Cuvântul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit la slujba savârsita în noaptea trecerii dintre ani (2013-2014), la Catedrala patriarhala:Cu ajutorul lui Dumnezeu la trecerea în anul nou, 2014, am multumit Lui pentru binefacerile primite de la El în anul 2013 si ne-am rugat sa ne învredniceasca sa sporim în dreapta credinta, în dragostea catre El si cea catre aproapele si întru toate faptele bune (Rugaciunea de multumire din cadrul Slujbei trecerii dintre ani). Slujba pe care am savârsit-o acum, la trecerea dintre ani, reprezinta o atitudine sau o stare spirituala fata de timpul anului care s-a încheiat si de timpul anului care începe. Aceasta slujba este o punte a recunostintei si a sperantei între ani.De aceea, lucrarea cea mai potrivita pentru petrecerea anului vechi si întâmpinarea anului nou este rugaciunea de multumire savârsita în Biserica lui Hristos, Împaratul Veacurilor. În acest sens, Sfântul Ioan Gura de Aur spune ca „nimic altceva nu cere de la om Dumnezeul universului, dupa nenumaratele si nespusele Lui binefaceri, decât sufletul recunoscator, care sa știe sa-I multumeasca pentru binefacerile primite” (Sfântul Ioan Gura de Aur, Scrieri, partea I, Omilii la Facere (I), Omilia XXXII, III, în PSB 21, trad., introd., indici si note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 1987, p. 413).Hristos Însuși multumeste Tatalui prin rugaciune (cf. Ioan 11, 41).Sfântul Apostol Pavel ne arata ca multumirea este primul si cel mai important raspuns al crestinului fata de harul lui Dumnezeu revarsat asupra lui: „Multumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu dat voua în Hristos Iisus” – le spune el crestinilor din Corint (1 Corinteni 1, 4). Deci, raspunsul omului la lucrarea harului dumnezeiesc este multumirea sau euharistia, cum este numita în limba Sfintei Scripturi.Din pacate, omul contemporan, superficial si secularizat duhovniceste, cere ajutorul lui Dumnezeu doar atunci când trece prin necazuri sau suferinte, dar îndata ce a scapat de suferinta, de saracie, de necaz, uita de Dumnezeu. Însa Mântuitorul Iisus Hristos nu fericește pe cei care sunt nerecunoscatori sau nemultumitori, ci pe cei care sunt recunoscatori si multumesc lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, dupa cum se vede în Evanghelia vindecarii celor zece leprosi (cf. Luca 17, 17-18).Când omul nu multumește pentru binefacerile primite, el decade spiritual si se dezumanizeaza. Omul este cu adevarat om, adica fiinta rationala si relationala, când este recunoscator lui Dumnezeu si oamenilor pentru darurile si binefacerile pe care le primește. Omul credincios si demn multumeste permanent lui Dumnezeu pentru ca traiește în creatia lui Dumnezeu si o foloseste, adica folosește aerul, apa, pamântul, caldura soarelui si toate cele facute de Dumnezeu pentru a sustine viata umana. Iar oamenilor care-l ajuta le multumește deoarece simte ca recunostinta este lumina vietii în comuniune si a cresterii lui spirituale în demnitate si bunatate.Nerecunostinta dezumanizeaza pe om si îl înstraineaza de semeni, însa recunostinta ridica pe om în demnitate si îl îmbogateste spiritual.De aceea, în fiecare duminica si sarbatoare de peste an, iar în manastiri chiar în fiecare zi din saptamâna, Biserica aduce multumire sau recunostinta lui Dumnezeu prin Liturghia Sfintei Euharistii, adica a Sfintei Multumiri sau a Sfintei Recunostinte.Adresata lui Dumnezeu Tatal, Izvorul tuturor darurilor, multumirea Bisericii este oferita prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Mijlocitorul între Dumnezeu si oameni, „caci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata veșnica ” (Ioan 3, 16). Din acest motiv, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamna: „Orice ati face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate sa le faceti în numele Domnului Iisus si prin El sa multumiti lui Dumnezeu-Tatal” (Coloseni 3, 17).Prin multumirea noastra adusa lui Dumnezeu crestem si ne îmbogatim duhovnicește în relatia noastra cu El Daruitorul vietii vesnice (cf. 2 Corinteni 9, 11).Asadar, nu Dumnezeu are nevoie de multumirea noastra, ci noi avem nevoie ca sa multumim lui Dumnezeu si oamenilor, prin cuvânt si fapte de binefacere, pentru a ne îmbogati duhovniceste si a creste în comuniune de iubire smerita si sfânta. Iar daca nu multumim lui Dumnezeu si oamenilor, întrerupem sau slabim comunicarea si comuniunea noastra cu Dumnezeu si cu semenii, saracim duhovniceste, ne închidem în autosuficienta egoista si posesiva, pierzând bucuria sufletului bun, recunoscator si darnic.Iata de ce Sfânta Liturghie euharistica, aceasta lucrare sfânta de recunostinta sau de multumire a Bisericii, este cea mai necesara lucrare si cea mai demna atitudine a ei în fata lui Dumnezeu, ca raspuns al ei la toate binefacerile primite de la El, cunoscute si necunoscute, aratate si nearatate deplin. În acest sens, Sfântul Ioan Gura de Aur spune: „Înfricoșatoarele Taine, pline de nespusa mântuire, savârsite la fiecare slujba, se numesc euharistie, adica multumire, pentru ca sunt o aducere aminte de multe binefaceri ale lui Dumnezeu fata de noi, pentru ca ne arata capul purtarii de grija a lui Dumnezeu si pentru ca prin toate ne pregatesc sa-I multumim lui Dumnezeu” (Sfântul Ioan Gura de Aur, Scrieri, partea a III-a, Omilii la Matei, ”, Omilia XXV, III, în PSB 23, trad., introd., indici si note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 1994, p. 324).Pentru a sublinia rolul esential al recunostintei în viata Bisericii ca raspuns la darurile lui Dumnezeu aratate în Iisus Hristos si în sfintii Lui, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2014 drept An omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii si al Sfintei Împartasanii) si An comemorativ al Sfintilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Româna.Astfel, fiecare în parte si toti împreuna, suntem chemati sa traim anul 2014 în primul rând ca un an al multumirii sau al recunoștintei aduse lui Dumnezeu pentru darul vietii, pentru sanatate si pentru tot ajutorul primit de la El. Totodata, trebuie sa multumim si celor prin care Dumnezeu lucreaza în viata noastra, si anume parintilor dupa trup care ne-au nascut si crescut, educatorilor, învatatorilor, profesorilor, preotilor si duhovnicilor care ne-au format intelectual si duhovniceste, precum si tuturor celor care ne-au ajutat sau ne ajuta ca timpul vietii noastre sa devina timp al binecuvântarii si al mântuirii, în iubirea Preasfintei Treimi.Hristos Domnul, Împaratul veacurilor, sa va daruiasca tuturor celor care ati venit la biserica pentru a ne ruga împreuna la trecerea dintre ani bucuria multumirii sau a recunostintei, pe care sa o cultivati permanent în familiile si activitatile dumneavoastra întru multi si fericiti ani!† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1200

Id: 37073

Data: Jan 1, 2014

Imagine: