Biserica Ortodoxa sarbatoreste în fiecare an la 18 decembrie pe Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul.Unul din cei mai populari sfinti moldoveni din toate timpurile a fost Daniil Sihastrul, cunoscut si sub numele de „Sfântul Daniil schimonahul" sau „Sfântul Daniil cel Nou", spre a-l deosebi de proorocul din Vechiul Testament sau de Daniil Stâlpnicul. Amintirea lui s-a transmis din neam în neam, din timpul vietii lui, din a doua jumatate a secolului al XV-lea, pâna in zilele noastre. Una din traditiile pastrate în popor despre Daniil Sihastrul a fost fixata în scris mult mai târziu, de marele cronicar moldovean Ion Neculce (1672-1745], în lucrarea lui 0 sama de cuvinte. Alte traditii despre el se pastreaza si azi în satele si manastirile Bucovinei.Potrivit acestora, el s-ar fi nascut într-o casa de tarani dintr-un sat care apartinea de Episcopia din Radauti. Cunoscând mai multi calugari, s-a hotarât el însusi sa-si închine viata lui Dumnezeu. Şi astfel, tânarul Dumitru, cum se numea din botez, a intrat în cinstita stepena a calugariei, la manastirea-catedrala din Radauti, primind, potrivit rânduielilor monahale, numele de David. A trait în preajma acestui sfânt locas de închinare, cu hramul „Sfântul Nicolae", ctitoria lui Bogdan Voda întemeietorul. Aici a învatat carte, a deprins pravila vietii calugaresti si a lucrat în gospodaria manastirii, alaturi de ceilalti vietuitori. Dorind o viata cu adevarat „pustniceasca", departe de lume si de framântarile ei, tânarul monah paraseste târgul si Episcopia de Radauti si se retrage la schitul Sfântul Lavrentie (Laurentiu), în hotarul satului Laura (înglobat acum în comuna Vicovul de Sus, jud. Suceava), numit asa dupa „lavra" de calugari care traisera odata în aceste locuri. A dus acum o viata si mai aspra,de post si rugaciune, împreunate cu munca în gospodaria schitului. Aici a îmbracat „schima cea mare", adica ultima treapta a calugariei, primind un nume nou, cel de Daniil. Noul ieroschimonah Daniil s-a retras apoi într-un loc tainuit, înspre munte, pe malul pârâului Viteul, azi în satul Putna. Acolo a gasit o stânca, în care, dupa spusele traditiei, a daltuit cu multa osteneala un paraclis, din care se mai vad si azi pridvorul, naosul si altarul, iar dedesubt o încapere, sapata tot în piatra, care îi slujea drept chilie, dupa ostenelile zilei.Vestea despre acest evlavios sihastru s-a raspândit curând, mai ales în satele din partile de nord ale Moldovei. Era cautat de multime de credinciosi, carora le citea rugaciuni pentru izbavirea de boli si suferinte. A auzit despre el si tânarul Ştefan, feciorul lui Bogdan al II-lea, cel ucis la Reuseni din porunca fratelui sau Petru Aron, în octombrie 1451. Se spune ca tânarul Ştefan, scapat atunci ca prin minune, si-a gasit adapost tocmai în chilia sihastrului Daniil, care 1-a întarit si încurajat, prin cuvinte parintesti de mângâiere. Şi tot atunci cuviosul Daniil ar fi prezis tânarului coplesit de durere si deznadejde ca nu peste mult timp va urca pe tronul tatalui sau Bogdan al II-lea si al bunicului sau Alexandru cel Bun. Şi cuvântul sihastrului s-a împlinit în aprilie 1457, când vrednicul de pomenire mitropolitul Teoctist „1-a pomazuit spre domnie" pe Ştefan cel Mare „la locul ce sa chiama Direptatea", cum scria batrânul cronicar Grigore Ureche.Ajuns pe tronul Moldovei, Ştefan Voda 1-a cercetat pe sihastrul Daniil si în anii lui de domnie, atât în vremuri de pace, cât si în cele de cumpana pentru tara. Tot traditia spune ca el l-ar fi îndemnat pe domn sa ridice manastirea Putna, în apropiere de chilia în care traia. Noua manastire a fost sfintita la 10 septembrie 1470 de mitropolitul tarii, Teoctist, si de episcopul Tarasie de la Roman, înconjurati de un ales sobor de arhimandriti, ieromonahi si preoti de mir, saizeci si patru la numar. Mai târziu, biserica manastirii a devenit gropnita lui Ştefan cel Mare si a familiei sale. Tot traditia spune ca domnitorul si ierarhii tarii aveau de gând sa rânduiasca în slujba de egumen pe Daniil, dar el n-a primit, ci a ramas pe mai departe la chilia lui, continuând sa fie cercetat de tot mai multi credinciosi. Dupa un numar de ani, si-a parasit chilia si s-a îndreptat spre locuri mai retrase, oprindu-se undeva pe apa pârâului Voronet (numit si Corbul), unde si-a facut o noua chilie sub stânca numita Şoimul.împovarat de ani, a început aici o noua perioada a vietii lui. Ca si la Radauti sau în chilia lui de la Viteul, el priveghea si se ruga fara încetare, povatuindu-i pe toti aceia care se îndreptau spre chilia lui de sihastru. A pregatit si aici ucenici în ale calugariei, între care si pe Grigorie Rosea, viitor egumen la Probota, apoi mitropolit al Moldovei si nou ctitor la Voronet.între cei care se îndreptau si acum spre chilia lui, pentru .i-i cere cuvânt de învatatura si de mângâiere, s-a numarat din nou Ştefan cel Mare. în vara anului 1476 a intrat în Moldova o puternica si pustiitoare armata turceasca, comandata de însusi sultanul Mehmed al II-lea (Mahomed), cuceritorul Constantinopolului. In lupta de la Valea Alba - Razboieni, din tinutul Neamtului, la 26 iulie 1476, oastea lui Ştefan cel Mare a fost înfrânta, iar domnul, cu putini osteni, s-a retras din fata invadatorilor în nordul tarii. în aceste împrejurari dramatice, domnitorul îl cauta din nou pe Daniil si-i cere cuvânt de încurajare, în acele ceasuri de restriste pentru tara Moldovei. întâlnirea lor este descrisa în cuvinte emotionante de cronicarul Ion Neculce, în lucrarea sa O sama de cuvinte, pe baza marturiilor culese de el însusi din traditia pastrata pe atunci în popor.Iata ce scria învatatul cronicar: „Iara Ştefan Voda, mergând de la Cetatea Niamtului în sus pre Moldova, au marsu pe la Voronet, unde traia un parinte sihastru pre nume Daniil. Şi batând Ştefan Voda în usa sihastrului sa-i descuie, au raspunsu sihastrul sa astepte Ştefan Voda afara pâna s-a istovi ruga. Şi dupa ce s-au istovit sihastrul ruga, l-au chiemat în chilie pre Ştefan Voda. Şi s-au spoveduit Ştefan Voda la dânsul. Şi au întrebat Ştefan Voda pre sihastru ce va mai face, ca nu poate sa sa mai bata cu turcii; închina-va tara la turci, au ba? Iar sihastrul au zis sa nu o închine, ca razboiul iaste a lui. Numai, dupa ce va izbândi, sa faca o manastire acolo, în numele Sfântului Gheorghe, sa fie hramul bisericii. Deci au si purces Ştefan Voda în sus pe Ia Cernauti si pre la Hotin si au strânsu oastea, feliuri de feliuri de oameni. Şi au purces în gios. Iar 'turcii, întalegând ca va sa vie Ştefan Voda cu oaste în gios, au lasat si ei Cetatea Niamtului de a o mai bate si au început a fugi spre Dunare. Iar Ştefan Voda au început a-i goni în urma si a-i bate, pâna i-au trecut de Dunare. Şi întorcându-sa înapoi Ştefan Voda, s-au apucat de au facut manastirea Voronetul. Şi au pus hramul bisericii Sfântul Gheorghe".Asadar, Cuviosul Daniil este cel care 1-a îndemnat pe Ştefan Voda sa continue lupta împotriva turcilor, pentru a izbavi Ţara Moldovei. Şi tot de la el a venit si îndemnul de a zidi o manastire noua-la Voronet, în apropierea chiliei sale. Noua ctitorie a lui Ştefan cu hramul „Sfântul Gheorghe" purtatorul de biruinta, a lost ridicata în vara anului 1488, din 26 mai pâna la 14 septembrie, dupa cum spune pisania, deci la 12 ani dupa luptele pustiitoare pe care le-a avut cu turcii.Nu se stie când a trecut Daniil la cele vesnice. A fost îngropat în partea sudica a pronaosului bisericii de la Voronet. Pe mormântul sau a fost asezata o lespede de gresie, pe care se afla o inscriptie în limba slavona: „Acesta este mormântul parintelui nostru David, schimnicul Daniil", fara nicio lamurire cu privire la data mutarii sale la Domnul. Tot traditia spune ca la înmormântarea lui ar fi luat parte si domnitorul Ştefan cel Mare, care a rânduit sa i se aseze pe mormânt acea piatra funerara. în manastirea Putna se pastreaza pâna azi un deget aratator, îmbracat în ferecatura de argint si împodobit cu margaritare, din 1749, care, dupa traditie, ar fi al Cuviosului Daniil; cu acest deget le-ar fi aratat lui Ştefan cel Mare locul potrivit pentru zidirea manastirii Putna."Dupa adormirea sa întru Domnul, la mormântul lui au venit multi credinciosi spre a se ruga aici si a cere vindecarea de boli si neputinte, înca din timpul vietii, poporul, care îi cunostea viata si faptele minunate, 1-a cinstit ca sfânt, iar dupa moarte aceasta cinstire a sporit si mai mult, desi nu s-a facut o canonizare oficiala din partea Bisericii. El apare cu acest atribut în mai multe documente din veacul al XVI-lea, De pilda, la 21 martie, mitropolitul Grigorie Rosea, ucenicul lui Daniil, facea o danie manastirii Voronet „unde-i hramul Sfântului Mare Mucenic al lui Hristos si purtator de biruinta Gheorghe, unde se odihneste sfântul staret Daniil", danie întarita de Ilias Voda Rares. Printr-un act de la Alexandru Voda Lapusneanu, din 5 aprilie 1558, se întarea dania satului Dragoesti, facuta de un monah cu numele Teodosie, manastirii Voronet, „unde este hramul sfântului marelui mucenic Gheorghe si al sfântului staret Daniil". Acelasi Teodosie mai daruia Voronetului doua sate, dania lui fiind întarita de Petru Voda Şchiopul, la 16 iulie 1575, când se facea din nou amintire de „moastele sfântului staret Daniil". în sfârsit, printr-un act de la Ieremia Voda Movila, din 17 decembrie 1599, se întarea dania câtorva sate de dincolo de Prut harazite manastirii Voronet, „unde se odihnesc sfintele moaste a preacuviosului si purtatorului de Dumnezeu parintelui nostru Daniil cel Nou". Notam aici ca prin cuvântul „staret" nu trebuie sa întelegem un egumen, ci un calugar încarcat de ani, cu o viata aleasa, un bun povatuitor si îndrumator al calugarilor si credinciosilor.De asemenea, numele acestui cuvios apare si într-o însemnare din 1550, pe un manuscris slavon, daruit de un monah cu numele Ioan manastirii Voronet, „unde din frageda tinerete si din copilarie m-am fagaduit lui Dumnezeu, cu rugaciunile Sfântului Parintelui nostru Daniil cel Nou si unde am primit mântuitorul si îngerescul cin..." Mai târziu, teologul ucrainean Zaharia Kopistenski, în cartea sa Palinodia, alcatuita în anii 1621-1622, amintea pe „Daniil, sfântul facator de minuni" de la Voronet. Dupa sase decenii, mitropolitul Dosoftei, în cartea sa Viata si petrecerea sfintilor (voi. IV, Iasi, 1686, fila 152), îl asaza în fruntea unui sir de noua sfinti, notând ca a si vazut moastele sale si pe ale lui Rafail de la Agapia. Dupa cartea lui Dosoftei, numele celor noua sfinti moldoveni au mai fost trecute si în alte Vieti de sfinti care au aparut în româneste. Mai multi învatati români din secolele al XIX-lea si al XX-lea noteaza, în lucrarile lor, unele din traditiile legate de viata lui Daniil, subliniind faptul ca traditia populara îl socoteste sfânt Marele carturar Nicolae Iorga, de pilda, îl numea „sfântul românesc din vremea lui Ştefan Voda" sau „sfânt taranesc târziu pe care 1-a dat Moldova noastra".Chipul Sfântului Daniil apare si în doua picturi din secolul al XVI-lea. în 1547, s-a terminat minunata pictura exterioara a bisericii lui Ştefan cel Mare de la Voronet, prin purtarea de grija a mitropolitului Grigorie Rosea. Pe fatada de miazazi a pridvorului, lânga usa de intrare, apar chipurile mitropolitului Grigorie si al lui Daniil Sihastrul. Acesta este zugravit ca un om batrân cu barba lunga si alba si în vesminte de sihastru; în jurul capului, cu plete albe, apare aureola de sfânt, precum si inscriptia „Sfântul Daniil". în mâna stânga are un toiag, iar în dreapta tine un sul de pergament, cu o inscriptie slavona: „Veniti fratilor, de ma ascultati. învata-va-voi frica Domnului, cine este omul...". Un alt chip al sfântului apare într-un Tetraevanghel, daruit de mitropolitul Grigorie Rosea manastirii Voronet. Sfântul este înfatisat stând în picioare, cu o cruce în mâna dreapta si un toiag în stânga; este îmbracat în vesminte scumpe si bogate, având barba si plete albe. Fata îi straluceste de bunatate si de evlavie, o fata spiritualizata de schimnic care a trait toata viata în post si rugaciune. în jurul capului apare aureola sfinteniei, precum si inscriptia „Sfântul Daniil".Iata deci atâtea marturii din care reiese ca acest cuvios Daniil de la Voronet s-a bucurat de aleasa cinstire din partea credinciosilor moldoveni înca din timpul vietii, iar dupa moarte l-au socotit sfânt. O hotarâre sinodala de „canonizare" s-a luat abia la 20 iunie 1992, rânduindu-se ca el sa fie praznuit pe întreg cuprinsul Patriarhiei Române în fiecare an la 18 decembrie. (Informatii preluate din volumul Sfinti daco-romani si români, autor prof. dr. Mircea Pacurariue, Editura Basilica 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 651

Id: 36695

Data: Dec 18, 2013

Imagine: