Parohia Viziru de Jos, locul unde oamenii si-au regasit gustul tainei

Putini ar putea crede ca într-o parohie de tara, pierduta în imensitatea de clorofila a Baraganului, unde comunismul a pustiit trairea duhovniceasca a oamenilor, astazi, boala individualismului, criza de valori si de sens sunt vindecate cu… dor! Adica cu iubire si comuniune în duh. Vorbim de Parohia Viziru de Jos, din Protopopiatul Însuratei, Arhiepiscopia Dunarii de Jos, unde parintele paroh Sica Simeon Banica a resadit Biserica în inima oamenilor, iar în locasul de cult strânge satul într-o mare familie crestina, informeaza “Ziarul Lumina”.Cine nu cunoaste dogoarea întinsurilor pârjolite de soare, cine nu a simtit niciodata gustul amar al cucutei în sorbitura apei din fântânile secate de seceta, cine nu a trait nici macar o zi de vara în satele pustii de pe vremea colectivului, când oamenii îndobitociti de munca uitau de sine, de traditii, de obiceiuri si sarbatori, când Dumnezeu le fusese arestat, încarcerat si batjocorit, ca un tâlhar marunt de drumul mare, nu poate sa înteleaga ce a fost Baraganul comunist. Ranile acelei perioade supureaza si acum în sufletele taranilor. Generatii la rând s-au ratacit, s-au salbaticit, s-au rupt de sat, uitându-i chipul curat de odinioara, nemaisimtindu-i bataile inimii.Viziru, din judetul Braila, a fost unul din aceste „lagare“ ale colectivizarii care astazi îsi recapata identitatea cereasca datorita muncii jertfelnice a unui preot: Sica Simeon Banica.

Început într-un pustiu duhovnicesc

Satul Viziru îsi trage numele de la ambasadorul Înaltei Porti, care îsi avea aici „odaia“, adica resedinta, si care se numea vizir. Curtea îi era deservita de robi adusi din Vrancea si Bacau, obligati sa-si asigure existenta din prelucrarea lânii, laptelui, mierii sau carnii, luate ca tribut, trimise apoi peste Dunare, la Istanbul. Tot ei îl pazeau si pe vizir. Dupa plecarea acestuia, pe la începutul secolului al XIX-lea, s-au raspândit în zona, întemeind asezari noi. De atunci, bisericile din Baragan poarta crucile cu semiluna la baza, semn al triumfului Ortodoxiei asupra mahomedanismului.În perioada comunista, Baraganul a stat sub atenta supraveghere a autoritatilor. Între Viziru si Însuratei s-a aflat asezarea Rubla, în care au fost deportati o parte din banateni. Aici a avut domiciliul fortat si Corneliu Coposu. Apoi, colectivul a adus interzicerea participarii oamenilor la slujbe. Ca sa nu mearga la biserica, li se dadeau taranilor bonuri de pâine, daca munceau duminica si în zilele de sarbatoare, li se organizau serbari la caminul cultural. Preotii, de multe ori ironizati, batjocoriti, dispretuiti, erau obligati sa presteze munci agricole, ca sa aiba copiii lor „origine sanatoasa“, sa poata merge la facultati.În acest pustiu duhovnicesc, a venit în 1996 parintele Sica Simeon Banica. „Oamenii din Viziru îsi pierdusera «gustul tainei», al vietii bisericesti, dimensiunea spirituala a vietii. În biserica intrau câtiva batrâni, doar pentru servicii religioase si deloc pentru cautari duhovnicesti. Tinerii care îl cautau pe preot erau suspectati ca sunt ori bolnavi, ori li s-au facut farmece, daca se împartaseau!“, rememoreaza începutul parintele paroh Banica.

Când se pogoara harul Domnului

Fostul „ASCOR-ist“ vedea însa altfel realitatea. Credea din toata inima ca schimbarea intra în responsabilitatea generatiei tinere. Ca propovaduirea învataturii Bisericii Ortodoxe si descoperirea duhului filocalic al parintelui Staniloae sunt o prioritate. „Când am vazut cum stau lucrurile în Viziru, am trait un soc. În inima mea a fost o durere cumplita. O mare frica de plafonare, de inutilitate a vietii, a acestei lumi care nu mai întelegea taina si frumusetea vietii în Hristos. Îmi era frica ca ma voi pierde. Dar situatia însemna si o provocare deosebita. Înaltpreasfintitul Parinte Arhiepiscop Casian mi-a încredintat activitatea de îndrumator duhovnicesc al ASCOR Braila. Şi din august 1997 am început sa organizez taberele ASCOR la Viziru. Am considerat ca cel mai bun lucru este sa aduc tineri din toata tara aici, sa-i gazduiesc în casele satenilor, în familiile cu copii, sa vada oamenii Baraganului ca studenti la diferite facultati vin la biserica, stiu sa cânte Sfânta Liturghie, sa se roage si sa posteasca. Prima tabara a avut 30 de studenti. Apoi, în fiecare an, a crescut numarul lor. Cea mai mare a fost în 1999, când 150 de studenti au stat aici trei saptamâni. A dat Dumnezeu har! Am adus dupa aceea studenti si din Basarabia, profesori universitari, am organizat universitati de vara pe teme de spiritualitate traditionala româneasca în Baragan, încercând sa redescoperim adevaratele valori. De prin 2002, au început sa se ridice tinerii din parohie, pe care i-am „preluat“ si care, în timp, au crescut spiritual. Asa am creat un nucleu local. Cu binecuvântarea Înaltpreasfintitului Parinte Casian am înfiintat aici Centrul-pilot de tineret pentru Viziru si pentru zona. Şi, astfel, cu taberele, cu activitatile culturale, sportive, liturgice organizate, s-au strâns roade de-a lungul timpului. Anul acesta vom organiza a 18-a editie a taberei. Au venit în sprijinul nostru multi voluntari, profesori de religie din Braila si Galati, specialisti în sociologie, profesori universitari si multi altii. Şi, în fiecare an, într-o duminica din perioada taberei, Arhiepiscopul nostru slujeste Sfânta Liturghie aici. Vin si copii din alte parohii. Se aduna 150-200 de tineri“, ne spune parintele.

Marea familie a parintelui Banica

Rezultatul acestei jertfelnice munci misionare? S-au legat prietenii frumoase, Liturghia din biserica s-a prelungit în aceasta forma de comuniune roditoare, care îl fac pe parintele paroh sa fie si mai motivat, sa afirme ca se simte împlinit si sa înteleaga ca „schimbarea de mentalitate se face doar prin schimbare de generatii“. Vizirenii prezentului se bucura pentru copiii si nepotii lor ca traiesc în Biserica, ca au locul lor aici, ca îsi serbeaza aniversarile în sfântul locas si nu se mai regasesc în formele de consum pe care le ofera societatea astazi. „Familia mea este ceva mai mare acum. Avem sase copii, patru baieti si doua fete. Dar pe lânga ei mai avem alti 25 de copii botezati, zece perechi de fini cununati, carora li se alatura copiii duhovnicesti, multi dintre ei preoti, dascali, sotii de preoti, care s-au ridicat din parohie. Duhul care m-a înfricosat la început a fost învins!“, marturiseste victorios parintele Banica. Celalalt duh, cel al individualismului, ataca însa astazi societatea. „Omul a ajuns sa traiasca realitatea ca pe o obligatie, ca pe un efort, o nerealizare, o nemultumire si leaga totul de ce este negativ. De aceea, percepe bucuria doar ca legatura cu virtualul, refugiindu-se în individualism. Orice încercare de a se regasi pe sine, de a se salva din criza de sens, din vidul existential, care preseaza foarte mult astazi, este cautata în virtual. Dar virtualul nu este comuniune! Noi gasim realitatea în comuniune! În bucuria întâlnirii. Noi simtim iubirea. Ne este dor unul de altul! Avem tineri care au crescut în parohie, dar au ajuns cu familiile, cu munca în alte locuri din tara. Dar revin aici cu copiii, care sunt deja integrati în aceasta mare familie a noastra de la Viziru, despre care dau marturie. Asa depasim noi criza de valori, de sens, de identitate si individualismul provocat de aceasta“, spune parintele.Şi iata cum dorul, comuniunea crestina, poate vindeca pustiirea duhovniceasca produsa de comunism, cum se poate schimba prezentul, iar Baraganul, cu oameni cu tot, se poate aduna în Biserica, ca un urias sat de crestini, unde toate îsi afla sensul, iar viata este iubire. Multa iubire…

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1245

Id: 42142

Data: Jul 4, 2014

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).