Dupa modelul constantinian, marii voievozi din Ţarile Romane acordau diverse miluiri, privilegii, dar mai ales proprietati, am spune astazi imobiliare, manastirilor care functionau ca adevarate citadele ale spiritualitatii, dar si ale filantropiei. In Ţara Romaneasca si Moldova, manastirile au detinut proprietati pana la secularizarea savarsita de Cuza, potrivit cererilor revolutionarilor pasoptisti. In Bucovina, tinut romanesc aflat sub stapanirea austriaca, situatia a fost total diferita. Intai de toate, primele masuri ale autoritatilor de ocupatie au fost de a avea o evidenta clara asupra proprietatilor, pentru ca astfel sa poata percepe taxe si impozite, iar mai apoi sa dinamizeze domeniile economice de interes. Prin aceste masuri au fost vizate inclusiv proprietatile bisericesti, ale marilor manastiri bucovinene, cum erau Putna, Sucevita sau Dragomirna. In acest sens, autoritatile austriece au infiintat o institutie numita mai apoi "Fondul bisericesc ortodox" din Bucovina, menita sa administreze toate proprietatile ecleziastice si care sa distribuie veniturile, dupa necesitati, institutiilor cultice ortodoxe romanesti din aceasta parte a imperiului austriac. Dupa Primul Razboi Mondial, din cauza implicarii factorului politic, s-au nascut diverse controverse in legatura cu dreptul de proprietate si chiar exploatare asupra acestui fond bisericesc, pentru ca la instalarea regimului comunist sa treaca in uzufructul total al statului. Dupa 1990, controversele asupra dreptului de proprietate bisericeasca au reaparut, mai ales din cauza refuzului unor autoritati ale statului de a le reda Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, mostenitoarea de drept a fostei Mitropolii a Bucovinei. Controverse asupra situatiei fondului bisericesc constatam ca exista si in unele aparitii istoriografice, mai ales din cauza neutilizarii surselor documentare, in special austriece. Aceasta tema, mai inainte de toate istoriografica, este tratata documentat si in mod obiectiv de Parintele Dumitru Valenciuc, in lucrara sa "Fondul bisericesc ortodox roman din Bucovina. Probleme controversate", aparuta la "Biblioteca Miorita" din Campulung, in anul 2010. In cele 260 de pagini, autorul trateaza aceasta problematica de la originea fondului la situatia juridica a bunurilor care au format fondul bisericesc, la recunoasterea de catre autoritatile austriece a legalitatii dobandirii bunurilor de catre Biserica, asa cum era in constiinta opiniei publice bucovinene, apoi la circumstantele constituirii fondului bisericesc administrat de statul austriac ca parte distincta in toata existenta sa fata de patrimoniul statului. Mai apoi, parintele Valenciuc detaliaza asupra activitatii acestei institutii, cu investitiile facute in domeniul culturii si al instructiunii (constructii si reparatii de scoli si biserici) sau pregatirea personalului silvic si salarizarea angajatilor din fonduri proprii. Un capitol aparte din carte este dedicat perioadei romanesti (1918-1949), atunci cand persoane din mediul politic, interesate de inavutire, au declansat o adevarata campanie de denigrare la adresa unor oameni ai Bisericii. Mai mult, s-a incercat chiar o preluare a administrarii si, de ce nu, a confiscarii dreptului de proprietate asupra fondului ecleziastic, demers incheiat cu demiterea mitropolitului Visarion Puiu in 1940. Cu toate acestea, statul roman a recunoscut averea fondului ca proprietate a Bisericii ortodoxe din Bucovina, pana in 1947. Din acest an, dreptul de administrare a domeniului bisericesc a fost preluat de catre statul comunist, iar doi ani mai tarziu institutia fondului a fost desfiintata. Volumul parintelui Valenciuc se incheie cu o bogata anexa care contine documente, multe inedite, grupate cronologic, care reflecta constituirea, functionarea si dezvoltarea Fondului bisericesc din Bucovina, din perioada austriaca, romaneasca interbelica si chiar postbelica, incheiata de preluarea totala in exploatare a domeniului ecleziastiac si chiar desfiintarea institutiei Fondului. Acest volum constituie o abordare bine documentata, echilibrata, utila pentru cunoasterea vietii religioase din Bucovina, dar mai ales pentru intelegerea statutului pe care Biserica din aceasta provincie romaneasca l-a avut si chiar a incercat sa-l promoveze dupa actul de reintregire a neamului romanesc de la 1918.(Articol realizat de Adrian Nicolae Petcu si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 14 ianuarie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 632

Id: 27554

Data: Jan 14, 2013

Imagine: