Dupa 15 ani de vietuire în înghetata Rusie, în ziua de 10 ianuarie a anului 1882, Cuviosul Antipa ieroschimonahul a pasit spre marea întâlnire cu Hristos. Departe de casa, departe de Athos, departe de Prodromu pe care l-a iubit, Sfântul Antipa a ramas marturie a faptului ca sfintii unesc – si nu dezbina.Ce pot avea în comun un sat uitat de lume, din cea mai saraca zona a judetului Bacau, cu patria monahilor si cu cea mai mare tara ortodoxa? Ortodoxia este principalul factor de unitate, o singura credinta, o singura marturisire si o singura Euharistie.În cursul istoriei, au existat evenimente care au tulburat aceasta unitate de credinta. Oameni si fapte, distanta fizica, vicisitudinile vremii, factorii nationali si lingvistici au contribuit fiecare în parte la distantarea acestei unitati. Totusi, peste toate aceste împotriviri a existat o punte de legatura între cele trei mari traditii. Un om sfânt si simplu, nascut pe dealurile Bacaului, cinstit ca sfânt atât în Muntele Athos, cât si în pravoslavnica Rusie.Calapodestiul Bacaului – locul copilariei si al tineretii Sfântului AntipaCâteva case însirate pe o colina, ce au în centru o istorica biserica, alcatuiesc satul Calapodesti – fostul Vulturesti, din comuna Dealul Morii, judetul Bacau. Un sat obisnuit, cu problemele caracteristice unei asezari din podisul Moldovei: saracie, îmbatrânirea populatiei, fuga tinerilor la oras sau în vestita Italie, drame traite cotidian de o mâna de oameni. Însa, ceva a facut ca numele acestui sat sa fie cunoscut în întreaga lume ortodoxa si sa fie trecut chiar si în „calindar”, asa cum se mândresc batrânele din Calapodesti. Câte sate din tara aceasta au cinstea sa devina expresie liturgica, sa fie prezente pe buzele a zeci de mii de preoti din întreaga lume ortodoxa?„Pricina” a fost un copilandru care a strabatut ulitele prafuite ale Calapodestiului, la începutul secolului al XIX-lea. Pe numele lui Alexandru Luchian, el nu a fost om de stiinta, nici nu a avut o inventie care sa transforme lumea, n-a fost nici om politic, nici macar nu a facut foarte multa scoala. Un simplu copil, nascut în familia diaconului Gheorghe Constantin Luchian si a Ecaterinei Manase. De mic, a ramas orfan, lucru ce l-a facut sa învete o meserie – legatul cartilor, pentru a-si întretine familia. Când avea în jur de 20 de ani, mama lui s-a calugarit, iar Alexandru i-a preluat exemplul, batând la portile manastirilor Neamt si Caldarusani.Athosul – patria nevointelor monahaleLa Caldarusani, unde a fost primit, erau înca vii povatuirile Sfântului Paisie de la Neamt, mostenite prin staretul Gheorghe. Aici, fratele Alexandru s-a dovedit a fi asa cum se cuvine celor dornici de viata calugareasca.Dupa doi ani, a luat drumul catre patria nevointelor monahale, Sfântul Munte Athos. Românii erau destul de putini, plecasera de vreo suta de ani cu Sfântul Paisie acasa, în Ţarile Române. O mâna de calugari îsi facusera culcus la Schitul Lacu. Asezarea era renumita pentru asprimea vietii pe care o duceau monahii. În aceasta rânduiala a petrecut si cuviosul, timp de 15 ani. Dupa o viata semipusnicesca, s-a mutat într-una dintre cele mai vechi manastiri athonite, la Esfigmenu. Aici, a vietuit timp de patru ani, perioada în care a primit calugaria, numele de Antipa si taina hirotoniei.Tocmai în aceasta perioada, doi parinti din Moldova puneau bazele unui nou schit în Athos. Cu binecuvântarea si cheltuiala Mitropolitului Veniamin Costachi, ieromonahii Nifon si Nectarie au început ctitorirea Schitului Românesc Podromu. Eforturilor lor s-a alaturat si românul Antipa, care avea deja o mare popularitate între vietuitorii Sfântului Munte. Donatia vladicai Veniamin a fost suficienta doar pentru punerea temeliei. În acest context, obstea prodromita a hotarât ca ieromonahul Antipa sa revina în tara, în scopul de a strânge donatii absolut necesare.Nu stim daca a fost acasa, la Calapodesti, dar cunoastem ca, dupa 20 de ani de strainatate, parintele Antipa s-a asezat la schitul Bucium, de lânga Iasi. De aici, si-a trimis obolul spre fratii aflati în plina ridicare a bisericii mari si a chiliilor necesare.Manastirea Valaam – locul desavârsiriiNevoile schitului românesc i-au purtat pasii parintelui Antipa spre pravoslavnica Rusie. O Rusie iubitoare de ortodoxie în care, de la casa regala a Romanovilor, pâna la cetateanul guberniilor, cu totii auzisera de Sfântul Paisie de la Neamt. Cu aceasta speranta, monahul român a mers la Moscova si, apoi, la Sankt Petersburg.Chiar din primul an al venirii sale în Rusia, a vizitat Manastirea Valaam, situata pe o insula din lacul Ladoga, în apropiere de Finlanda si nu a putut sa o uite. Dupa ce a trimis ajutoarele la Schitul Prodromu, în noiembrie 1865 s-a asezat pentru totdeauna aici. Aici si-a continuat nevointele duhovnicesti, cautând sa fie folositor obstii care îl înfiase.Datorita vietii sale, a ajuns sa fie cunoscut în partile de nord ale Rusiei, creând un adevarat curent de reînnoire duhovniceasca. A facut din Valaam un „Athos al nordului Rusiei”, patrie a trairii filocalice. A împreunat duhul paisian de acasa cu nevointele athonite, în spatiul unei culturi iubitoare de ortodoxie. Rezultatul se poate vedea si acum – într-un adevarat oras al calugarilor. Desi nu a fost staret al lavrei rusesti, pâna astazi, numele Sfântului Antipa este viu pe buzele monahilor de la Valaam.Dupa 15 ani de vietuire în înghetata Rusie, în ziua de 10 ianuarie a anului 1882, Cuviosul Antipa ieroschimonahul a pasit spre marea întâlnire cu Hristos. Departe de casa, departe de Athos, departe de Prodromu pe care l-a iubit, Sfântul Antipa a ramas marturie a faptului ca sfintii unesc – si nu dezbina.Calapodestiul Bacaului multa vreme nu a stiut ca a zamislit un sfânt. Şi, nici românii nu au stiut de viata acestui om minunat. Faima lui s-a mentinut atât în Rusia, cât si la Muntele Athos. În anul 1906, monahii rusi de la Manastirea Sfântul Pantelimon, din Sfântul Munte, l-au trecut în rândul sfintilor. Au fost urmati îndeaproape de fratii rusi. Numai acasa, abia în anul 1992, a fost cinstit ca prieten al lui Dumnezeu. Astazi, daca mergi la Calapodesti, citesti în ochii batrânilor: „Ştii, eu sunt din sat cu Sfântul”! (Articol postat pe doxologia.ro la data de 9 ianuarie 2014, semnat de Nicolae Pintilie)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 635

Id: 37256

Data: Jan 10, 2014

Imagine: