Manualele pentru scoala primara din perioada interbelica constituie adevarate repere din punctul de vedere al continuturilor, al adecvarii temelor studiate, al limbii utilizate, precum si al caracterului lor enciclopedic. Predata în scolile primare de cel putin doua ori pe saptamâna, religia nu dispunea, însa, de manuale distincte. Primele au fost întocmite abia în 1938, de preotul darabanean Aristide Cucu.Începând cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, învatamântul, ca sistem, începe sa capete continut si contur, dupa modelul tarilor occidentale si, în mod special, al Frantei. Primele efecte s-au resimtit imediat dupa masurile reformatoare ale domnitorului Alexandru Ioan Cuza, începute la 1864, când învatamântul primar a devenit gratuit si obligatoriu. Domeniul, cu toate nevoile si lipsurile sale, va fi pus apoi la punct de Spiru Haret, ministru al învatamântului în trei rânduri, la sfârsitul veacului al XIX-lea si începutul secolului XX. În urma eforturilor sale necontenite, în sate se construiesc scoli, analfabetismul rural scade, se pun la punct continuturi si manuale scolare, se gândesc si se adopta legi ce pun ordine în bunul mers al lucrurilor în învatamânt, iar formarea si pregatirea continua a învatatorilor devin prioritate a ministerului. Spiritul acesta va fi continuat apoi, în perioada dintre cele doua razboaie mondiale, de un alt luminator al „scoalelor“, ministrul Constantin Angelescu, cel care va fi si initiatorul Legii învatamântului primar al statului si al învatamântului normal-primar/26 iunie 1924 si cel caruia îi revine meritul de a fi uniformizat sistemul de educatie din România Mare.Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 660

Id: 40331

Data: May 4, 2014

Imagine: