Unde altundeva as fi putut sa o intalnesc pe doamna Mirela Orlandea - pelerina cu aproape 10 ani experienta in calatoriile duhovnicesti -, daca nu pe o astfel de cale a cautarii spirituale profunde? Pelerinajul, rugaciunea de fapt, este pentru mine ca painea cea de toate zilele. Dumnezeu mi-a dat viata prin rugaciune, spune cu emotie in priviri profesoara Orlandea, diagnosticata in urma cu 7 ani cu o forma de boala grava.Mirela Orlandea (foto) are 57 de ani si preda disciplina religie elevilor de la Şcoala generala Mircea Nedelciu si celor de la Liceul Tehnologic nr. 1 din Fundulea, judetul Calarasi. Este un dascal dedicat profesiei, pe care o considera un apostolat. Profesorul de religie isi asuma o raspundere uriasa - de a forma credinta unui copil, de a se adresa sufletului. Munca la catedra nu ar da rezultate meritorii daca profesoara Mirela Orlandea nu ar fi o persoana cu alese calitati umane, pe care a avut forta sa le cultive pe parcursul vietii, cu toate ca necazurile nu s-au sfiit sa o necajeasca.Domnia sa marturiseste ca fara ajutorul lui Dumnezeu, venit prin oamenii si prin locurile Sale sfinte, nu s-ar fi putut impartasi pana astazi de lumina, de speranta si de puterea de a trai pe acest pamant: Pelerinajul ma ajuta foarte mult, de aceea merg la doua, trei luni o data. Simt nevoia sa fiu prezenta in astfel de calatorii, pentru ca sufletul mi se usureaza. Ma luminez. Cand vin de acolo, simt ca pot muta muntii.Refugiul din calea boliiDoamna Mirela Orlandea isi aminteste de primul pelerinaj, la Prislop: Prima data am mers la mormantul parintelui Arsenie Boca, imediat dupa ce m-am imbolnavit de cancer. Prislopul este un loc care ma cheama des, asa cum o chema si pe bunica mea Ana, sibianca din Agnita, care a insemnat foarte mult pentru mine, si de la care am mostenit credinta. Daca inainte de a ma imbolnavi mergeam cu drag la manastiri, dar in concediu, acum le caut foarte des. Intre timp a murit sotul si pelerinajul a fost, cumva, refugiul meu.Boala a determinat-o, asadar, pe Mirela Orlandea sa inmulteasca si sa intensifice rugaciunea, convinsa ca daca vorbesti cu Dumnezeu, te tine si El de vorba. Femeia relateaza: Dupa ce m-am imbolnavit de cancer, in viata mea a urmat o perioada foarte grea. Am vrut sa-mi dau doctoratul in istorie veche, m-am inscris, dar nu am mai putut tine nimic in mana, nu m-am mai putut ridica din pat. Cand am simtit ca ma paste depresia, m-am dus la parintele duhovnic si l-am intrebat ce fac, ca am un copil de crescut. Sotul meu murise deja. Parintele mi-a zis: «Ţine minte ce ai zis cand a murit Dan: tu ti-ai facut boala, tu ti-o repari». Asa ca m-am rugat din tot sufletul meu. M-am rugat cu lacrimi. Spuneam rugaciunea inimii. Am ajuns sa rostesc, mergand pe strada: «Dumnezeu ma ajuta si sunt sanatoasa». Şi Dumnezeu m-a ajutat, avand in vedere ca eram bat (n.r., slaba), am fost cu paranestezie, gatul era umflat, mi-a cazut parul de la citostatice… Sigur, si tratamentul m-a ridicat, dar rugaciunea m-a hranit - Sfintele Masluri, credinta in suflet ca Dumnezeu nu ma va lasa.Cu adevarat, minunata lucrarea lui Dumnezeu in viata intelocutoarei mele care, pe langa orele de curs, se implica in actiuni de intrajutorare, este parte activa in actiuni civice (antiavort, antiprostitutie) destinate elevilor de clasa a VII-a, a VIII-a si celor de liceu, ba chiar isi gaseste timp si energie sa ingrijeasca animalele si plantele din propria gospodarie.Binefacerile comuniunii interumaneDin experienta pasilor sai nenumarati purtati spre locurile sfinte din tara noastra, doamna Mirela Orlandea remarca: Pentru mine, pelerinajul este un drum luminos al rugaciunii. Un fel de spalare a sufletului, de impartasire din lumina sfintilor. Trebuie sa-l simti, sa-ti aduca liniste, bucuria rugaciunii cu ceilalti. In pelerinaj jertfesti ceva din tine, dar stii ca il dai pentru ceva bun, deoarece lumina aceea a rugaciunii comune si a drumului pentru rugaciune ti se intoarce inmiit.Despre modul in care se cuvine sa ne comportam fata de companionii nostri de drum, mai cu seama fata de aceia lipsiti de notiuni clare cu privire la semnificatia pelerinajului, profesoara de religie subliniaza: Astfel de oameni nu trebuie tratati cu duritate, deoarece se razvratesc si nu obtii nimic. Daca ii explici persoanei eu n-as face asa, eu fac asa, tu faci cum crezi tu, si uite ce am obtinut, poate ca va face ce faci tu. Il poti aduce pe calea cea buna, dandu-i exemplul personal, nu impunandu-l. Sa nu uitam ca scopul comun al tuturor pelerinilor este ridicarea sufletului acolo de unde a plecat - de Sus.Doamna Orlandea insista asupra importantei comuniunii interumane, care ia forme si feluri de expresie impresionante in calatoria spre locurile sfinte: Este extraordinar ca ne putem intelege si ne putem ajuta intre noi. Invatam sa intindem mana unul catre celalalt. Copil fiind, ziceam ca lacul de la Manastirea Sambata este al meu. De curand, am retrait acele clipe din trecut. Nu m-am abtinut sa exclam: «Doamne ce mare esti si ce mare putere ai avut sa le faci pe toate!» Amutesti cand te uiti in jur si le vezi pe toate cele frumoase… Le spun si copiilor: «Uitati-va la o floare, o putem noi face? Priviti cat este de frumoasa, de perfecta, si asa ceva numai Dumnezeu poate crea». Aceste trairi sunt mai puternice in pelerinaj si se amplifica prin simtirea venita ca urmare a rugaciunii in comun. Comuniunea este ceva aparte.Cale spre viataMirela Orlandea este exemplul real ca rugaciunea a fost si este lucratoare in viata domniei sale, sau altfel spus, dupa cum singura se exprima: Fetita mea a venit pe lume tot la rugaciune. O cheama Doris, pentru ca a fost dorita. La mine, daca vine ceva sa-mi spuna ca nu exista Dumnezeu, sa fuga din fata mea. Mie mi-a dovedit de multe ori ca este. Pelerinajul, rugaciunea de fapt, este pentru mine ca painea cea de toate zilele. Dumnezeu mi-a dat viata prin rugaciune.Ascultand-o, te incarci de optimism. De nadejdea ca Dumnezeu e bun si mare. De convingerea ca e nevoie de un pic de vointa si de mai multa credinta pentru a vedea minunatiile din jurul nostru, nu inainte de a privi cu sinceritate in noi. Tocmai pentru ca traiesc ceea ce traiesc in pelerinaj, ma face sa mi-l doresc din ce in ce mai mult. Sunt tare amarata cand nu plec, dar sunt fericita cand reintalnesc chipurile dragi ale parintilor calugari si ale prietenilor. Cum sa nu te aprinzi de drag si cum sa nu-ti doresti sa pleci din nou? Cum sa nu-L rogi pe Dumnezeu sa te tina numai pentru asta?Semnificatiile spirituale ale pelerinajuluiMicul indreptar pentru pelerini Calatorind cu Dumnezeu - Intelesul si folosul pelerinajului, tiparit la Editura Basilica a Patriarhiei Romane, care il are autor pe Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, prezinta pelerinajul religios ca o constanta a umanitatii.Cat priveste folosul sau spiritual atat pentru viata personala a pelerinului, cat si pentru viata Bisericii in general, pelerinajul este cautare si experienta a sensului sacru al existentei, deoarece in pelerinaj Dumnezeu si omul se cauta reciproc si se intalnesc in mod spontan si misterios. In acest sens, experienta lui Avraam a devenit o icoana spirituala a pelerinajului. Avraam paraseste patria sa, Urul Caldeii, si pleaca departe, catre o tara pe care Dumnezeu i-o promite, spre Canaan (Facere 12, 1-5). Pelerinajul lui Avraam este raspunsul lui la chemarea lui Dumnezeu. […]Pelerinajul vazut ca innoire si imbogatire a vietii spirituale invinge rutina. In pelerinaj Duhul Sfant trezeste in om o dorinta mai mare de sfintenie, de innoire a vietii. […] Cand pelerinajul este insotit de rugaciuni, de priveghere, de spovedanie, de impartasire euharistica, de convorbiri duhovnicesti cu alti pelerini, el este un izvor de bucurie si pace interioara, un prilej de imbogatire spirituala.O ultima semnificatie spirituala profunda a pelerinajului este aceea de eveniment misionar: Pacea si bucuria, lumina si sfintenia adunate in inimi prin pelerinaj la locurile sfinte sau in momentele sfinte ale celebrarii liturgice sunt duse de pelerini in casele lor, in parohiile si manastirile lor, in societate. Astfel, pelerinii, purtatori si martori ai Duhului lui Hristos in lume, devin misionari fara sa fi pretins aceasta. […]Pelerinajul adevarat este o multipla binecuvantare pentru persoane si popoare mai ales cand devine raspuns la apelul-indemn: «Cautati pacea cu toti si sfintenia fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu» (Evrei 12, 14). (Articol semnat de Raluca Brodner si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 23 octombrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 651

Id: 34856

Data: Oct 23, 2013

Imagine: