Se implineste astazi un secol de cand venea pe lume, in comuna argeseana Suseni, parintele profesor Ene Braniste. Dascal de seama al Bisericii noastre, este cinstit drept unul dintre cei mai mari liturgisti ortodocsi. L-am rugat pe pr. prof. dr. Nicolae Necula, de la Facultatea de Teologie din Bucuresti, ucenic apropiat si urmator la catedra al parintelui Ene Braniste, sa ne impartaseasca din amintirile sale referitoare la marele profesor.Parinte profesor, in ce imprejurari l-ati cunoscut pe parintele Ene Braniste?Pe parintele profesor Ene Braniste l-am cunoscut la Examenul de diploma de la Buzau, la absolvirea Seminarului, unde era presedinte de comisie, venit de la Bucuresti. Un om inalt, cu ochelari de vedere cu dioptrii marite, foarte elegant, foarte curat, foarte distins imbracat. Purta reverenda si brau rosu aproape intotdeauna. Nu l-am vazut decat ulterior, in cercuri foarte intime, in haine civile. La facultate venea de acasa imbracat in reverenda. La examenul de la Seminarul de la Buzau si-a exprimat dorinta sa stabilim o colaborare, ii spunea parintelui director: Mi-a placut foarte mult cum a raspuns elevul acesta, Necula, si vreau sa lucram mai indeaproape. Am ajuns la Bucuresti si mi-a spus foarte limpede: Uite, eu vreau sa fii ucenicul meu. Studiaza, preocupa-te de toate problemele de teologie, ca eu am ganduri mari cu tine. Intr-adevar, m-a urmarit ca evolutie in perioada studentiei si, cand m-am dus sa iau licenta la dumnealui, mi-a spus: Eu nu te oblig sa vii la mine, daca vrei sa mergi la alt profesor, esti premiant in serie si poti merge la orice disciplina. Numai daca vrei sa vii la mine, vii. I-am spus ca vreau sa continui cu dumnealui si mi-a dat sa cercetez despre Sfanta Liturghie la Sfantul Simeon al Tesalonicului. Am intrat la doctorat, tot la specialitatea Liturgica, am facut un an in tara, dupa care am plecat in strainatate, la studii, la Cairo si mai apoi la Roma. Tot timpul a fost aproape de mine, mi-a supravegheat pregatirea si preocuparile, am purtat o corespondenta din strainatate, si cand m-am intors de la Roma, eram deja numit asistent la Facultatea de Teologie. Datorita parintelui Ene Braniste si vrednicului de pomenire mitropolit Antonie Plamadeala, care era pe atunci episcop-vicar patriarhal raspunzator de invatamantul teologic in Patriarhia Romana, am putut studia in strainatate. Asa a inceput colaborarea mea apropiata cu parintele profesor, fiindu-i asistent ani de zile. Cand s-a imbolnavit si dupa ce a trecut la cele vesnice, l-am urmat la catedra, prin examen de concurs.Cum aparea parintele profesor Ene Braniste in fata studentilor?Era un om extraordinar de elegant, in primul rand bine pregatit. Ţinea cont ca apare in fata studentilor si venea imbracat impecabil intotdeauna, cu reverende calcate, brau rosu, ochelarii amintiti si se impunea prin statura lui. Era un barbat inalt si bine facut si vorbea foarte frumos la cursuri. Aveai impresia ca citeste cursul, dar el vorbea liber. Facuse, pe langa Teologie, si doi ani de Filologie si Seminarul Pedagogic Titu Maiorescu. Avea un dar deosebit al vorbirii. Vorbea frumos, avea trei-patru sinonime pentru fiecare cuvant, cunostea foarte bine limba romana. Orele de liturgica erau o adevarata incantare. Daca o predai asa cum este ea scrisa, de multe ori aceasta disciplina poate fi plictisitoare; dar daca stii sa ii dai putina verva, atunci faci lectia atragatoare. Şi dansul stia foarte bine sa faca lucrul acesta. In ceea ce priveste scrisul, era foarte minutios. Punctuatie, virgule, punct si virgula, nu ierta nimic. Daca ii dadeai ceva scris, de la o lucrare pana la teza de doctorat, ti-o inapoia rosie de corectura, pana la virgula. Avea o exprimare corecta, gramaticala, romaneasca. Frazarea sa in scris este o placere de citit, nu bombastic, nu cu neologisme, nu cu fraze intortocheate, este ca un izvor de apa limpede care curge. Asa de bine vorbea si scria.A fost un om foarte echilibrat, sobru, in general. Nu stiai, la examen, de exemplu, ce ai facut. Trageam bilete, ne pregateam sa raspundem si nu zicea nimic. Ne privea direct, prin ochelarii aceia cu lentile duble si la sfarsit ne spunea doar Multumesc. Dar nu stiam daca a fost bine sau daca a fost rau. In general, era foarte generos la note si obiectiv in apreciere. Radea rar, foarte rar chiar, si se enerva, la fel, destul de rar. Era un om asezat. Pregatirea teologica era ireprosabila. Toata viata si-a vazut de disciplina lui si de cele adiacente din sectie, pe care le-a predat. Catedra de atunci era alcatuita din disciplinele liturgica, pastorala si arta crestina. Aceste discipline le-a predat cu foarte multa demnitate, competenta si autoritate. A scris pentru fiecare disciplina, dar s-a profilat pe liturgica, fiindca era materia de baza. A mers in strainatate pentru diverse conferinte, liturgica fiind disciplina pe care a slujit-o toata viata. Asa se explica si cele doua cursuri universitare pe care le-a publicat, manualul de Liturgica pentru seminar si Dictionarul liturgic pe care l-a lasat, publicat prin grija sotiei sale, Ecaterina. A semnat sute de studii, recenzii, cronici si comentarii. A fost un om al biroului, al catedrei si al scrisului, de aceea s-a si realizat foarte frumos.Facea din slujire o adevarata artaCum slujea parintele Ene Braniste?In ceea ce priveste slujirea la biserica, era imbisericit la noi, la Institutul Teologic. Mai intai a fost la Facultatea de Teologie din Universitatea din Bucuresti. In 1949, facultatea a trecut sub egida Bisericii si in acel an a fost numit conferentiar si spiritual cu sarcina de a preda liturgica. In cateva luni a devenit profesor de liturgica, numit de patriarhul Justinian. A ramas imbisericit, slujea rar, dar cu multa prestanta si vadita placere, cu vesminte foarte curate si ingrijite. Avea o voce placuta, frumoasa, de tenor si facea din slujire o adevarata arta. Noi ne uitam cu admiratie la el, atat la orele de seminar, cat si in momentele in care slujea la Biserica Sfanta Ecaterina.Parintele Ene si doamna Ecaterina Braniste nu au avut copii. Erau studentii de la Teologie copiii de suflet ai parintelui?Intr-adevar, nu a avut copii, in schimb si-a iubit foarte mult studentii. Cei care am lucrat cu dansul am simtit aceasta bucurie de a ne iubi ca pe copiii sai. Avea rabdare, ne indruma, ne arata cum sa facem planurile de lucrari, ne indica bibliografia respectiva. Era exigent si noi stiam asta. Cei care am indraznit sa facem doctoratul cu dumnealui ne-am pregatit din timp, ca stiam ca este foarte exigent. A fost foarte bine ca a fost asa, pentru ca, in primul rand, ne-a invatat sa scriem romaneste cum se cuvine si, in al doilea rand, ne-a invatat sa fim exigenti, sa nu lasam nimic la voia intamplarii, ci sa le facem sistematic si temeinic. A fost, probabil, cel mai mare profesor de liturgica din tara noastra si unul dintre cei mai mari din intreaga ortodoxie. Este cunoscut in lumea teologica destul de mult, prin manualele, prin studiile si prin predicile sale. A scris si o serie de predici de mare frumusete. Daca ii citesti o predica, observi ca are un sistem de expunere didactic, incat poti s-o reproduci intocmai. Asa de clare si frumoase sunt predicile sale.A fost un model de profesor, care toata viata si-a inchinat activitatea scrisului teologic, predarii disciplinelor respective, pregatirii personale pentru catedra. Avea o biblioteca bogata si un birou in care intrai ca intr-un sanctuar. Prefera sa lucreze in liniste, acasa. Venea cu sfintenie la cursuri, nu stiu daca a lipsit vreodata. Un profesor constiincios, cum de fapt era toata generatia din perioada aceea. Sunt profesori mari pe care ne-a invrednicit Dumnezeu sa-i avem drept indrumatori stiintifici si duhovnicesti, incat formarea studentilor din timpul lor a fost foarte buna si eficienta pentru lucrarea Bisericii. (Interviu realizat de Alexandru Briciu si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 12 octombrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 621

Id: 34553

Data: Oct 12, 2013

Imagine: