Dupa aproape zece ani de aspre nevointe la Manastirea Varzaresti, Cuvioasa Teodora s-a îndreptat spre Muntii Neamtului, spre locurile minunate ale copilariei.Dupa aproape zece ani de aspre nevointe la Manastirea Varzaresti, Cuvioasa Teodora s-a îndreptat spre Muntii Neamtului, spre locurile minunate ale copilariei. De acum înainte, începe o noua perioada în viata Cuvioasei Teodora, de rugaciune neîncetata si de traire cu adevarat pustniceasca. Hrana i-o oferea numai padurea (bureti, urzici, mure, afine) sau cele ce-i dadeau calugarii de la Sihastria ori putinii credinciosi care se abateau prin acele locuri retrase. Uneori o vizita ieroschimonahul Pavel din aceeasi obste monahala, care venea sa cerceteze pe sihaștri si sa-i împartaseasca cu Trupul si Sângele Domnului, în felul acesta, viata ei înainta mereu pe scara virtutilor, de care scria Sfântul Ioan Sinaitul sau Scararul.Spune tot traditia ca navalind osti turcesti în Moldova si ajungând pâna în tinuturile Neamtului, multe calugarite s-au refugiat în munti. Unele din ele au ajuns pâna la chilia Cuvioasei Teodora, pe care au aflat-o în rugaciune. Ascultându-le necazurile, le-a oferit chilia ei, iar ea s-a retras într-o pestera, unde era si mai greu de ajuns, din pricina salbaticiei locurilor. Este cunoscuta pâna azi sub numele de „Pestera Sfintei Teodora”, aratând tot ca acum trei veacuri: o încapere boltita, înlauntrul unei stânci uriase, iar alaturi era o stânca lata si putin ridicata care îi slujea ca vatra si ca masa. Se spune ca Teodora ar fi trait aici vreme de 20 de ani, poate chiar mai mult.(Pr. prof. Mircea Pacurariu, Sfinti Daco-Români si Români, Editura Trinitas, Iasi, 1994, p. 54)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 521

Id: 43037

Data: Aug 7, 2014

Imagine: