Inaltarea Domnului Hristos cu trupul la cer, intru slava si putere, marcheaza pentru Biserica incheierea perioadei pascale si anticiparea evenimentului Cincizecimii. Duhul Sfant se pogoara peste ucenici pentru ca Mantuitorul a inaltat firea omeneasca in lumina si slava de nepatruns a Sfintei Treimi, devenind un punct de iradiere a harului catre toti oamenii.Intre Invierea Domnului si Pogorarea Duhului Sfant, grupul ucenicilor a trecut printr-o etapa pregatitoare, in care mintea le-a fost deschisa, prin aratarile minunate ale Domnului Iisus Inviat, pentru a intelege taina Invierii. Treptat, ucenicii au fost vindecati de necunoastere si necredinta si au fost deplin incredintati ca Hristos Cel Inviat din morti nu este o naluca sau o fantasma, ci este Mantuitorul care mai inainte fusese rastignit si ingropat. In cadrul ultimei intalniri avute cu ucenicii, Domnul s-a inaltat la cer, reinnoind promisiunea trimiterii Duhului Sfant peste ei, ca 'fagaduinta Tatalui', moment cand 'se vor imbraca cu putere de sus'.Luca ofera doua cronologii diferite ale InaltariiInaltarea Domnului este relatata de doua ori de Sfantul Evanghelist Luca, in capitolul 24 al Evangheliei sale si in capitolul 1 al cartii Faptele Apostolilor. Cu toate ca Sfantul Luca se refera la acelasi eveniment, in cele doua naratiuni ale sale face niste diferente care exprima propria interpretare teologica a acestui act mantuitor. In capitolul 24 al Evangheliei sale, Sfantul Luca asaza, din punct de vedere cronologic, Inaltarea Domnului la sfarsitul zilei Invierii, a primei zile a Pastilor. Evanghelistul spune ca Domnul Iisus Inviat s-a aratat in mijlocul ucenicilor sai,i-a incredintat de Invierea sa, inlaturandu-le orice urma de indoiala: 'Pipaiti-Ma si vedeti ca duhul nu are carne si oase, precum Ma vedeti pe Mine ca am…'. Apoi, Domnul i-a dus afara pe ucenici spre Betania si, 'ridicandu-Şi mainile, i-a binecuvantat. Şi pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer'. Tot Evanghelistul Luca scrie in capitolul 1, din cartea Faptele Apostolilor, ca Mantuitorul 's-a si infatisat pe Sine viu dupa patima Sa prin multe semne doveditoare, aratandu-li-Se timp de patruzeci de zile si vorbind cele despre Imparatia lui Dumnezeu'. In aceasta ultima relatare avem exprimata invatatura adoptata si marturisita de Biserica. Inaltarea Domnului a avut loc la patruzeci de zile dupa Pasti, cand Domnul, prin repetate aratari, i-a incredintat pe apostoli de realitatea Invierii. Aceasta aparenta contrazicere a Sfantului Luca, care in doua scrieri biblice acceptate ca normative de Biserica, ofera doua cronologii ale Inaltarii Domnului este prezentata si de parintele profesor Constantin Preda in ultima carte a sa. Pentru a intelege intentia Evanghelistului Luca, trebuie spus ca Evangheliile si celelalte carti biblice nu sunt cronici care prezinta calcule exacte la nivel istoric si material. Cu alte cuvinte, Biblia nu ofera raspuns la intrebarea cati pasi sunt de la Ierusalim la Ierihon, ci este preocupata pentru a transmite mesajul dumnezeiesc care decurge din actele mantuitoare realizate de Iisus Hristos. In Evanghelia sa, Luca leaga foarte mult Invierea de Inaltare, le apropie pana acolo incat le asaza in aceeasi zi, pentru ca ofera o interpretare teologica a celor doua evenimente. Pentru Luca, Inaltarea, adica intoarcerea Fiului in sanurile Tatalui cu firea umana asumata, trecuta prin moarte si inviere, indumnezeita prin harul dumnezeiesc, a avut loc in acelasi timp cu Invierea din morti, cand trupul transfigurat de puterea Duhului Sfant a trecut la o noua conditie eshatologica, plin fiind de slava dumnezeirii. Conform acestei interpretari teologice corecte, Sfantul Luca asaza in Evanghelia sa Invierea si Inaltarea in aceeasi zi. In cartea Faptele Apostolilor, Luca spune ca Domnul s-a inaltat la cer dupa 40 de zile, pentru ca insista asupra procesului de formare a ucenicilor ca martori ai Invierii si propovaduitori ai ei in lume, functie care, calauzita de lucrarea Duhului Sfant, va duce la raspandirea Bisericii. Perioada de patruzeci de zile cand Domnul Inviat s-a aratat a condus la transformarea launtrica a apostolilor pentru a fi marturisitori directi ai Mantuitorului Iisus Hristos si a Invierii Sale. Nu inseamna ca apostolii si ucenicii au capatat o cunoastere informativa despre Inviere, ci, in mod deplin si direct, au facut experienta Invierii Domnului prin intalnirile cu Iisus Hristos Inviat. Marturia apostolilor despre Domnul Hristos Inviat a devenit temelie a Bisericii.Schimbarea modului in care Hristos este prezentUltima intalnire a Mantuitorului cu ucenicii si Inaltarea la cer, prezentate in cartea Faptele Apostolilor, exprima incheierea activitatii Sale pamantesti si incetarea modului in care El a fost prezent pana atunci in lume. Mantuitorul se inalta la cer pentru a face posibila venirea Duhului Sfant peste apostoli si formarea Bisericii ca sinaxa a oamenilor plin de Duhul Sfant. Hristos Domnul, conform cuvintelor sale 'iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului', nu s-a despartit niciodata de Biserica, ci odata cu Cincizecimea s-a inaugurat prezenta launtrica, duhovniceasca a Domnului Inviat. Teologia Ortodoxa marturiseste ca Duhul Sfant Il face prezent pe Hristos in Biserica si in fiecare membru al ei. Acest lucru este foarte frumos exprimat in Anaforaua liturgica, cand savarsitorul Euharistiei se roaga lui Dumnezeu Tatal pentru a trimite Duhul Sfant peste darurile de paine si vin pentru a deveni Trupul si Sangele Domnului Iisus Hristos. Sfantul Ioan Gura de Aur interpretand cuvantul 's-a si infatisat pe Sine viu dupa patima Sa prin multe semne doveditoare, aratandu-li-Se timp de patruzeci de zile', spune ca Domnul Inviat se arata lumii nu atat cu asemanarea trupeasca, ci prin puterea Sa, pentru ca sa se vadeasca tuturor slava si maretia Sa dumnezeiasca. Mantuitorul Inviat este acelasi cu Iisus Hristos eshatologic, Cel care va veni la sfarsitul veacurilor, plin de putere si de slava, de aceea icoana Inaltarii la cer este identica cu icoana celei de-a doua veniri: 'Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer'.Parintele Dumitru Staniloae spune ca Inaltarea a insemnat si inaltarea firii omenesti la cer, caci Hristos este Unul din Treime si ca Om: 'Ce-a insemnat propriu-zis inaltarea lui Hristos la cer nu putem sti. Ea nu a fost numai o intrare a trupului in lumina dumnezeiasca nevazuta de ochii trupului, ca celelalte ascunderi dupa unele aratari, ci a fost o ridicare reala ca om peste planul din care se putea arata oricand voia. El s-a inaltat cu umanitatea Sa la suprema indumnezeire, deasupra spiritualitatii tuturor treptelor ingeresti, ca sa fie si ca Om la dreapta Tatalui. S-a ridicat si ca om la treapta de Imparat al Imparatiei omenirii innoite. Acum a luat si ca Om toata puterea in cer si pe pamant'.(articol publicat in Ziarul Lumina din 2 iunie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 956

Id: 22153

Data: May 24, 2012

Imagine: