Cu binecuvântarea Înaltpreasfintitului Andrei Andreicut, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolit al Clujului, Maramuresului si Salajului la 8 septembrie 2014, la Catedrala Ortodoxa Româna din Cluj-Napoca, Înaltpreasfintitul Parinte Calinic, Arhiepiscopul Argesului si Muscelului, înconjurat de un ales sobor de preoti si diaconi, a savârsit Sfânta Liturghie Arhiereasca. La finalul Sfintei Liturghii a fost savârsita slujba parastasului pentru vrednicul de pomenire, Teofil Episcopul, trecut la cele vesnice pe 3 noiembrie 1992, înmormântat într-o cripta în subsolul Catedralei, alaturi de ctitorul acesteia, Episcopul Nicolae Ivan, dupa cum ne-a transmis Şerban Nita.Împreuna rugatori au fost crestinii veniti în numar mare la ceas de înalt praznic dedicat Nasterii Maicii Domnului, prima sarbatoare împarateasca a anului, dupa cum ultima sarbatoare împarateasca este Adormirea Sa. Maica Domnului îngradeste astfel, prin sarbatorile Ei, crugul anului bisericesc. De la nasterea ei, un nou orizont se deschide pentru omenirea întreaga si de atunci începe a se scrie o noua istorie în lume, istoria mântuirii neamului omenesc sau, cum spune sfântul Ioan Damaschin: „Astazi este începutul mântuirii noastre”.În cuvântul de învatatura adresat credinciosilor, Înaltpreasfintitul Parinte Calinic, Arhiepiscopul Argesului si Muscelului, a subliniat rolul pe care preotul îl are în viata celor încredintati spre pastorire, dar si în propria sa mântuire.Numai prin Duhul Sfânt poate fi constientizata vocatia preotiei, care implica mijlocirea la Dumnezeu pentru oameni si un statut asemanator cu cel al îngerilor, fiind mântuitoare pentru sine si pentru cei pastoriti doar daca este asumata ca o chemare a lui Dumnezeu si îndeplinita cu responsabilitate deplina.“Preotul sfânt odihneste inimile credinciosilor, aduce pace constiintei lor, se face pilda si model al vietii crestinesti si întruchipeaza icoana vie si perceptibila a cultului crestin”, asa cum minunat spunea Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina. Preotul este mijlocitor între Dumnezeu si oameni, jertfa de sine si viata curata fiind cele doua aripi fara de care nu se poate urca la Dumnezeu. Teognost, ne zugraveste în Filocalie cum trebuie sa fie un preot vrednic de înalta slujire la care a fost chemat: „Când te-ai învrednicit de preotia dumnezeiasca si cinstita, te-ai îndatorat de mai înainte sa te ai pe tine jertfit mortii patimilor si placerilor, si asa sa îndraznesti a te atinge de jertfa cea vie si înfricosata, daca nu vrei sa fii ars de focul dumnezeiesc ca o materie ce arde cu usurinta. Caci, daca serafimul n-a îndraznit sa se atinga de carbunele dumnezeiesc fara cleste, cum te vei atinge tu fara nepatimire, prin care vei avea si limba sfintita, si buzele curatite, si sufletul curat împreuna cu trupul, si mâinile însesi mai stralucite ca aurul, ca pe niste slujitoare ale focului si ale jertfei celei mai presus de fiinta“.Sfântul Ioan Gura de Aur spunea: "Preotia se savârseste pe pamânt, dar are rânduiala cetelor ceresti. Şi pe foarte buna dreptate, ca slujba aceasta n-a rânduit-o un om sau înger, sau arhanghel, sau alta putere creata de Dumnezeu, ci Însusi Mântuitorul". Şi cu un asemenea rang vine si o responsabilitate pe masura: de a da seama înaintea lui Dumnezeu de mântuirea sufletelor credinciosilor pe care-i pastoresc, dar si a credinciosilor de a-si asculta preotii, împlinind astfel îndemnul Sfântului Apostol Pavel: "Ascultati pe conducatorii vostri si va supuneti lor, fiindca ei privegheaza pentru sufletele voastre, având sa dea de ele seama". (Evr 13, 17)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 612

Id: 43813

Data: Sep 9, 2014

Imagine: