin si pe noi. Fiind aici la drum, incercam sa fim atenti la nevoile pelerinilor care ne trec pragul, deoarece daca nu te doare si pe tine durerea celuilalt, nu esti un bun crestin'.Staretul Ioachim despre aflarea moastelor Sfantului Irodion'Mare taina a fost descoperirea moastelor Sfantului Irodion! Eu am fost martor! Din 1984 sunt in aceasta manastire, iar dupa Revolutie exista aceasta dorinta. Foarte multa lume intreba de ce nu il canonizam pe Sfantul Irodion. Noi eram intr-o mare enigma deoarece, in 1983, staretul Caliopie Georgescu a descoperit mormantul unde se spunea ca se afla sfantul si a gasit niste oseminte imprastiate; au fost dezamagiti, au astupat mormantul si au inchis subiectul. Totusi o certificare istorica arata ca in 1907, la 7 ani de la moartea Sfantului Irodion, a fost dezgropat si au fost gasite moastele intregi. In ianuarie 2009, IPS Mitropolit Irineu a spus ca e bine sa facem dezgroparea in ultima saptamana din Postul Mare, pentru ca parintii postesc mai aspru si se roaga mai mult. Pe 1 aprilie m-am dus la mitropolie, iar IPS Irineu - parca am fi fost in acelasi gand - mi-a spus sa facem dezgroparea in ajunul sarbatorii Sfantului Calinic de la Cernica, pe 10 aprilie. Le-am spus parintilor din manastire ca avem un mare examen de dat si sa ne rugam mai mult! Au inceput sapaturile. La un moment dat am dat peste niste oseminte dezordonate. Noi am fost dezamagiti, dar Inalt Preasfintitul a spus sa sapam mai in sus si astfel am dat peste un schelet intreg, cu o caramida sub cap, pe care scria Mitrofan Schimonahul. Atunci am sapat doi metri mai incolo, am dat peste alte oseminte si peste o caramida pe care scria Athanasie Schimnicul. Sapasem deja trei morminte, iar pe o raza de 6 metri nu am gasit moastele sfantului. Eram foarte dezamagiti! Inalt Preasfintitul s-a dus la chilie sa se roage, iar noi ne rugam cum puteam in groapa. Am observat apoi ca pamantul gropii din mijloc era mai moale si, luandu-l cu foarte multa atentie, am dat peste un toc de bocanc si mai apoi peste vreo 10–15 cuie aproape descompuse de rugina. Incet-incet incepea sa se intrezareasca conturul unei gropite mai mici in interiorul celei mari. Continuam sa sapam si, la un moment dat, apare prima parte de oseminte de culoarea lemnului de stejar, maroniu-portocaliu. Cand le-am luat in mana, am vazut ca erau usoare ca o coala de hartie, incredibil de usoare, si emanau o mireasma deosebita. Cu foarte multa atentie am cules toate oasele si, in final, am gasit si caramida pe care scria Irodion Ionescu. Daca sfantul nu ar fi vrut, puteam sa sapam noi oricat… daca el nu ne lumina! Este o mare taina pentru ca sfintii traiesc in taina si ei se descopera atunci cand este insistenta in rugaciune fata de ei. A fost o mare revarsare de har. In acele zile, simteam pur si simplu ca pluteam de bucurie!'Cele doua biserici din care pulseaza viata duhovniceasca a manastiriiPrimele doua biserici, cea din timpul Sfantului Nicodim de la Tismana si cea ridicata in timpul schimnicului Athanasie, s-au ruinat sub presiunile istoriei. Biserica veche a Manastirii Lainici, cu hramul 'Intrarea in Biserica a Maicii Domnului', a fost finalizata, dupa cinci ani de lucrari anevoioase, la 1 august 1817. Aceasta s-a nascut din solidaritatea si credinta boierilor gorjeni Stanca Maldareasca, Raducanu Sardanescu si Nicolae Brailoiu, in timpul domniei lui Ioan Voda Caragea si a staretiei lui Iosif Duhovnicul. Biserica noua a fost construita cu mari sacrificii, in decursul a 20 de ani. Lucrarile au inceput in anul 1990, cu binecuvantarea mitropolitului Nestor Vornicesc al Olteniei, sub coordonarea staretului Ioan Salajan, acum Arhiepiscop al Episcopiei Covasnei si Harghitei, continuand sub indrumarea mitropolitului Teofan Savu si a actualului Mitropolit Irineu Popa. Ceea ce este deosebit la noua biserica este dispunerea arhitectonica si tematica pe cele doua niveluri: demisolul ilustreaza istoria Bisericii primare, de la anul 1 la anul 313, respectiv pana la Edictul de la Milano al Sfantului Constantin cel Mare, numita si 'perioada Bisericii din catacombe'; iar biserica de la nivelul superior ilustreaza a doua perioada a crestinismului, de la anul 313 pana in zilele noastre, cu sfinti din toata lumea. Atasamentul monahilor de la Manastirea Lainici fata de aceasta practica a rugaciunii nesfarsite a luat chipul culorilor in pronaosul bisericii noi, unde pictorul Grigore Popescu-Muscel a zugravit cu maiestrie 'Istoria universala a isihasmului'. Mantuitorul Hristos daruieste metaniile monahilor isihasti, sub El aflandu-se Sfantul Ioan Botezatorul, Sfantul Grigorie Palama si Sfantul Paisie de la Neamt, modele sublime pentru toti monahii insetati de trairea isihasta. Alaturi de odorul cel mai scump al bisericii, racla cu moastele Sfantului Irodion, se mai gasesc si icoana Maicii Domnului 'Grabnic-ascultatoare' de la Manastirea athonita Dohiariu si racla cu moastele a numerosi sfinti aduse din toata lumea. (Articol publicat in Ziarul Lumina de Duminica , Editia din data de 3 iulie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 605

Id: 14909

Data: Jul 3, 2011

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Evanghelia zilei