Părintele Daniel Benga de la Centrul Bisericesc din München a vorbit duminică despre Postul Nașterii Domnului ca pregătire pentru a primi mila lui Dumnezeu în viața noastră. El a vorbit despre milostivirea lui Dumnezeu față de om și mila pe care trebuie să o arătăm aproapelui după pilda Samarineanului milostiv.

„Toată Evanghelia, dragii mei, este iubire. Iar Evanghelia de astăzi este iubire aplicată. Pentru că a vorbi numai despre iubire e ușor. A face însă faptele iubirii, dragii mei, este foarte greu”, a spus clericul.

Perioada postului „nu este schimbarea mâncării, ci ea este schimbarea noastră”, a spus părintele.

Pilda Samarineanului milostiv de astăzi este de fapt o istorie a Mântuirii în rezumat.

„Care este istoria omului cu Dumnezeu? Ea poate fi rezumată în patru cuvinte”, a spus Părintele Daniel Benga: iubire, cădere, pocăință și iertare.

„Aceasta este istoria lui Dumnezeu cu omul de când e lumea. De aceea Mântuitorul este Samarineanul milostiv: pentru că noi suntem cei căzuți între tâlhari. Omul căzut în păcat este omul căzut între tâlhari.”

„Și ce a făcut Mântuitorul? S-a coborât din cer”, a spus părintele. „Așa vine Hristos Mântuitorul și ne găsește pe toți căzuți între tâlhari, în păcate, în neputințe, atacați de demoni, de patimi, de toate cele ale noastre. Și ce face? Vine și face nuntă cu noi, cu firea omenească. Se unește cu noi, ne ia firea din Fecioară, din Maica Domnului.”

Apoi tămăduiește firea omului cu untdelemn și vin, care reprezinte Sfintele Taine ale Maslului și Euharistiei. Casa de oaspeți este Biserica, iar întoarcerea Samarineanului este a Doua Venire a lui Hristos.

„Aceasta este prima interpretare a milostivirii, cea dumnezeiască. A doua interpretare este cea omenească. În interpretarea omenească, după cum vedeți, avem mai mulți actori.”

„Acest om căzut între tâlhari este un nimeni și marea întrebare care se pune în evanghelia de astăzi e simplă, dar și mare și grea: Cine se uită la un nimeni când este bolnav și rănit?” se întreabă Părintele Daniel Benga. „La un nimeni nu se uită decât cel care are inima plină de iubire. La nu nimeni se uită Dumnezeu și acela care Îl poartă pe Dumnezeu în el.”

„Parabola de astăzi nu vorbește despre lume, ci despre noi, cei din Biserică”, a avertizat el. „Pe leviți i-aș identifica eu acum cu dumneavoastră, credincioșii, toți cei care veniți și venim la Biserică. De multe ori, pe lângă faptul că împlinim tradițiile noastre și rânduiala bisericească, inimile noastre nu sunt pline de acea milă și milostivire pe care Dumnezeu le cere de la noi.”

„Ce facem noi, însă, să ajungem la această milă și milostivire, dacă inima noastră nu simte? Și atunci trebuie să ne rugăm la Dumnezeu: Doamne, dă-mi o inimă milostivă! Doamne, deschide-mi și mie viața către iubirea ta și către iubirea celuilalt.”

„Dacă ne uităm la Evanghelia de azi, este nevoie, pentru a intra în istoria milei și a milostivirii, să ne apropiem de oameni. Preotul și levitul au trecut pe alături. Noi cel mai des trecem alături unii de alții”, a avertizat clericul.

„Această apropiere de oameni e foarte importantă. Nu ajungi la milă dacă nu te apropii de om.”

După ce te apropii de un om, îi vezi rănile și îi vei neputințele. Și atunci, dacă ești un om bun, încerci să-l mângâi, să-i legi rănile, să-i pui untdelemn, să pui vin.

Mila nu se face doar cu pâine, ci și prin implicare, prin apropiere de cel căzut. „În societatea noastră, cel mai mare dar pe care îl putem dărui știți care este? Este timpul, dragii mei.”

„Samarineanul milostiv, după ce se oprește, își răpește din timpul lui, se apropie de om, stă cu el de vorbă și îi leagă rănile, ba mai mult decât atât: nu îl lasă până când nu e sigur că acel om va putea merge din nou pe drum”, a subliniat clericul. „Și aceasta este milostenia deplină, pentru care evanghelia de astăzi stă mărturie în fața noastră.”

Iar cel căzut între tâlhari poate fi cel mai bun predicator. Astfel, părintele a povestit despre niște cerșetori pe care i-a invitat cândva să-și spună povestea într-o biserică. I-au făcut pe credincioși să plângă.

Dar în Biserică toți suntem „căzuți între tâlhari” și toți cântăm: „Doamne, miluiește!” Astfel, „Dumnezeu atâta milă ne trimite câtă dăruim și noi. Suntem și noi cerșetori ai milei lui Dumnezeu în Biserică, de la început și până la sfârșit. Și Dumnezeu ne-o dăruiește”, a spus preotul.

„Vă îndemn pe toți și mă îndemn pe mine în primul rând la această reflecție profundă asupra milei și milostivirii lui Dumnezeu. Dumnezeu este Milostivirea întrupată și mila și milostivirea Lui este forma lui de iubire, pe care trebuie să o învățăm fiecare, care nu înseamnă numai să dai pâine, ci înseamnă să dai o mână, să arunci o privire, să ai un gest de îngăduință, să strângi pe cineva în brațe, să dai un telefon în aceste vremuri în care este mai greu să ne apropiem”, a spus Părintele Benga.

„Și să știți că în fața iubirii și a milei nu stă nimic, pentru că ele sunt atribute substanțiale ale ființei lui Dumnezeu. Și, pentru că Dumnezeu este așa, așa ne-a lăsat și pe noi”, a încheiat el.

Vezi și:

• Opusul iubirii nu este ura, ci indiferența de care ne ferim doar prin deschidere și comuniune: Părintele Daniel Benga

Foto credit: Youtube (Captură ecran)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 354

Id: 75409

Data: Nov 19, 2021

Imagine: