Pentru comunitatea dreptmaritorilor crestini din parohia Vintere, Protopopiatul Tinca, ziua de 22 iunie 2014, Duminica a doua dupa Rusalii, a Sfintilor Români, va ramâne înscrisa cu litere de aur în cronica bisericeasca a enoriei, fiind pus început bun la zidirea noii biserici parohiale, cu hramurile „Buna Vestire” si „Adormirea Maicii Domnului”, dupa cum ne-a transmis Pr. Calin Popa.Bucuria celor 555 de suflete care formeaza parohia Vintere a fost prilejuita de vizita pastorala a Preasfintitului Parinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a savârsit Sfânta Liturghie arhiereasca în biserica „Adormirea Maicii Domnului”, înconjurat de un ales sobor de ieromonahi, preoti si diaconi: Preacuviosul Parinte Arhimandrit Mihail Tarau, exarh si staret al manastirii Izbuc, dimpreuna cu ieromonahi de la asezamântul monahal, preacucernici parinti consilieri, membri ai Permanentei Consiliului Eparhial al Episcopiei Oradiei, preacucernicii parinti protopopi de la cele patru protopopiate din eparhie si preoti din parohiile învecinate.A fost cea de-a doua vizita canonica a Preasfintitului Parinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în parohia Vintere, dupa ce, în urma cu sapte ani, în anul 2007, tot în Duminica Sfintilor Români, noul Întâistatator al Eparhiei Oradiei a poposit pentru întâia oara la Vintere, savârsind Sfânta Liturghie arhiereasca în biserica „Adormirea Maicii Domnului”, urmata de sfintirea holdelor.În anul 2012, urmare a unui proces în justitie, biserica parohiala a fost retrocedata catre mica comunitate greco-catolica din localitate, românii ortodocsi majoritari fiind nevoiti sa purceada la lucrarea de construire a unei noi biserici, sfintele slujbe fiind savârsite alternativ în vechiul locas de cult.În cadrul Sfintei Liturghii, în predica rostita dupa momentul citirii pericopei evanghelice, Chiriarhul Oradiei a prezentat un frumos tablou al celor mai importanti dintre sfintii odrasliti de neamul românesc sau care au activat pe meleagurile noastre, de la cei din vechime si pâna în zilele noastre:„Evanghelia pe care am auzit-o acum, de la Sfântul Apostol si Evanghelist Matei, în cea de-a doua Duminica dupa praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, sarbatoarea Cincizecimii, ne aminteste noua cum au fost chemati la apostolat primele perechi de apostoli, frati între ei, doi câte doi, Petru si Andrei, dar si Iacob si Ioan, fiii lui Zevedeu. Ei erau pescari, oameni simpli si neînvatati, pe care Domnul Hristos îi cheama sa Îl urmeze pe El, Fiul lui Dumnezeu întrupat, si pe care îi transforma în pescari de oameni, prin care Dumnezeu a vânat, apoi, lumea, asa cum frumos se arata în troparul Cincizecimii, chemând multimea oamenilor, cu navoadele credintei, pescuindu-i si asezându-i în Corabia cea mare si mântuitoare a Bisericii; Corabia Mântuitorului Iisus Hristos, care Îl are pe El la cârma, Corabie ce navigheaza pe marea acestei vieti, tulburata de viforul ispitelor, spre limanul mântuitor, spre uscatul cel linistit al Împaratiei Cerurilor, împaratie ce a coborât-o Dumnezeu din cer pe pamânt, pentru ca noi, oamenii, sa intram în ea, cu drept de cetatenie deplina. Daca prima Duminica dupa Rusalii a fost închinata cinstirii Tuturor Sfintilor, din toate timpurile si din toate locurile, cea de-a doua Duminica dupa praznicul Cincizecimii este închinata cinstirii tuturor Sfintilor Români, fiind asezata pentru a ne aduce aminte de toti sfintii din neamul nostru, odrasliti în pamântul românesc, dar si de sfintii din alte neamuri care au venit în tara noastra si au propovaduit în chip minunat Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos, unii dintre ei murind de moarte martirica, cum a fost Sfântul Mitropolit Antim Ivireanul al Ţarii Românesti, venit din îndepartata Ivirie sau Georgie, care s-a îngrijit si de Episcopia noastra Ortodoxa Româna a Oradiei, trimitând aici pe Episcopul Petru Hristofor, pe care l-a hirotonit în capitala Ţarii Românesti, mitropolitul Ţarii Românesti primind de la Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol si titulatura de Exarh al Plaiurilor si dreptul de a se îngriji si de viata bisericeasca a românilor ortodocsi din Transilvania si din partile ungurene. Avem si alti sfinti din alte neamuri care s-au nevoit în manastirile si schiturile din codrii Carpatilor, îndumnezeindu-se, ajungând la vederea luminii necreate a lui Dumnezeu aici pe pamânt si contribuind esential si substantial la renasterea duhovniceasca a tuturor popoarelor ortodoxe si, îndeosebi, a fratilor nostri crestini din Rasarit, din îndepartata Rusie, si ne referim aici la Sfintii Cuviosi veniti din spatiul slav, rasaritean, Vasile de la Poiana Marului si Paisie de la Neamt, care, prin înnoirea filocalica, au contribuit la marea miscare duhovniceasca a staretilor din Rusia, unde s-a ajuns la crearea unor capodopere unice în istoria literaturii si artei universale, un exemplu arhicunoscut fiind Feodor Dostoievski, ucenicul duhovnicesc al Sfântului staret Ambrozie de la Optina, care, la rândul sau, a fost ucenic în scoala isihasta întemeiata la Manastirea Neamtului de Sfântul Paisie Velicikovski. Înainte de acestia au fost sfintii români care au murit de moarte martirica, în timpurile de început ale Crestinismului, cum arata numele sfintilor stravechi daco-romani ale caror moaste au fost descoperite în chip minunat la Niculitel, Zotic, Atal, Camasie si Filip, sau, în vremurile mai noi, sfinti români care au murit ca martiri în alte parti, cum este Sfântul Ioan Valahul, ori Sfântul Voievod Martir Ioan Constantin Basarab Brâncoveanu, de la a carui moarte martirica, împreuna cu cei patru fii ai sai, Constantin, Ştefan, Radu si Matei, si a ginerelui sau, sfetnicul Ianache Vacarescu, se împlinesc trei sute de ani, si pe care îi cinstim în chip special în acest an, în întreaga Patriarhie Româna. De asemenea, îi cinstim astazi si pe sfintii voievozi, ctitori de locasuri sfinte care, prin pocainta si printr-o viata închinata biruintei credintei, L-au marturisit pe Domnul Hristos, cum sunt binecredinciosii voievozi Ioan Ştefan al III-lea Musat, Ştefan cel Mare si Sfânt, Domnul Ţarii Moldovei, sau Ioan Neagoe Basarab Voievod, Domnitorul Ţarii Românesti, ctitorul Manastirii Argesului, care a lasat în scris frumoasele „Învataturi catre fiul sau Teodosie”. În vremea când în apusul Europei, sub auspiciile Renasterii, care începea sa desacralizeze spatiul cultural occidental, aparea marea opera „Principele” a lui Niccolo Machiavelli, în care erau învatati, cei care doreau sa acceada la putere, ca scopul scuza mijloacele si ca poti calca peste cadavre ca sa îti obtii scopurile, în Ţara Româneasca, Voievodul Sfânt Ioan Neagoe Basarab, la fel ca marii bazilei de la Constantinopol, îsi învata în duh filocalic pe fiul Teodosie, pregatindu-l pentru domnie, care, însa, a murit de tânar. Împreuna cu multimea voievozilor binecredinciosi avem si multimea ierarhilor, dascali de cultura româneasca, cum sunt Sfântul Iachint, cel dintâi Mitropolit al Ţarii Românesti si toti marii ierarhi care au stralucit în toate provinciile Ţarii Române, inclusiv în Transilvania, începând cu Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmet, Arhiepiscopul Transilvaniei, atestat documentar la anul 1377, dar si marii sfinti ierarhi aparatori ai dreptei credinte precum Sava Brancovici, de neam sârb, Ilie Iorest, român din Moldova, sau Simion Ştefan, român din Transilvania, toti trei din veacul al saptesprepzecelea, cel din urma îngrijindu-se de aparitia Noului Testament de la Balgrad, din 1648. Îi pomenim si pe sfintii ierarhi carturari Varlaam si Dosoftei, Mitropolitii Moldovei, voievozi ai culturii, care au lasat importante opere în limba româna, pentru toata suflarea româneasca, precum Cazania lui Varlaam de la 1643, cum mai târziu, în 1688, la sfârsitul domniei lui Şerban Cantacuzino si începutul domniei Sfântului Constantin Brâncoveanu, a aparut Biblia de la Bucuresti, prima editie a Sfintei Scripturi în limba româna tiparita în capitala Ţarii Românesti. Prin fericita purtare de grija a lui Dumnezeu, chiar astazi, 22 iunie, în Duminica Sfintilor Români, pomenim un sfânt ierarh din neamul nostru, Sfântul Grigorie Dascalul, Mitropolitul Ţarii Românesti, un sfânt deopotriva învatat si smerit, plin de slava lui Dumnezeu, care, prin multa pocainta si lacrimi, a ajuns la îndumnezeire si, prin multe umilinte trecând în viata, a stralucit cu putere, înscriindu-se în galeria sfânta a ierarhilor sfinti ai neamului nostru din vechime, dar si inaugurând sirul aproape contemporan cu noi de sfinti ierarhi români care continua, în chip stralucit, dupa Sfântul Grigorie Dascalul, cum este Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, Noul Severin, care a lasat ca mostenire singura manastire din tara noastra, dupa rânduiala din Sfântul Munte al Atonului, unde femeile nu au acces, Manastirea Frasinei din judetul Vâlcea. Tot astazi serbam o sfânta din neamul nostru, de la sudul Dunarii, pe Sfânta Împarateasa Teodora din Arta, capitala Epirului, unde, pâna în zilele noastre, traiesc coreligionarii si consângenii nostri aromâni sau macedoromâni. Toti acesti mari voievozi si ierarhi, ctitori de cultura, se adauga multimii cuviosilor si martirilor ca un rod al celui dintâi chemat la apostolat, Sfântul Apostol Andrei, care a fost trimis sa propovaduiasca de Colegiul Apostolic care a condus Biserica din stravechime, prin tragere la sorti, în pamântul binecuvântat al patriei noastre, la Dunarea de Jos, în Dobrogea, predica apostolica a primului ucenic al Mântuitorului Iisus Hristos fiind izvorul credintei noastre stramosesti. Cu multa evlavie, ne plecam fruntile înaintea Tronului slavei Preasfintei Treimi si cerem ajutorul si mijlocirea sfintilor din neamul nostru, a celor pe care îi cunoastem, dar si a celor pe care nu îi cunoastem cu numele, dar care sunt cunoscuti de Dumnezeu, de la Sfântul Apostol Andrei si primii episcopi din Dobrogea, Dacia Pontica sau Scitia Mica, care au luminat poporul cu Evanghelia Domnului Iisus Hristos, de la primii ierarhi din Daciile sud-dunarene, Dacia Ripensis, Dacia Mediteranea, de la Naisus, Remesiana, la primii episcopi de la Tibiscos, din Banat, si pâna la sfintii din vremurile noastre, toti sfintii voievozi, boieri, binecredinciosi crestini si crestine, preoti marturisitori ai Ortodoxiei, calugari si calugarite cu viata sfânta si multime de credinciosi si credincioase care L-au marturisit pe Hristos, au fost umiliti, au suportat nedreptati în cursul istoriei si s-au mântuit, încât pamântul pe care noi calcam, pamântul patriei noastre, este doldora de osemintele, de moastele sfintilor neamului românesc.”Parintele Vasile Popa, protopopul Tincai si paroh la Vintere, a rostit un cuvânt de bun venit Preasfintitului Parinte Sofronie din partea clerului Protopopiatului Tinca si a credinciosilor din Parohia Vintere si a prezentat pe scurt istoria zbucimata a comunitatii ortodoxe din Vintere, amintind despre Voivodul Petru de Vintere care, în anul 1349, face referire la existenta unei comunitati ortodoxe în localitate. Parintele paroh a multumit Preasfintiei Sale pentru tot sprijinul si purtarea de grija pe care a aratat-o fata de credinciosii din Vintere, oficialitatilor locale si centrale, dar si credinciosilor pentru atasamentul fata de Biserica Ortodoxa.Dupa Sfânta Liturghie, Chiriarhul Oradiei, împreuna cu frumosul sobor de ieromonahi, preoti si diaconi si poporul dreptmaritor prezent, cu prapuri si icoane, în imne si cântari de biruinta, s-a deplasat la locul unde se va construi noul locas de cult si a oficiat slujba de sfintire a pietrei de temelie a noii biserici parohiale cu hramurile „Buna Vestire” si „Adormirea Maicii Domnului”.Dupa citirea hrisovului îndatinat, de catre Parintele Protoiereu Nicolae Alexandru Pop, vicar eparhial, Parintele paroh Vasile Popa a tinut sa aduca alese multumiri Întâistatatorului Eparhiei Oradiei, dar si oficialitatilor locale si centrale pentru sprijinul acordat.În cuvântul rostit cu aceasta ocazie Preasfintitul Sofronie a subliniat importanta zidirii unei noi biserici, felicitând pe parintele paroh pentru toata activitatea pastoral-misionara pe care o desfasoara si pe credinciosii parohiei Vintere pentru statornicia în dreapta credinta, pentru dragostea si râvna sfânta de care dau dovada fata de Biserica stramoseasca:„Cu ajutorul lui Dumnezeu, am savârsit o lucrare mare si sfânta acum, asezarea pietrei de temelie pentru noua biserica parohiala din Vintere, ce începe a se zidi astazi. O lucrare mare si sfânta, pentru ca mare si sfânta este lucrarea de ridicare a oricarei biserici. Mare si sfânta îndeosebi pentru vremurile noastre de criza, în primul rând de criza spirituala, dar si materiala. Criza spirituala pentru ca vedem, cu totii, cum secularizarea si materialismul pun stapânire pe tot mai multe suflete, pe tot mai multe inimi. De aceea, este o întreprindere temerara, un act de curaj mare în vremurile noastre, sa purcezi la zidirea unui sfânt locas. Dar este si o lucrare sfânta, pentru ca orice casa ridicata lui Dumnezeu pe pamânt înseamna un loc al sfinteniei, unde Dumnezeu, cu harul Sau, vine, sfinteste si binecuvinteaza.”

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 743

Id: 41841

Data: Jun 23, 2014

Imagine: