În ajunul sarbatorii Nasterii Domnului, crestinii din vechime, ca si cei de astazi care traiesc duhovniceste aceasta sarbatoare, posteau, iar catehumenii care se pregateau sa devina crestini se botezau, ca si la Pasti si Rusalii, în ajunul acestei sarbatori. De aceea, în ziua de Craciun, citirea Apostolului este precedata de cântarea Câti in Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati si îmbracat, care se cânta în loc de Sfinte Dumnezeule.De asemenea, în ajunul Craciunului se citeau, cal astazi, Ceasurile mari sau împaratesti, numite asa pentru ca se refera la Hristos-împaratul veacurilor, Care Se naste pe pamânt ca pe noi sa ne ridice în împa¬ratia cerurilor; dar si pentru ca, la Bizant, împaratul si Curtea sa asistau la aceste slujbe premergatoare sarbatorii Nasterii Domnului. Slujitorii Sfântului Altar mergeau apoi, ca si astazi, cu icoana Nasterii Domnului la casele oamenilor pentru a binevesti bucuria si binecuvântarea sarbatorii Craciunului. Mai târziu a fost instituit postul de sase saptamâni ca pregatire pentru sarbatoarea Nasterii Domnului sau Craciunului. Slujbele liturgice si textele biblice care se citesc în aceasta perioada vorbesc despre pregatirea omenirii, prin stramosii, profetii si dreptii Vechiului Testament, ca sa primeasca pe Fiul lui Dumnezeu, „Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mântuire, S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si S-a facut Om, cum se spune în Crezul Bisericii sobornicesti a lui Hristos.Pericopele evanghelice din aceasta perioada de post cheama la milostenie, la pocainta, la spovedanie si la împartasire mai deasa, ca pregatire a noastra pentru a primi în suflete si în casa lumina si bucuria sarbatorii Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos. Bogatia teologica si spirituala a textelor liturgice din postul Craciunului si din ziua sarbatorii Craciu¬nului vine din Sfintele Scripturi si din scrierile Sfin¬tilor Parinti ai Bisericii care au meditat îndelung si profund la taina iubirii lui Dumnezeu pentru oameni aratata noua prin întruparea si Nasterea Fiului Sau, Cel ce S-a facut Om din iubire pentru oameni, S-a smerit pe Sine, ca sa ne înalte pe noi la viata si slava vesnica.Iata, de pilda, cum descrie Fericitul Augustin taina Nasterii Domnului sau a Craciunului: „Fiu al lui Dumnezeu nascut din Tata, fara mama, Fiu al Omului, nascut dintr-o mama, fara tata: El, marea vedere a îngerilor si micut în vederea oamenilor; Cuvântul, Dumnezeu Cel mai înainte de toii vecii, facut trup la timpul hotarât de El; Facatorul soarelui si facut trup sub soare; rânduind din sânul Tatalui tot mersul veacurilor, si daruind din sânul mamei Sale sfintire acestei zile mari; ramânând în sânul parintesc desi iese din el; întelept mai presus de orice cuvânt si copil ca întelepciune; umplând lumea si stând culcat în iesle; conducând stelele si alaptându-se de la pieptul mamei; atât de mare ca Dumnezeu si atât de mic ca rob, fara ca aceasta smerenie sa micsoreze cu ceva grandoarea Sa, nici ca aceasta grandoare sa cople¬seasca în vreun fel smerenia. [...] El nu S-a închis deloc sub vesmântul unui trup micut primit din sânul unei Fecioare, ci, continuând a împartasi îngerilor înte¬lepciunea Sa ca hrana, ne îngaduie noua sa gustam cât de bun este Domnul".Ideile de mai sus se afla adesea exprimate în cultul Bisericii, dar si în colindele populare inspirate] din cântarile liturgice ale Bisericii. Astfel, colindele sunt un mod de a ne pregati pentru Craciun si de a serba bucuria lui, ca întâlnire a noastra cu sfintenia si bunatatea lui Hristos. (Informatii preluate din volumul Preafericitului Parinte Patriarh Daniel „Daruri de Craciun – întelesuri ale sarbatorii Nasterii Domnului”, publicat la editura Basilica 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 754

Id: 36911

Data: Dec 25, 2013

Imagine: