Daca Biserica este Trupul lui Hristos, plinatatea Celui care plineste toate in toti (Efes. 1, 23), atunci ea nu poate sa moara doar pentru a fi recreata de noi dupa multi ani. Aceasta afirmatie facuta de un protestant celebru convertit la ortodoxie, Peter E. Gillquist, a fost si rationamentul pe care l-a urmat si un evanghelic luteran, Roland Vogel. Povestea cautarilor lui duhovnicesti descrie o chemare careia nu a putut sa-i reziste.Roland Vogel este un sas cu origini in Sighisoara. Tatal lui, de origine germana, era evanghelic, iar mama, romanca ortodoxa. Cei doi s-au casatorit in Bucuresti, la Biserica Evanghelica. Cand au aparut copiii, Roland si sora sa, tatal a insistat ca ei sa frecventeze aceeasi biserica la care mergeau si cei mari. Asa a ajuns Roland evanghelic luteran. A urmat Liceul German din Bucuresti, pastrand cumva linia impusa de tatal sau. Dar parintii nu erau intariti in credinta, nici cea evanghelica, nici cea ortodoxa, apartenenta lor la o confesiune sau alta fiind una mai mult formala. Era perioada comunista, in care mersul la biserica, desi nu interzis, nu era nici incurajat. Roland, nascut in 1971, mergea destul de des la biserica lui, unde exista o comunitate inchegata. Cu toate acestea, atunci cand se ducea la tara, in Teleorman, de unde provenea mama lui, copilul intra in contact cu o alta realitate religioasa, de data asta ortodoxa. E adevarat, Teleormanul nu este nici Moldova, nici Bucovina in ceea ce priveste viata si traditia bisericeasca, dar este ortodox. Roland traia asadar o combinatie, un mix confesional.Plecarea in GermaniaDoua boli contractate, in 1999, meningita, si 2004, hepatita, l-au facut pe Roland sa se gandeasca mai mult la ce se intampla cu el. Stand acasa cate sase luni de zile in fiecare caz, a inceput sa-l caute mai mult pe Dumnezeu. Dar cautarile lui l-au indreptat spre ezoterism si ocultism, pe care le-a aprofundat. Roland s-a casatorit, i s-au nascut doi copii, dar lucrurile in viata lui nu se derulau cum si-ar fi dorit. De aceea in 2009 a luat hotararea sa plece in Germania definitiv. Sora lui era stabilita acolo, la Bilefeld. In Germania, Roland avea totul asigurat, casa, un serviciu sigur, incepuse niste cursuri. Dar Dumnezeu avea cu el alt plan. La un moment dat, am simtit ca trebuie sa ma intorc in Romania. Nu stiam de ce. Dar ceva irezistibil ma chema inapoi in tara. Şi m-am intors. Iar printr-o fericita intamplare am ajuns la Manastirea «Petru Voda». Nu-l cunosteam deloc pe parintele Iustin Parvu. Pentru mine nu era decat un popa ca oricare altul. Discutiile pe care le-am avut cu el m-au facut insa sa inteleg ce este Ortodoxia. Este ceva care nu poate fi spus in cuvinte. Este o trezire, atata tot. Pentru Ioan, ortodoxia reprezinta un dar facut de Dumnezeu, un dar care trebuie marturisit. Putea sa refuze acest dar, insa, dupa cum zice, cateodata nu poti spune nu lui Dumnezeu. A trai ortodox nu inseamna doar a fi botezat. E necesar sa fii botezat, dar nu e suficient. Ortodoxia e un lucru cat se poate de personal. Este si ceva comunitar, dar implica o mutatie in primul rand in sufletul tau, in fiinta ta. Ortodoxia nu e comoda. Dar tot ceea ce faci, faci din dragoste, si atunci permanent traiesti bucurii. Lumea lui Ioan nu este mult schimbata fata de cea dinainte de convertire, nu. Cel putin exterior vorbind. Viata merge inainte, doar ca ea este privita acum cu alti ochi, se ghideaza dupa alte reguli. Caut acum sa traiesc dupa voia lui Dumnezeu, nu dupa voia mea. Daca Ortodoxia are ceva special, acesta este duhul ascultarii de Dumnezeu. Noi nu ne dam seama ca atunci cand spunem: «Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi», noi, de fapt, ne asezam intr-o continuitate, intr-un lant neintrerupt al invataturii si rugaciunii, pe care le mostenim si suntem datori sa le pastram si sa le predam la randul nostru celor ce vin dupa noi.O lumina, o BisericaUnul din motivele pentru care am trecut la ortodoxie este acela ca am inteles care este adevarata si unica Biserica a lui Hristos, marturiseste Ioan. Eu, de profesie, sunt inginer constructor de masini. Deci, s-ar putea spune ca prin formatie sunt realist, un om aplecat mai mult spre material. Acum predau matematica. Eu sunt neamt, la propriu, dar si la figurat. Adica imi place sa fiu exact. Ca rigurozitate, chiar prietenii mei sesizeaza ca sunt putin diferit de ei in aceasta latura. Vreau ca totul sa fie bine lamurit. Daca am hotarat ca urmam drumul acesta, asta facem. Am inteles, printr-o logica matematica si fizica, ca lumina nu poate fi intrerupta. Cu alte cuvinte, daca pleaca o lumina de la o sursa si parcurge un anumit timp, ea nu poate fi inlocuita de o alta. Adica, daca Hristos a venit pe pamant si a dat aceasta lumina, si a pus aceasta Biserica, spunand ca «Biserica este una», Dumnezeu nu poate sa se schimbe. Dumnezeu nu e ca omul. Cand face un lucru, il face trainic si il face perfect. La El nu se pune problema in termenii «A, stai ca am gresit si trebuie acum sa fac altfel». Nu. Dumnezeu a facut o Biserica si a dat o lumina. Atunci, nu poate sa apara o lumina, peste 1.000 de ani, alta lumina, si apoi, peste alte 500 de ani alta lumina. Pentru ca deja avem niste probleme. Undeva, ceva nu e in regula. Dumnezeu nu e ca omul, sa faca sapte SRL-uri. Nu. Dumnezeu una face, pentru ca una stie ca e buna. Restul nu sunt ale lui Dumnezeu. Sunt ale oamenilor. Da, rationamentul lui Ioan e cat se poate de simplu. Şi imbatabil. Nu are fisura. Neamtul are dreptate. In toate Bisericile se predica cuvantul lui Dumnezeu, se cauta bunatatea, dar cu o exceptie, toate sunt la nivel terestru. Ortodoxia te propulseaza in cer. Ea iti propune sa te indumnezeiesti, sa devii, cu mila lui Dumnezeu, sfant. Noi suntem pacatosi, dar tinta noastra este Hristos. Sa fim ca El, asemenea Lui. Inainte de a fi ortodox, Roland a mers la evanghelici si acolo l-a intrebat pe Stadtpfarrer (in traducere, preotul bisericii orasului), pe pastorul de acolo, de ce nu exista icoane cu Maica Domnului si ingerii, Arhanghelii Mihail si Gavriil. Nu a primit nici un raspuns. Atunci si-a dat seama ca vacantele petrecute in Teleorman isi pusesera o amprenta puternica asupra lui, iar imaginea bisericii ortodoxe nu se putea sterge prea usor din mintea lui. Multe avea de povestit Ioan. Ortodoxia i-a deschis ochii duhovnicesti, i-a limpezit mintea. Atunci cand il cauti pe Dumnezeu in yoga, in meditatie transcendentala, in ezoterism, te silesti sa smulgi un dram de cunoastere, sa evoluezi pe o scara care crezi tu ca duce la iluminare. In ortodoxie nu trebuie sa faci acest efort, Dumnezeu Insusi ti se descopera daca implinesti voia Lui. Dumnezeu te ajuta sa-L gasesti. Baiete, intoarce-te acasa!Intalnirea lui Roland cu parintele Teofil Paraian a fost un episod care l-a marcat profund pe sasul cautator de adevar. Era inainte de plecarea in Germania, nu se punea problema convertirii la ortodoxie. Un prieten l-a invitat sa mearga impreuna cu el la Manastirea Sambata de Sus. Lui Roland ii plac muntii si, auzind ca Sambata este in Fagaras, nu a stat mult pe ganduri si au pornit la drum. Ajunsi la manastire, prietenul i-a sugerat sa intre la parintele Teofil pentru a lua binecuvantare. Roland nu stia cine este parintele, dar l-a ascultat pe prietenul sau. Sasul a intrat in bisericuta. Parintele era acolo, asezat pe un scaun, intr-o atmosfera de semiobscuritate. Vizitatorul era putin infricosat. Nu stiam cum sa ma comport. Ce sa-i cer parintelui? Ce sa-l intreb? Parintele m-a simtit si mi-a spus aceste cuvinte: «Mai baiete, intoarce-te acasa». Eu am luat cuvantul acesta, am iesit afara, dar mesajul transmis de parintele nu l-am inteles pe moment. Am realizat mai tarziu ca acasa nu insemna atat Romania, cat ortodoxia. (Reportaj realizat de Augustin Paunoiu si publicat in "Lumina de Duminica" din data de 24 martie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 585

Id: 29411

Data: Mar 24, 2013

Imagine: