Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române s-a aflat astazi, 7 ianuarie 2014, la sarbatoarea Soborului Sfântului Proroc Ioan Botezatorul în mijlocul credinciosilor prezenti la Biserica Icoanei din Bucuresti care si-a sarbatorit ocrotitorul spiritual.Patriarhul României a rostit un cuvânt de învatatura în care a vorbit despre virtutile Sfântului aratând ca Sfântul Ioan Botezatorul se formeaza în scoala pustiei, a rugaciunii, a postului. Purta o haina aspra de par de camila, era încins cu o curea si petrecea viata mai mult în rugaciune si în post. La vârsta de 30 de ani a fost trimis de Dumnezeu sa propovaduiasca pocainta în partile Iordanului, în pustia Iordanului. Şi asa el chema pe toti la pocainta si au venit din toate partile Iudeii si din Ierusalim multi oameni care ascultau predica si apoi se botezau cu botezul pocaintei care era o pregatire pentru botezul lui Hristos, pentru botezul crestin.De asemenea, Întâistatatorul Bisericii Ortodoxe Române a evidentiat faptul ca botezul pe care Sfântul Ioan Botezatorul îl practica era o constientizare a nevoii de iertare, de mântuire, de eliberare din pacat si din moarte. Sfântul Ioan Botezatorul predica în pustie si aduna multimile la Iordan pentru a fi botezate. Predica lui este simpla, dar foarte ferma: „Pocaiti-va, ca s-a apropiat Împaratia Cerurilor”.La final, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a oferit Parintelui Paroh Ion Popescu pentru Biserica Icoanei mai multe carți de cult și de teologie. De asemenea, Preafericirea Sa și-a exprimat speranța ca lucrarile spirituale, sociale și educaționale care se realizeaza la aceasta biserica „devin o icoana și pentru alții, ca model de misiune. De exemplu ieșirea cu icoanele în fiecare an devenita acum o tradiție este o lucrare misionara care conștientizeaza faptul ca noi, ortodocșii, marturisim pe Iisus Hristos prin Crez, dar și prin icoana. Icoana este dovada liturgica a Întruparii Mântuitorului Iisus Hristos”.La rândul sau, Parintele Paroh Ion Popescu a oferit Preafericitului Parinte Daniel o icoana cu chipul Maicii Domnului și a mulțumit Preafericirii Sale pentru prezența în mijlocul parohiei, în numele credincioșilor și a preoților slujitori: Parintele Nicolae Necula - Profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxa din București și Parintele Liviu Nechita - Consilier Patriarhal.Istoricul bisericiiPe locul sau în preajma actualei biserici – clasata monument istoric – se afla pe la 1681-1682 un mic schit de lemn. Catre 1700, grija lacasului o purta David Corbea Ceaus, venit din Brasov. El lucra la cancelaria domneasca a lui Constantin Brâncoveanu, unde a dobândit notorietate ca diplomat, fiind trimis în Rusia si Polonia. Este probabil ca el sa fi avut case si proprietati în apropiere, caci mahalaua înconjuratoare îi purta numele – Ceaus David. Pentru o vreme, mica biserica a purtat acelasi nume.Conform traditiei, icoana Maicii Domnului, ferecata în argint si lucrata de Filip Nicolau Argintarul la 1682, aflata azi în naos, ar fi fost daruita de domnitorul Constantin Brâncoveanu. De la ea, cu vremea, a început sa i se spuna Biserica Icoanei.Prima constructie în zid, de plan trilobat, cu trei turle, a fost ridicata de monahul Misail Babeanu (fost logofat de taina), la 1745-1750, în vremea lui Constantin Mavrocordat si a lui Grigore al II-lea Ghica. La 1777 ajunge ctitor Panait Babeanu, capitan de lefegii, nepotul lui Misail. El reface biserica între 1784 si 1786, în vremea lui Mihai Sutu, si o picteaza în fresca, cu ajutorul lui Grigore Zugravul. Tot el adauga în apropiere 12 chilii pentru adapostirea unor vaduve sarmane, “obraze mai alese si calugarite”.Mai statorniceste si “orânduieli” de gospodarire a lacasului si averii acestuia. Între altele, el tine aici doi preoti si un diacon, “ca sa fie podoaba bisericii si învatatura copiilor”. În 1812, grija bisericii îi revine lui Pana Babeanu, nepotul lui Panait. Acesta obtine carti domnesti de danie si scutiri de biruri în favoarea bisericii de la Ion Gheorghe Caragea (1813), Alexandru Sutu (1819) si Grigore al IV-lea Ghica (1826).Biserica se prabuseste la cutremurul din 1838. Ea este reconstruita si repictata în acelasi an, iar pe peretii pronaosului sunt pictate portretele membrilor familiei donatoare: Misail, Panait, Ionita cu sotia sa Sofia si copiii lor Elena, Nicolae, Maria si Panait (Pana, curatorul restaurator). În 1873, Elena Babeanu restaureaza biserica dupa planurile arhitectului Alexandru Orascu. Ea instaleaza aici altarul actual, creat în 1850 si restaurat în 1967 de Ion Taflan.În 1889, Mihai Babeanu restaureaza biserica de la fundatii si îi adauga exonartexul. Cu aceasta ocazie, frescele sunt acoperite de pictura în ulei realizata de un elev al lui Gheorghe Tattarescu. În 1928 au loc reparatii generale, dirijate de arhitectul Smarandescu. Atunci se renunta la turla din mijloc, acoperisul si turnurile sunt acoperite cu tabla, picturile interioare sunt restaurate si casele învecinate, reamenajate. Dupa cutremurul din 1940, biserica a fost consolidata. Lucrari de restaurare au avut loc în 1965, 1977 si 1989.În timpul existentei sale de mai mult de trei secole, biserica a primit numeroase danii: terenuri, imobile, magazine, vii, obiecte de cult, carti (dintre care cea mai veche, un Triodion editat la Râmnic în 1777), mobile. Membrii familiei donatoare au mormintele împrejurul bisericii, dupa cum atesta pietre funerare (cea mai veche din 1846) si monumentele funerare ale familiilor: Polizu, Odobescu, Nicolescu Cita, Urdareanu, Tampeanu, Dobrowolsky, Steriopol.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 900

Id: 37186

Data: Jan 7, 2014

Imagine: