Cuviosul Rafail s-a nevoit în stravechiul asezamânt calugaresc Agapia din Deal, în veacul al XVI-lea. Acesta a fost cinstit înca din secolul al XVII-lea, mai ales în Moldova, ca unul dintre sfintii români mai mari, ale carui sfinte moaste le-a cautat, spre a le saruta, însusi Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei.Sfântul Rafail s-a nascut, dupa unele izvoare, în satul Bursucani, din tinutul Bârladului, fiind fiul unor parinti virtuosi si de neam bun.Faima despre viata duhovniceasca înalta a calugarilor din „Manastirea lui Agapie”, trecând de hotarele Moldovei si chiar dincolo de Carpati, atragea pe multi iubitori de Hristos. Cuviosul, ascultându-si chemarea launtrica si purtând întru sine frica de Dumnezeu, vine aici cu dorinta de a urma calea cea strâmta si mult batatorita de sihastrii cei din veac. Mult s-a minunat vazând viata de aspra nevointa, rugaciunea si tacerea parintilor agapeni. Dar mai mult a fost cucerit de duhul dragostei celei nefatarnice. Cu iubirea de Hristos în suflet si cu îndrazneala cea buna fiind întrarmat s-a facut ucenic parintilor. Învata de la ei ca ascultarea este mai mare decât toate si ca numai cei curati cu inima pot intra în împaratia lui Dumnezeu, dar pentru a dobândi neprihanirea este nevoie de multa silinta a firii. Patrunde, cu vremea, tainele vietii duhovnicesti, straduindu-se sa se asemene parintilor în osteneli, rugaciune si smerenie.Dupa îndelunga ispitire în ascultare, ucenicul a luat pe umerii sai jugul cel bun al lui Hristos si, îmbracându-se în chipul cel monahicesc, a primit numele de Rafail care se tâlcuieste „Dumnezeu aduce vindecare”. Cu nemasurata râvna se silea sa dobândeasca, deopotriva, toate virtutile si, astfel, s-a facut locas al tuturor bunatatilor duhovnicesti, încât toti luau aminte la el, cautând sa-l urmeze.Viata de nevointa a acestui purtator de Dumnezeu este mult învaluita în taina. Dar se stie ca parintii agapeni tineau o rânduiala a locului de la care nu s-a abatut nici ascultatorul monah Rafail. Calugarii petreceau în lavra, iar cine era întarit si râvnea la viata cea linistita a pustiei, cu binecuvântare, pleca sa se nevoiasca în sihastrie împreuna cu un batrân, mai târziu, poate, si singur. Muntii sunt martori tacuti ai nevointelor sfintilor care au petrecut aici. La tot pasul apar tainite potrivite nevointei. Stânci scobite, pesteri, poieni însorite, obcini unde padurea începe sa dispara au fost întotdeauna locuite de si-hastri. Aceasta cale binecuvântata a urmat-o si fericitul Rafail, care, asemenea unui vultur în înaltimi, s-a însingurat în inima muntelui. Pustnicii, acele faclii stralucitoare ce au lu-minat cu viata lor îngereasca pustietatea muntelui, i-au dezvaluit tainele lucrarii duhovnicesti savârsite cu mintea. Dar desavârsita calauza i-a fost linistea cea sfânta spre aflarea celor ceresti, iar prin rugaciunea curata s-a ridicat mai presus de cele pamântesti si a vazut slava lui Dumnezeu, cât i-a fost îngaduit. Rodul ostenelilor sihastresti si ale rugaciunii neîncetate a fost dobândirea darurilor înalte, care cu anevoie pot fi înfatisate în cuvânt.Dumnezeu cel iubitor de oameni, Care vrea mântuirea tuturor, a rânduit ca sa fie îndrumator al fratilor din obste, caci, prin viata sa îngereasca si prin întelepciunea cea mai presus de fire, pricinuia tuturor uimire. În Condica Sfânta si în pomelnicele vechi este nu-mit Fericitul Staret Rafail. Toti îl priveau ca pe o icoana a virtutilor. Sfesnic de lumina era sihastrilor, dar si parinte iubitor crestinilor din satele Moldovei care veneau la el ca la un liman, pentru rugaciuni, tamaduiri si ajutor în tot felul de nevoi, în vreme de pace sau de cumpana pentru tara.Dupa trecerea din lumea aceasta, ucenicii, cunoscându-i viata si nevointele (se spune ca se faceau minuni la mormântul sau), i-au dezgropat trupul pe care l-au aflat plin de slava dumnezeiasca si bine mirositor. A fost asezat în biserica spre închinare. Odor de mare pret era pentru Moldova, caci veneau credinciosii sa se închine la sfintele sale moaste, mai ales la hramul Manastirii Neamt, când avea loc pelerinajul la Manastirile Neamt, Agapia si Secu. La Agapia Veche acest pelerinaj continua si azi, cu toate ca trupurile întregi ale sfintilor sunt tainuite, dar, se pare, parti din aceste sfinte moaste se gasesc în unele manastiri din Moldova.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 503

Id: 42609

Data: Jul 21, 2014

Imagine: