Mantuitorul Iisus Hristos, fiind evreu, S-a supus in timpul vietii de pe pamant ritualurilor religiei mozaice. Astfel, la 40 de zile de la nastere a fost dus de catre parintii Sai la Templul din Ierusalim pentru a fi inchinat lui Dumnezeu. Aici, dumnezeiescul Prunc a fost intampinat si tinut in brate de batranul Simeon si de proorocita Ana. Acum rosteste Dreptul Simeon celebrele cuvinte: Acum, slobozeste pe robul Tau, Stapane... (Luca 2, 29-32). Acestea au devenit rugaciune, fiind printre putinele texte scripturistice care au trecut in cultul crestin.Cuvintele Dreptului Simeon Acum, slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetii tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau, Israel (Luca 2, 29-32), pe care le cantam la fiecare slujba a Vecerniei, alaturi de rugaciunea Tatal nostru si de alte cateva texte, precum cantarea Maicii Domnului Mareste suflete al meu pe Domnul, sunt printre putinele texte scripturistice care au trecut in cultul crestin ca texte liturgice de factura biblica. Textul acesta este foarte clar, lamurind faptul ca batranul Simeon isi cere slobozirea, adica eliberarea din trupul stricacios al pacatului, socotind ca misiunea sa s-a incheiat, asteptarea sa fiind implinita, cata vreme l-a vazut pe Cel Caruia Ii slujise si pe Care Il asteptase, adica pe Hristos, Mantuitorul neamului omenesc, spune lectorul in Teologie liturgica pr. dr. Lucian Farcasiu de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Arad.Pedepsit de Dumnezeu Slobozirea sau eliberarea pe care o cere Dreptul Simeon a fost explicata de Traditia bisericeasca prin intamplarea mi-nunata petrecuta cu aproape trei secole inainte de nasterea Domnului. Pe Dreptul Simeon, Traditia bisericeasca il pune in legatura cu cei 70 de traducatori care, potrivit Scrisorii lui Aristeias, au fost trimisi de autoritatile religioase din Ierusalim pentru a traduce Pentateuhul din limba ebraica in greaca pentru renumita biblioteca a regelui Ptolemeu al II-lea al Egiptului. Dupa legenda, Dreptul Simeon a corectat traducerea «fecioara» a Septuagintei de la Isaia 7, 14, inlocuind-o cu «femeie», explica lect. dr. Alexandru Mihaila de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti.De ce? Cand a ajuns la textul profetului Isaia, Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu, s-a poticnit si stergea mereu cuvantul Fecioara, neintelegand cum poate o fecioara sa nasca. Mereu ingerul venea noaptea si punea din nou in text ceea ce stersese seara. Pentru necredinta sa, Dumnezeu i-a fagaduit ca nu o sa moara pana nu va vedea pe Cel care Se va naste cu adevarat din pantecele Fecioarei lasand-o nestricata. Şi deci, in momentul in care Simeon se intalneste, ca preot al legii vechi (din textele liturgice ale praznicului deducem ca era preot), cu Pruncul Iisus, adus de Maica Domnului la templu pentru a fi inchinat si a i se face ritualul inchinarii Sale lui Dumnezeu, in momentul acela el rosteste cuvintele «Acum, slobozeste pe robul Tau, Stapane...», adica isi vede implinirea a ceea ce nu intelesese, arata pr. Lucian Farcasiu. Ana era o proorocita culticaProbabil, aceasta legatura intre batranul Simeon si cei 70 de traducatori a aparut si in contextul disputelor dintre Biserica Primara si Sinagoga; categoric apologetii crestini incercau sa arate ca traducerea Septuagintei este una venerabila, si mai mult, inspirata de Dumnezeu, detaliaza Alexandru Mihaila, doctor in Vechiul Testament. Oricum, cert este ca prin glasul batranului Simeon, pentru prima data, transpar bucuria si tensiunea neamului iudaic, preinchipuind intreaga omenire in fata asteptarii venirii Izbavitorului, a lui Mesia, anuntat de catre toti proorocii.Printe ei, si proorocita Ana, care era in acea zi la templu. Am putea sa spunem ca Ana se inscrie in traditia profetismului feminin. E greu de explicat in ce consta exact functia ei profetica, dar un lucru ar putea fi sugerat de prezenta ei continua la templu: era o proorocita cultica. Probabil ca ea adresa mesajul din partea lui Dumnezeu celor care veneau la templu, indeplinind intr-un fel functia oraculara a vechilor sanctuare. Cineva venea cu o problema in fata lui Dumnezeu, era nedreptatit la un proces, sau dorea sa obtina ceva, un fiu la batranete s.a.m.d. De obicei, se aducea o jertfa de pace si probabil ca atunci interveneau profetii cultici care ii aduceau respectivului credincios mesajul din partea lui Dumnezeu, spune lect. Alexandru Mihaila, care continua: Viata ei, asociata templului, rugaciunii, are si o valoare morala, dupa ce a trait putin cu sotul ei a ramas vaduva. Intr-un fel am putea sa o punem in legatura cu un grup de femei care si-au pastrat vaduvia in curatie in preajma templului. Sau, intr-un fel sau altul, am putea sa o punem in legatura cu monahismul crestin. Nu pricep, Curata...Un alt text reprezentativ al acestui praznic este Axionul de la Sfanta Liturghie, pe care il gasim la cantarea a noua a Canonului de la Utrenie. In Mineiul lunii februarie, la ziua praznicului, indicatia tipiconala arata ca nu se canta Ceea ce esti mai cinstita, cantarea obisnuita, ci se pun marimurile acestei cantari, alcatuite de catre Cosma Monahul – dupa indicatia din Minei – pe care noi il identificam a fi Cosma Melodul, adica fratele adoptiv al Sfantului Ioan Damaschinul, spune pr. Farcasiu. Textul desfasoara si prezinta in sine tocmai uimirea, nu numai a lui Simeon, ci a intregii creatii, a intregului cosmos, in fata acestei minuni a zamislirii lui Hristos ca Dumnezeu, in trup omenesc: «Nu pricep, Curata, nici ingerii, nici oamenii, Maica Fecioara, ceea ce s-a savarsit intru Tine. In maini tine Simeon batranul imbratisat pe al legii Facator, Stapanul tuturor». Adica textul acesta descopera de fapt taina coborarii Dumnezeirii in trup si uimirea care cuprinde intreaga creatie in fata acestui eveniment al coborarii lui Dumnezeu in istorie pentru mantuirea neamului omenesc, explica pr. Lucian Farcasiu. Praznicul Intampinarii Domnului in viata crestinaPrima mentiune documentara despre praznicul Intampinarii Domnului o avem in memorialul pelerinei Egeria sau Eteria – o pelerina apuseana care face un pelerinaj la Locurile sfinte intocmindu-si un jurnal de calatorie (secolul al IV-lea). Nu cu mult timp in urma, a fost descoperita o Omilie a Sfantului Ioan Gura de Aur la acest praznic, ceea ce denota faptul ca, inca din secolul al IV-lea, praznicul acesta al Intampinarii Mantuitorului la Templu era cunoscut in crestinatatea rasariteana. Generalizarea sarbatorii in tot Rasaritul crestin s-a facut insa in secolul al VI-lea, cand imparatul bizantin Justinian decreteaza sarbatorirea Intampinarii Domnului cu o mare solemnitate in ziua de 2 februarie, pentru a scapa cetatea Constantinopolului si imprejurimile sale de calamitatea unei epidemii si a cutremurelor ce bantuiau de multi ani in acele locuri, spune pr. Lucian Farcasiu.Exista si unele teorii liturgice apusene care sustin ca aceasta sarbatoare a Intampinarii Domnului nu face altceva decat sa inlocuiasca, intr-o varianta crestina, vechea sarbatoare pagana a Lupercaliilor, sau Sarbatoarea lupilor, care era praznuita la inceputul lunii februarie in fiecare an; tot atunci fiind praznuita si Sarbatoarea fecunditatii sau a lui Februus, un nume roman dat zeului Saturn, zeu al fecunditatii. Şi pentru ca aceste doua sarbatori, Lupercariile si Praznicul fecunditatii, erau serbate la inceputul lunii februarie, sarbatoarea Intampinarii Mantuitorului vine ca o replica, ca o perspectiva crestina menita sa inlocuiasca vechile solemnitati pagane, dedicate acestor sarbatori. In vechime, acest praznic pastra solemnitatea luminilor. Oficiul sarbatorii crestine continea in sarbatorirea propriu-zisa facliile traditionale din ritualul pagan. Astfel, se aprindeau la acest praznic faclii sau lumini, care de fapt erau imprumutate din festivitatile ritului pagan de sarbatorire a Lupercaliilor si a fecunditatii, conchide pr. Lucian Farcasiu.Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 2 februarie 2010.Articol realizat de diac. George Aniculoaie

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 930

Id: 4381

Data: Feb 2, 2010

Imagine: