La 24 iunie, crestinii ortodocsi sarbatoresc Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Aceasta este una dintre cele mai vechi si mai pline de bucurie sarbatori din cultul Bisericii. Ziua sa de nastere a devenit o zi de sarbatorire a celui care s-a invrednicit sa pregateasca venirea Mantuitorului in lume, marturisindu-L drept rascumparator al pacatelor intregii lumi, fapt pentru care este numit Inaintemergatorul Domnului. Prin mana lui a primit Iisus botezul in apele Iordanului, moment in care Sfanta Treime S-a aratat in plinatatea Ei. Ducand o viata curata, dedicata in intregime lui Dumnezeu, Sfantul Ioan Botezatorul a intruchipat sfintenia dobandita inca din timpul vietii, Biserica numindu-l inger pamantesc si ceresc.La praznuirea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, pornind de la intrebarea pe care si-o puneau contemporanii sai: Ce oare va fi acest prunc? (Luca 1, 66), meditam si noi asupra locului si rolului acestui mare prooroc in iconomia mantuirii.Aplecandu-ne asupra personalitatii si misiunii extraordinare a Sfantului Ioan, ne vin in minte cuvintele pe care Hristos Insusi le-a rostit despre el: Adevarat zic voua: nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei unul mai mare decat Ioan Botezatorul; totusi, cel mai mic in imparatia cerurilor este mai mare decat el (Matei 11, 11). Aceasta marturisire a lui Hristos, care ne este transmisa si de evanghelistul Luca intr-o forma asemanatoare (7, 28), frapeaza la prima vedere prin succesiunea a doua afirmatii in care proorocul devine din cel mai mare, in prima, cel mai mic in cea de a doua. Acelasi prooroc, Ioan Botezatorul, este pus de Mantuitorul in doua contexte diferite, care schimba statutul sau, de la o extrema la alta. Este vorba, de fapt, despre doua afirmatii puse insa, oarecum, in contrast (in original, intre cele doua fraze apare particula adversativa , tradusa in limba romana prin desi, totusi sau dar). De aceea, versetul a fost considerat, inca din vechime, o crux interpretum.Cel mai mare om nascut din femeiePrima afirmatie concorda cu ceea ce noi stim din sfintele Evanghelii despre nasterea si viata proorocului. Astfel, nu ne este greu sa il percepem pe Sfantul Ioan Botezatorul ca fiind cel mai mare intre cei nascuti din femei, daca ne gandim la faptul ca nasterea sa a fost vestita de inger (Luca 1, 13-17); ca din cauza indoielii tatalui sau, Zaharia, acesta a ramas mut, in chip minunat, pana la nasterea proorocului (Luca 1, 20); la vietuirea lui inca din tinerete in pustie (Luca 1, 80); la imbracamintea sumara si hrana saracacioasa (Matei 3, 4; Marcu 1, 6); la propovaduirea si misiunea sa vestita inca din Vechiul Testament (Matei 3, 2-3; Marcu 1, 2-4); la momentul extraordinar al Teofaniei de la Iordan (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11); etc. Avand constiinta maretiei personalitatii Sfantului Ioan Botezatorul, Biserica il numeste in imnografia ei: temeiul proorocilor, desi a fost ultimul dintre proorocii Vechiului Testament. Mai mult, este numit si cel mai mare dintre prooroci, luand locul lui Moise, pentru ca, intr-adevar, daca Moise s-a invrednicit de a vedea spatele lui Dumnezeu, adapostit in pestera de pe Sinai sub causul palmei lui Dumnezeu (Iesire 33, 18-23), Sfantul Ioan Botezatorul se invredniceste sa puna el causul palmei sale de lut pe capul Dumnezeului inomenit in apele Iordanului. De aceea, pentru misiunea si viata sa, in iconografia ortodoxa Ioan Botezatorul este zugravit cu aripi, intrucat a dus, intr-adevar, o viata ingereasca. Cel ce se smereste pe sine se va inaltaAcestei imagini, insa, Mantuitorul ii alatura o alta, in care marele prooroc devine cel mai mic, in contextul unei realitati diferite, dumnezeiesti: imparatia cerurilor. Sintagma din urma are o paralela in Sfintele Scripturi: imparatia lui Dumnezeu, de unde deducem ca este vorba despre o realitate spirituala, in care Dumnezeu Insusi conduce si stapaneste intreaga creatie. De ce in aceasta realitate cereasca Sfantul Ioan este cel mai mic? Daca este asa, ce sanse avem noi sa fim partasi si membri ai imparatiei cerurilor? Daca Ioan este cel mai mare dintre cei nascuti din femei si, in acelasi timp, va fi cel mai mic in imparatie, inseamna ca acolo nu va fi nici un om? In ce sens este el cel mai mic in imparatia cerurilor? Iata intrebari legitime care se ridica intre crestinii care se adapa din Cuvantul lui Dumnezeu.Textul a atras atentia crestinilor din toate timpurile, astfel ca istoria exegezei Noului Testament consemneaza diverse interpretari. Dintre acestea, ne oprim asupra celor pe care le expune Sfantul Maxim Marturisitorul, cunoscut pentru talcuirile sale la locurile dificile ale Scripturii si ale scrierilor Parintilor. El nu reduce insa talcuirea sa la un singur inteles, si aceasta din doua motive: in primul rand, pentru a face o sinteza a interpretarilor cunoscute in vremea sa, si, in al doilea rand, intrucat, in conceptia sa, intelesurile Sfintei Scripturi sunt de o bogatie inepuizabila.Potrivit Sfantului Maxim, un prim inteles ar fi in legatura cu virtutea smereniei: Cel ce se va smeri pe sine mai mult decat Ioan, caci aceasta inseamna mai mic, acela e mai mare decat Ioan. Intr-adevar, potrivit invataturii lui Hristos, smerenia este cea care trebuie sa caracterizeze conduita crestina, iar celor carora o vor dobandi li se promite imparatia cerurilor: Fericiti cei saraci cu duhul ca a acelora este imparatia cerurilor (Matei 5, 3). Asadar, desi nu au viata ascetica si misiunea Sfantul Ioan, cei care se smeresc vor dobandi imparatia cerurilor, fiind inaltati de Dumnezeu Insusi, caci: Cel ce se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta (Matei 23, 12). Deducem, de aici, ca imparatia cerurilor va fi a celor smeriti.Al doilea inteles redat de Sfantul Maxim vizeaza gnoseologia teologica: Fiindca se credea ca Ioan a dobandit prin contemplatie toata cunostinta ingaduita aici, cunostinta cea mai mica si cea mai de pe urma in viata viitoare e mai mare decat cea de aici. Oricat de mult ar inainta cineva in contemplarea si cunoasterea celor dumnezeiesti inca din viata aceasta, ea paleste in fata celei pe care Dumnezeu o va descoperi in eshaton. Acest lucru nu inseamna insa ca cei credinciosi nu au acces inca de pe acum la cunoasterea celor dumnezeiesti ca fii ai Bisericii, inteleasa ca inaugurare a imparatiei cerurilor, dar aceasta cunoastere este in parte, si vederea de acum, ca in oglinda, in ghicitura, pe cand dincolo, deplin si fata catre fata, dupa expresia paulina (I Corinteni 13, 12). Acest lucru, intrucat noi, in Biserica, ne aflam intre deja si nu inca: deja imparatia lui Dumnezeu a fost inaugurata, dar ea va ajunge la deplinatate abia in eshaton.Distinctia dintre cele doua iconomii: a Legii si a haruluiCel de al treilea inteles: teologul cel mai inalt e mai mic decat cel de pe urma dintre ingeri, dupa Sfantul Maxim, ar putea avea un dublu inteles. Unul ar fi prin reducerea semnificatiei sintagmei imparatia cerurilor doar la lumea nevazuta a ingerilor, intre care Dumnezeu imparateste, si atunci desigur ca Sfantul Ioan este mai mic decat oricare din aceste duhuri slujitoare ale lui Dumnezeu (parere respinsa de Sfantul Ioan Gura de Aur). Celalalt sens, ar viza tot nivelul cunoasterii si contemplarii lui Dumnezeu si, potrivit acestuia, negresit cel mai mare teolog patrunde mai putin decat sfintii ingeri care stau in jurul tronului lui Dumnezeu.Ultimul si cel mai cuprinzator inteles pe care ni-l da Sfantul Maxim Marturisitorul este fundamentat pe distinctia dintre cele doua iconomii: a Legii si a harului: Cel ce sta pe treapta cea mai de pe urma in vietuirea evanghelica e mai mare ca cel inaltat in treapta Legii. Acest ultim inteles este esential, si in cadrul sau pot fi cuprinse si celelalte trei de dinainte. Oricat de mult s-ar fi nevoit Sfantul Ioan Botezatorul si oricat de mare ar fi fost, el nu s-a bucurat de impartasirea belsugului harului lui Dumnezeu revarsat la Cincizecime, intrucat pogorarea plenara a harului lui Dumnezeu in lume este rod al preamaririi lui Hristos prin Patimi, moarte, Inviere si Inaltare. Nu este vorba doar de o distinctie cronologica - Sfantul Ioan, ca legatura intre cele doua Testamente, apartine, totusi, lumii care nu a cunoscut inca restaurarea adusa de lucrarea mantuitoare a lui Hristos -, ci si de o distinctie ontologica, Ioan fiind cel mai inalt dintre cei care s-au apropiat de Dumnezeu cu puterile naturale ale omului cazut, in timp ce membrii imparatiei cerurilor sunt cei incorporati in Trupul lui Hristos, asadar restaurati de harul lui Dumnezeu care se revarsa neincetat asupra lor in Biserica. Caci, dupa parintele Staniloae, Biserica este tocmai extinderea Trupului indumnezeit al lui Hristos in credinciosi prin Duhul Sfant. Or, in acest sens, oricat de minunata a fost lucrarea si viata Sfantului Ioan Botezatorul, fara a nega asistenta lui Dumnezeu in misiunea sa ( Fost-a om trimis de la Dumnezeu..., Ioan 1, 6), el este incomparabil mai mic decat cei care sunt madulare ale Trupului lui Hristos si se hranesc necontenit cu Trupul si Sangele Sau. Asadar, membrii imparatiei cerurilor sunt mai mari nu prin ei insisi, ci prin harului lui Dumnezeu de care se impartasesc. Un sfant universalPrin traditie, locul in care a fost inmormantat Sfantul Ioan se afla in Sevastria, in Samaria. De aici, insa, moastele sale au fost duse in alte orase (Ierusalim, Alexandria), pentru a nu fi profanate. Capul a fost si el dus in mai multe locuri, incat de multe ori i s-a pierdut urma, fiind aflat ulterior la Ierusalim, Emesa sau chiar Roma. Multe biserici pretind ca au fragmente din moastele Sfantului Ioan Botezatorul - Studion din Istanbul, azi Moscheea Imrahor Camii. Documentele arata ca aici se pastreaza inca din secolul al IX-lea mana dreapta si craniul, frumos imbracate in aur si pietre pretioase. Ceea ce este suprinzator este veneratia musulmanilor pentru aceste sfinte moaste si pentru Sfantul Ioan, in general. De altfel, in Coran, alaturi de alte personaje biblice, apare si Sfantul Ioan Yahya, ca prooroc al lui Dumnezeu. Desi mai scurt, episodul nasterii sale prezinta foarte multe asemanari cu textul evanghelic.Sf. Ioan Botezatorul nu este cinstit doar de confesiuni crestine, ci si de musulmani, unionisti si de unele grupari gnostice (mandeeni, nazorei). (D.L.) Mai multe zile de praznuireSfantul Ioan Botezatorul este singurul sfant din calendarul crestin caruia ii sunt dedicate mai multe zile de praznuire: Nasterea (24 iunie), Taierea capului (29 august) si Soborul Sfantului Ioan Botezatorul (7 ianuarie) si alte trei mai mici: Intaia si a doua aflare a capului (24 februarie), A treia aflare a capului (25 mai), precum si Zamislirea (23 septembrie). Cea mai veche este dedicata nasterii sale, fiind atestata inca din primele secole crestine. Fixarea datei de 24 iunie nu este intamplatoare, ci pleaca de la marturia scripturistica. Astfel, se spune ca zamislirea a avut loc dupa ce preotul Zaharia a incheiat zilele slujirii la templu. Dupa cum se stie, randuiala templului a stabilit ca tamaierea in Sfanta Sfintelor sa aiba loc o singura data pe an, in luna a saptea, ziua a 10-a (cf. Levitic 16, 29). In calendarul iudaic, luna a saptea, numita Tisri, cuprindea o parte din septembrie si o parte din octombrie. Luand in considerare zilele care au trecut pana cand Zaharia a ajuns acasa, Sfintii Parinti au stabilit ziua zamislirii la 23 septembrie (corespunzand Bunei Vestiri - 25 martie), fixand ziua nasterii Sf. Ioan la 24 iunie (corespunzand Craciunului - 25 decembrie). Zilele de 24 iunie si 25 decembrie corespund solstitiului de vara (ziua incepe sa descreasca), respectiv de iarna (ziua incepe sa creasca). Astfel se implineste ceea ce a spus Sfantul Ioan despre sine: Acela trebuie sa creasca, iar eu sa descresc (Ioan 3, 30), aratand prin aceasta ca el este cel mai mare (cea mai lunga zi din an) si totusi cel mai mic, dupa cum pe pamant Mantuitorul este cel mai mic (cea mai scurta zi din an) si totusi cel mai mare. (D.L.) Inca din pantecele mamei sale se va umple de Duhul SfantSfantul Evanghelist Luca este singurul care prezinta in amanunt nasterea Sfantului Ioan in capitolul 1 al Evangheliei Sale. Desi erau oameni drepti inaintea lui Dumnezeu, preotul Zaharia si sotia sa, Elisabeta, nu au putut pana la batranete sa aiba copii. La poporul evreu, acesta era considerat un mare blestem ce se abatea asupra familiei, din partea lui Dumnezeu. Uneori, nici jertfele nu le erau primite la templul celor ce nu aveau copii.Dar, in vremea imparatului Irod, in timpul saptamanii cand era de rand la templu, Zaharia a intrat sa tamaieze, iar ingerul Domnului, stand de-a dreapta altarului tamaierii, i s-a aratat, anuntandu-l ca i-au fost ascultate rugaciunile si ca Dumnezeu le va da un copil, caruia trebuie sa-i puna numele Ioan. Pentru ca a fost neincrezator in vestea adusa de Arhanghelul Gavriil, Zaharia a ramas mut pana in ziua cand s-au implinit acestea.Dupa ce a nascut Elisabeta, in 8-a zi, cand pruncul trebuia taiat imprejur, s-au strans vecinii si rudele si voiau sa-l numeasca pe acesta Zaharia, ca pe tata. Dar Elisabeta a spus ca se va chema Ioan. Şi cum toti cei prezenti obiectau, cerandu-i parerea, Zaharia a scris pe o tablita Ioan este numele lui (Luca 1; 63), iar in clipa urmatoare a putut din nou sa vorbeasca. De nasterea lui, asa cum a vestit ingerul, aveau sa se bucure multi, caci va fi mare inaintea Domnului; nu va bea vin, nici alta bautura ametitoare si inca din pantecele mamei sale se va umple de Duhul Sfant. Şi pe multi din fiii lui Israel ii va intoarce la Domnul Dumnezeul lor (Luca 1, 15-16). (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 24 iunie 2009 )

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 699

Id: 22846

Data: Jun 24, 2012

Imagine: