Pe la miezul nopții a izbucnit o furtuna groaznica cu fulgere unul dupa altul. Atunci paznicul depozitului de arme și praf de pușca ale vechii fortarețe a vazut pe un batrân monah care ținea o torța aprinsa în mâna. L-a întrebat insistent cine este și la sfârșit a primit raspunsul: „Eu sunt Spiridon”. Și imediat dupa aceea a explodat depozitul de praf de pușca și din pricina acelei înfricoșatoare explozii mai multe case s-au darâmat, mulți dintre cei ce se aflau atunci în fortareața au fost uciși, printre aceștia fiind și Pizanis și teologul lui.Pedepsirea sacrilegiului latinilorÎn anul 1718, Capitanul general Andreas Pizanis, îndemnat de teologul lui, preotul catolic Francisco Franghipani, a vrut sa-și construiasca un altar special pentru el în biserica Sfântului ca sa savârșeasca în fiecare zi acolo liturghia catolica[1] și ca sa aduca mulțumire în felul sau lui Dumnezeu și Sfântului pentru izbavirea orașului de turci, care a avut loc în anul 1716. Hotarârea capitanului venețian i-a întristat pe ortodocși care l-au rugat pe comandant sa nu faca așa ceva. Sfântul de doua ori la rând s-a aratat în vis lui Pizanis și l-a sfatuit sa reununțe la hotarârea lui. Capitanul s-a tulburat, dar teologul lui catolic l-a liniștit și i-a zis ca visul era lucrarea diavolului care vrea sa-l împiedice de la o lucrare placuta lui Dumnezeu. Prinzând curaj, Pizanis a ordonat transportarea materialelor în Biserica și le-a însoțit și el ca sa se închine, dar și ca, întovarașit fiind de mecanici și de suita lui, sa discute despre lucrarile de construcție. Atunci preoții Bisericii, în cel mai smerit chip și cu lacrimi, au încercat sa-l convinga, dar în zadar. Acela s-a mâniat și i-a amenințat ca îi va trimite în înfricoșatele închisori ale Veneției. Era 11 Noiembrie 1718. Pe la miezul nopții a izbucnit o furtuna groaznica cu fulgere unul dupa altul. Atunci paznicul depozitului de arme și praf de pușca ale vechii fortarețe[2] a vazut pe un batrân monah care ținea o torța aprinsa în mâna. L-a întrebat insistent cine este și la sfârșit a primit raspunsul: „Eu sunt Spiridon”. Și imediat dupa aceea a explodat depozitul de praf de pușca și din pricina acelei înfricoșatoare explozii mai multe case s-au darâmat, mulți dintre cei ce se aflau atunci în fortareața au fost uciși, printre aceștia fiind și Pizanis și teologul lui. Acest înfricoșator fapt a fost urmat de altele doua. În Biserica Sfântului atârna, și pâna astazi atârna, o candela mare pe care comandantul venețian o afierosise bisericii cu un an înainte, în 1717, împreuna cu aristocrații venețieni. Aceasta candela, în momentul exploziei, a cazut și s-a deformat la baza, în timp ce nici o alta candela din toate câte atârnau nu a suferit nici cea mai mica zgârietura. În aceeași clipa, un trasnet a cazut peste casa lui Pizanis în Veneția și a ars toate portretele lui fara sa faca alte daune.[1] În perioada Latinocrației și Venetocrației în Grecia în multe biserici, latinii au silit pe creștinii ortodocși sa faca altare duble unul ortodox și unul catolic, încât se slujeau în aceeași biserica doua liturghii, una ortodoxa și una catolica. Multe biserici din aceasta epoca pastreaza aceasta structura cu doua altare, cum se pot vedea chiar și în insula Eghina pe muntele din Palia Hora. Sfântul Spiridon însa s-a împotrivit unei asemenea nelegiuri și a pedepsit groaznic pe cei ce au savârșit un asemenea sacrilegiu.[2]Vechea fortareața era ocupata de venețieni.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 805

Id: 36498

Data: Dec 12, 2013

Imagine: