Monahia Pulheria de la Agapia e de-o tinerete covarsitoare. Se bucura ca un copil de tot ceea ce pentru altii constituie obisnuit, rutina. In lume a fost contabila. In manastire a facut ascultarile de obste, iar acum se nevoieste intr-o casuta, la viata de sine a Agapiei, impreuna cu doua ucenice. A trait langa calugarite cu viata duhovniceasca deosebita si ne-a impartasit cateva impresii din vremuri pe care uneori parca le credem apuse. Maica Pulheria de la Manastirea Agapia are 81 de ani. Dar tineretea sufletului ei cald, curat o infatiseaza ca pe o persoana ce abia daca paseste pragul batranetilor. Are acea puritate pe care o recomanda Mantuitorul Hristos in Predica de pe munte, cand i-a fericit pe cei curati cu inima. S-a nascut dintr-o mama orfana, care a deschis ochii intr-un centru de copii, de unde a fost luata in ingrijire de o batrana. Bunica Eufrosina, cum ii spune maica, mai avea cinci copii. Au crescut cu totii intr-un bordei din Botosani.Şaptesprezece ani la pangarul manastiriiLa manastire a venit in 1990. Stareta a Agapiei era atunci destoinica maica Eustochia Ciucanu. Cand a vazut-o, a exclamat: Vai, de cand te astept! Pentru ca tanara Maria era prietena maicilor inca din vremea cand era in lume. A vrut sa intre mai devreme in manastire, dar duhovnicul ei, parintele Paisie Olaru, i-a spus categoric: Nu, stai si-o ingrijeste pe mama ta, ca e singura. A urmat in felul acesta pilda Sfantului Ioan Gura de Aur, care nu a plecat la manastire cat a trait mama lui. Din scrierile sfantului al carui exemplu l-a urmat avea sa traduca mai tarziu, din franceza - Scrisorile Sfantului Ioan Gura de Aur catre Cuvioasa Olimpiada. Era o ascultare pe care o primise de la arhimandritul Ioanichie Balan, pe care il vizita la Manastirea Bistrita, unde cunoscutul scriitor bisericesc a vietuit o perioada. Cand am locuit in Piatra Neamt, mergeam la Manastirea Bistrita, la parintele Ioanichie Balan. Doisprezece kilometri faceam, singura, pe jos, pe malul Bistritei, isi aminteste maica Pulheria. A fost contabila, dar a studiat Conservatorul la Targu Mures, sectia pian, pianul ramanand pasiunea ei. A fost si casatorita, cu un mot, director general de fabrica, membru de partid. Am plecat intr-o zi de acasa si plecata am fost. Fostul sot le avea cu alcoolul. Nu am tinut legatura, nu am mai stiut nimic unul de altul. Eram in manastire cand am fost anuntata ca a decedat, povesteste maica. Dupa ce a intrat in manastire, a continuat sa-l aiba sfatuitor pe parintele Paisie. Mergea pana la Sihla cu sufletul arzand de durere si se intorcea zburand. A impartit cu celelalte maici ascultarile de obste, a fost si soferul manastirii intr-o perioada; a facut ascultare saptesprezece ani la pangarul manastirii. I-a invatat pe pelerinii Agapiei cum sa se roage cu Doamne Iisuse pe metanie si cum sa faca corect semnul sfintei cruci. Faceam aceasta ascultare cu maica Filofteia, o buna sfatuitoare. Dansa era la pomelnice. Şi cand venea cineva sa lase pomelnic pentru cei ai casei, maica Filofteia se ruga de el sa puna si mortii, sa nu-i uite niciodata, isi aminteste maica Pulheria. A primit calugaria la un an dupa ce a intrat in manastire. Imi pare acum ca un vis totul. Maica stareta Eustochia m-a luat sub mantie. Nu aveam nici mantie pentru calugarie, am luat de la maica Emiliana, spune zambind maica. Le ascult minute in sir cum canta si ma minunez cum de nu ragusescAre o multime de prietene necuvantatoare maica Pulheria, cu care se lauda din cale-afara. Am veverite, pe care le hranesc cu nuci, un cocosel, al vecinei - il cheama Costachel. Cand il strig, vine ca o sageata. Lui ii dau branza cu mamaliga. Costachel e un cavaler, asteapta sa manance toate gainile, iar el ramane flamand. Mai am un caine pe care il hranesc - Pufi. Am si-o pasare, mai mare decat gaita, cat o rata, ei ii dau faramaturi. Ascult minute in sir pasarelele cum canta si ma minunez cum de nu ragusesc. Cand stateam la cealalta casa, in centru, mergeam la grajd. Se obisnuisera vitelusii sa le aduc paine si, cand ma vedeau, se aliniau toti cu capetele la usa, ca sa nu-i uit pe nici unul. Ce draguti erau...! Pe veverite le urmaresc cum mananca. Şi cand dau de o nuca seaca, se uita asa, la mine, parca mi-ar spune: «Ce anapoda...». Te strici de ras de ele. Imi spunea o maica ca atunci cand o sa mor o sa-mi faca cortegiu animalutele acestea, spune vesela maica Pulheria. De mica a iubit animalele. Cand era in clasa a III-a, a intalnit, in mijlocul drumului, o pisicuta care se lupta cu vremea rea. Era vai de ea. Ploua. Am luat-o, am pus-o intr-o cutie si am lasat-o la portarul scolii. I-am spus foarte serios: «Sa nu cumva s-o dai afara. Cand ies de la ore o iau acasa», mai povesteste cu inima buna maica. Numai cat stateai langa ea simteai ca te umpli de paceDe cand a intrat in manastire, maica a lasat in urma tot ce o poate duce cu gandul la desertaciune. Nu stie cum arata un telefon mobil, iar fotografiile cu dansa le-a ars. Se considera tare inapoiata, iar cand o mai intrebi cate ceva din viata ei din lume, schiteaza un zambet, se uita la mainile-i batrane si marturiseste ca se gandeste daca ar mai putea canta acum, la fel de bine ca inainte, Sonata lunii. E un pic necajita ca, din cauza neputintei, nu mai poate merge sa asculte slujbele la biserica. A iubit mult biserica. S-a hotarat sa incerce din nou sa mearga, chiar de-ar fi sa faca zece halte pana la casuta Domnului. Citeste zilnic paisprezece Acatiste si psalmi nenumarati. Ma rog la Maica Domnului, cu Acatistul Sfantului Acoperamant, sa abata de la noi loviturile fulgerelor si ale trasnetelor. Şi, odata, m-am dus sa schimb vasul de la streasina, ca ploua. Şi a coborat un fulger de marimea acestei mese. Eu stiu ca fulgerul e subtire si rapid. Ăsta nu, a coborat asa ca o flacara, povesteste maica, care e sigura ca Maica Domnului cu Sfantul ei Acoperamant a protejat-o atunci. Isi aminteste cu nostalgie crampeie din vietile maicilor imbunatatite pe care le-a cunoscut si se minuneaza si acum de puritatea lor - maica Pulheria inaintasa sa, maica Antonina. Ei, fiecare maica are viata ei, de taina, in chilie. Mi-amintesc pe maica Pulheria, care conducea corul, o calugarita foarte duhovniceasca. Venea cate o maica tanara la ea sa-i mai spuna una, alta de prin manastire. Şi parca o aud pe maica Pulheria: «Maica, nu ma intereseaza». Maica Antonina, basarabeanca, n-avea usa la chilie, veneau pasarile si-i mancau din palma. A locuit mult timp cu o turturica, care isi facuse cuib acolo, in chilie cu dansa. Avea si-un cocos maica, Vanica il chema. Iubea mult animalele si pasarile. Numai cat stateai langa ea simteai ca te umpli de pace, de dragostea ei. Am fost pe la dansa inainte de a pleca (n.n. - la cele vesnice) si, cand ma conducea, mi-a zis: «Ramai cu bine, maica, cine stie de-acuma cand ne vom mai vedea». Dupa cateva zile s-a dus, isi aminteste maica Pulheria si imediat se gandeste sa faca un pomelnic pentru vrednicele monahii. Pentru maica Pulheria viata de afara a incremenit si, cu toate acestea, daca ii ceri un sfat pentru cei care se lupta cu valurile vietii, in lume, spune repede, fara sa se gandeasca, ca daca faci voia Domnului ai permanent bucurie. Acum intelegeti de unde vine bucuria maicii Pulheria, care ii transfigureaza fata?(Articol aparut sub semnatura Nicoletei Olaru si publicat in saptamanalul "Lumina de Duminica" din data de 22 septembrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1192

Id: 33987

Data: Sep 22, 2013

Imagine: