Sfanta Imparateasa Elena a fost cea care a avut poate cea mai mare influenta asupra Sfantului Constantin cel Mare. Exemplul vietii sale petrecute in curatie a fost incununat la apusul existentei pamantesti de un pelerinaj plin de binefaceri pentru crestinii din Ţara Sfanta, in cursul caruia a dispus edificarea unor biserici importante, precum cea a Sfantului Mormant, cea din Betleem (locul Nasterii Domnului) si cea de pe Muntele Maslinilor de unde Mantuitorul Se Inaltase la ceruri din mijlocul ucenicilor. Ne vom indrepta atentia, in cele ce urmeaza, asupra pelerinajului Sfintei Elena la Locurile Sfinte.Eusebiu de Ceza­reea ne spune ca motivul principal pentru care Sfan­ta Elena venise in Ţara Sfanta era acela de a aduce mul­tu­mire lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care le oferise familiei imperiale, atat fiului ei, Con­stan­tin cel Mare, cat si ur­ma­silor lui ( Viata lui Constantin cel Mare, trad. Radu Ale­xan­drescu, in: col. PSB, vol. XIV, EIBMBOR, Bucuresti, 1991, p. 142). In acest sens, ea s-a ocupat in principal de edificarea catorva lacasuri de cult semnificative si impozante, respectiv bise­rica inchinata locului Nasterii Domnului din Betle­em, cea inchinata Inaltarii Sa­le si care a fost construita pe Muntele Maslinilor, dar si cea a Sfantului Mormant. In toate aceste acte de binefacere, dar­nicia sa a fost dublata de sprijinul imperial oferit de fiul ei, Constantin cel Mare. Acolo unde maica sa binevoise sa ridice lacasuri de cult pentru a preamari puterea si iubirea lui Dumnezeu, Constantin cel Mare trimitea si el odoare de mare pret, insotite de o serie de danii bogate pentru intre­ti­nerea cuvenita lacasurilor in cauza. Asa cum ne spune Eusebiu de Cezareea, Au­gusta Elena (cuvioasa maica a iubitorului de Dumnezeu im­pa­rat) a inaltat cele doua sfin­te, impunatoare, frumoase si pururea vrednice de amintire lacasuri [...] inchinandu-le lui Dumnezeu, Mantuitorul ei, ca tot atatea marturii ale evla­viei sale. In care lucrare trebuie spus ca mult s-a ajutat ea, totusi, si de imparateasca pu­tere a fiului ei (ibid., p. 142). Milosteniile batranei im­pa­ra­te­se nu se limitasera insa exclusiv la ridicarea unor noi bi­se­rici inchinate Mant­u­itorului. Din contra, asa cum ne rela­tea­za acelasi autor, cel mai mult isi arata darnicia inaintea saracilor celor goi si neajutorati; fata de unii cu daruri in bani; iar fata de altii, im­par­tin­du-le cu priso­sinta vesminte ca sa-si aco­pere trupul. Pe cate unii i-a scapat de inchisoare sau de patimirile lor din mine; a slobozit de prigoana pe multi asupriti; in sfarsit, cate unora le-a trimis vorba sa se in­toarca din surghiun. [...] Me­rita cu ade­varat sa vezi cum umbla femeia aceasta extraordinara, invesmantata simplu si modest, in mijlocul poporului inghesuit in jurul ei, vadindu-si evlavia fata de Dumnezeu prin tot soiul de fapte bine-placute Lui (ibid., p. 143). Modelul de viata ascetica si smerita este in­truchipat de Sfanta Elena prin tot comportamentul ei cuviincios si modest. Nu avem de ce sa consideram ca Eu­sebiu de Cezareea o por­tre­tizeaza aici intr-un mod idea­list de­oa­rece Sfanta Elena chiar a avut o existenta sme­rita, nedorind in nici un moment sa iasa in evidenta printr-un act sau altul. Şi-a dus viata in umbra fiu­lui ei, pe care a incercat sa il povatuiasca bine pe calea dreptatii si sa il apropie de Dum­nezeu.Trecerea la cele vesnice a Sfintei ElenaDupa incheierea bogatului ei pelerinaj, timp in care a efectuat o serie de binefaceri mari catre comunitatile cres­ti­ne aflate in Orient, Sfanta Elena s-a retras pentru a trece la cele vesnice in mij­locul familiei sale. Calatoria indelungata si varsta inaintata, pentru ca avea la momentul respectiv aproximativ 80 de ani, si-au spus cuvantul. Eusebiu de Cezareea ne zugraveste o scena emotionanta, spunand ca batrana imparateasa si-a dat sufletul de fata cu minu­na­tul ei fiu care o veghea si-i purta de grija si-i tinea mainile intru ale sale (ibid., p. 143). Averea sa a fost lasata prin testament Sfantului Con­stan­tin si urmasilor acestuia. De asemenea, ea a beneficiat de o inmormantare cu adevarat imperiala: Trupul fericitei a avut parte de onoruri neobis­nu­ite: insotit de o foarte numeroasa escorta armata, a fost adus in cetatea im­pa­ra­teasca, unde a fost asezat intre mor­mintele imparatilor (ibid., p. 144).O datorie nerecunoscuta de biografIn mod curios, Eusebiu de Cezareea da dovada de o lipsa clara de obiectivitate atunci cand afirma ca Sfanta Elena isi datora convertirea la cres­ti­nism propriului ei fiu! Iata marturia istoricului: Asa s-a sfarsit maica imparatului, fiin­ta vrednica de necurmata noas­tra aducere-aminte atat pentru faptele ei placute lui Dumnezeu, cat si datorita mladitei celei fara de pereche si minunate careia-i daduse ea viata; mladita care - pe langa toa­te celelalte - merita sa fie bi­necuvantata si pentru pie­ta­tea sa fata de aceea ca­re­ia-i datora viata. Constantin iz­butise sa faca din Elena - care mai inainte nu fusese cre­din­cioasa - o fiinta atat de cuvi­oa­sa, de parca Insusi Mantu­i­to­rul tuturor ar fi povatuit-o inca din frageda ei tinerete (ibid., p. 144). Majoritatea istoricilor contemporani considera ca Sfan­ta Elena a fost crestina inca din copilarie sau s-a convertit la crestinism inca din tine­rete, nicidecum ca ar fi fost influentata de propriul ei fiu in luarea acestei decizii capitale. Eusebiu de Cezareea exage­rea­za ca de obicei in afir­ma­tiile sale pompoase, dorind sa scoata in evidenta virtutile imparatului Con­stan­tin cel Mare, dar da do­va­da inca o data de inconsec­ven­ta in propria relatare istorica. Evlavia Sfintei Imparatese Elena nu poate fi pusa la indoiala. Nu avem de-a face cu o convertire tarzie sau una influentata de propriul ei fiu, care inca era catehumen!De asemenea, Eusebiu pare sa atribuie fiecare merit, fiecare donatie a Sfintei Elena fiului ei, ceea ce nu ni se pare intemeiat. Fiind imparateasa, Sfanta Elena beneficia de propriile sale proprietati si era indreptatita la o renta anuala semnificativa. Ea nu avea nevoie ca fiul ei sa ii aprobe actele de caritate sau sa ii dea bani din propria sa trezorerie imperiala. Desigur, el a ajutat-o in multe randuri, dar a pune totul pe seama sa ar insemna sa o privam pe Sfanta Elena de aportul ei consistent la raspandirea si sustinerea credintei crestine la nivelul statului roman. In timp, poate ca va exista cineva care va aprofunda in amanunt importanta actiunilor Sfintei Elena si aportul inestimabil pe care aceasta l-a avut in deciziile-cheie luate de Sfantul Constantin cel Mare. Pana atunci, ne rezumam numai sa afirmam ca, desi nu a avut poate aceeasi influenta ca fiul ei, a avut totusi una mult mai mare decat cea pe care i-o rezerva istoricii clasici sau cei moderni. In materialul ur­ma­tor vom trata marile proiecte civile si bisericesti infaptuite de Sfantul Con­stan­tin cel Mare, care repre­zinta modele de actiune pentru misiunea pastorala si administrativa pe care sunt datori sa o indeplineasca slujitorii Bisericii si in zilele noastre. In definitiv, faptele bune trebuie urmate si multiplicate, nu considerate depasite sau imposibile.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 700

Id: 34897

Data: Oct 24, 2013

Imagine: