Sfântul Dimitrie cel Nou este ocrotitorul Bucurestilor. Din 1774, de când sfintele sale moaste strajuiesc cetatea lui Bucur de pe Dealul Patriarhiei, pelerini de pretutindeni, nu doar din tara noastra, vin si i se închina. Daca în timpul unei zile obisnuite trec prin fata raclei câteva sute de persoane, în pelerinajul organizat cu ocazia praznuirii sale, sfintele sale moastele îi sunt venerate de mai mult de jumatate de milion de pelerini. Sfântul Cuvios Dimitrie a fost proclamat oficial Ocrotitorul orasului Bucuresti de catre mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793), iar din anul 1955, datorita patriarhului Justinian Marina, cultul sau a fost generalizat în toata tara.Fie din respect pentru traditia veche de peste 200 de ani, fie pentru a se pocai si curata sufleteste ori a primi de la moastele facatoare de minuni vindecarea bolilor trupesti, pelerinii care stau la rândul ce îi tine în picioare câteva ore bune - uneori chiar în frig si ploaie - pleaca usurati, senini, luminati si îndreptati prin rugaciunea si binecuvântarea Sfântului Dimitrie cel Nou, dupa cum recunosc multi dintre ei. Pelerinajele închinate Sfântului Dimitrie cel Nou depasesc cinstirea acordata în mod obisnuit moastelor sfintilor, iar bucurestenii îl cinstesc si ca ocrotitor al lor. Şi nu de putine ori mantia sa pastoreasca, rupta si ponosita, a fost un scut împotriva dusmanilor sau a intemperiilor.Ciuma si secetaAsa s-a întâmplat în timpul epidemiei de ciuma bubonica ce a avut loc în Ţara Româneasca în anii 1813-1814, numita si „ciuma lui Caragea“ (pe atunci era domnitor Ioan Gheorghe Caragea). Bucurestiul, cel mai afectat oras, avea câtiva zeci de morti zilnic. Vazând ca boala nu conteneste si se raspândeste tot mai mult, la cererea domnului, calugarii de la Manastirea „Sfintii Împarati Constantin si Elena“, unde se afla astazi Palatul patriahal, au scos moastele Cuviosului Dimitrie din Catedrala si au ocolit orasul în procesiune, citind rugaciuni prin care implorau ajutorul Sfântului în oprirea ciumei. Drept rasplata pentru ajutorul invocat, epidemia a scazut în intensitate, locuitorii Capitalei reusind sa scape de cumplita plaga.Sfântul Cuvios Dimitrie a raspuns rugaciunilor credinciosilor si pe timp de seceta, când sub domnia lui Grigore Ghica, pe la 1827, în Muntenia, lipsa apei facuse ravagii mari în agricultura. Se stie ca moastele nu erau scoase din biserica decât în cazuri exceptionale. Seceta napraznica a facut ca racla Cuviosului pastor sa fie din nou scoasa si purtata de preotii Catedralei pe umeri, în procesiune prin oras. „Dupa ce au ocolit câteva strazi (preoti si credinciosi cu racla având trupul Sfântului), când sosira în capul Podului Mogosoaiei, începu sa ploua. Voda si boierii si norodul care erau dupa Sfânt fura udati pâna la piele. Şi ploaia a tinut trei zile, cu mici întreruperi“, spune în memoriile sale colonelul Dimitrie Pappazoglu, care a luat parte la aceasta procesiune, impresionat si el de ajutorul prompt primit de la Dumnezeu, prin mijlocirea Sfântului Dimitrie.Holera si comunismulPeste doar patru ani, în 1831, bucurestenii au venit din nou sa-si plece picioarele în fata ocrotitorului lor. De data aceasta era vorba de holera. Presedintele Divanului Ţarii Românesti era pe atunci generalul Pavel D. Kiseleff. La cererea lui, în data de 15 septembrie, moastele Sfântului au fost duse pe câmpia Filaret, unde, în prezenta autoritatilor militare ruse - generali si ofiteri - a preotilor si credinciosilor care nu parasisera orasul, mitropolitul si calugarii au facut rugaciuni pentru încetarea urgiei. „Din ziua aceea si pâna la începutul lunii octombrie - ne spune tot colonelul D. Pappazoglu - a scazut repede numarul mortilor, care pâna atunci atinsese 160 pe zi“.Regimul comunist a fost un dusman al Sfântului Dimitrie cel Nou. Se dorea mutarea Catedralei si a Resedintei Patriarhiei. Abandonarea acestei intentii de catre autoritati, într-un mod inexplicabil, se poate pune si pe seama ajutorului Sfântului Cuvios Dimitrie. Nicolae Ceausescu a facut mari presiuni asupra patriarhilor, Iustin si Teoctist. S-au propus mai multe variante pentru o noua resedinta: Vacarestiul, Manastirea Cernica sau Caldarusaniul. Îl deranja pelerinajul la moastele Sfântului Dimitrie. De pilda, în 1989, Ceausescu a fixat pe 27 octombrie, de ziua praznicului Sfântului Dimitrie cel Nou, o sesiune a Marii Adunari Nationale. Având justificare politica, s-a dorit mutarea întregului pelerinaj de pe Dealul Patriarhiei. Desi supus presiunilor si amenintarilor, vrednicul de pomenire patriarhul Teoctist nu a mutat departe moastele Sfântului, ci la Biserica „Sfântul Nicolae - Vladica“, în vecinatatea Catedralei patriarhale. La doua luni distanta, Ceausescu a cazut.„Au lovit în interesul Bisericii noastre Ortodoxe, cât si în credinta si interesele Poporului Român“Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucurestiului, a mai fost luat odata din Catedrala împotriva voii sale. Se întâmpla în 1918, în timpul ocupatiei germane, din timpul Primului Razboi Mondial. Un pluton de soldati bulgari, care erau aliati ai nemtilor în acel moment, venind într-o seara cu o masina, au patruns în Catedrala si au luat pe ascuns moastele Cuviosului, încercând sa plece cu ele în Bulgaria. Se stie ca Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou s-a nascut în satul Basarabi, de la sud de Dunare, în timpul dinastiei românesti a Asanestilor. Venind în România, prin voia sa, în 1774, moastele au fost aduse de generalul rus Petru Saltacov, pentru a nu fi profanate de turcii care ocupasera teritoriul bulgar. Sfântul i-a înmuiat inima bogatului si influentului boier român, Hagi Dimitrie, care l-a rugat pe evlaviosul general rus sa nu duca sfintele moaste în Rusia, ci sa le lase în Bucuresti. De atunci, Sfântul Dimitrie nu a mai dorit sa plece.Tentativa de furt a bulgarilor s-a petrecut în februarie 1918. Clopotele Mitropoliei au dat alarma, însa deja moastele Cuviosului fusesera rapite. Temându-se de o rascoala, autoritatile germane au intervenit imediat. Maresalul August von Mackensen, guvernatorul militar al României ocupate, a ordonat capturarea faptasilor si restituirea sfintelor moaste. Acesta, la câteva ore dupa disparitie, a primit din partea mitropolitului Conon al Ţarii Românesti o scrisoare cu urmatorul text:„Excelenta Voastra,Avem marea durere sufleteasca de a va aduce la cunostiinta ca astanoapte, 17/4 (n.r. februarie) ale curentei, s-a jefuit Biserica Catedrala a Sfintei Noastre Mitropolii, ridicându-se cu forta Sicriul cu Moastele Sfântului Cuvios Dumitru, dimpreuna cu toate odoarele ce se aflau într-însul. Faptul s-a întâmplat cu o trupa de ostasi bine înarmati, prezentându-se aproape la orele 2 noaptea si operând pâna la orele 3-4, mai întâi au înlaturat pe sergentul de serviciu din curte, tinându-l la o parte si, servindu-se de instrumente puternice, au fortat ambele usi ale Bisericii Catedrale, apoi au spart geamurile de la intrare, au navalit spre altar, au ridicat cu forta pretiosul Sicriu cu Sfintele Moaste, cu tot ce se afla acolo; dupa care au plecat din Biserica cu toate cele jefuite, si s-au transportat cu totul la automobilul pe care-l aveau îndosit si anume pregatit si plasat jos în dosul Mitropoliei, pe o strada laterala si întunecoasa; si astfel automobilul a disparut, încotro nu se stie.Prin aceasta nemaipomenita si nocturna jefuire a Catedralei Sfintei noastre Mitropolii, s-a comis cel mai odios fapt de catre un numar de pâna la 20 de soldati (banuiti bulgari) înarmati, care, dupa un plan anume pregatit, pradând Biserica, au lovit atât în interesul Bisericii noastre Ortodoxe, cât si în credinta si interesele Poporului Român, carele nu poate fi vinovat cu nimic.Deci, Excelenta Voastra, cu mare durere sufleteasca aducându-le acestea la Înalta-Va cunostinta, si în credinta ca Biserica si Religiunea Ortodoxa sunt protejate prin toate Tratatele de la Haga, etc. si cunoscând înaltele sentimente ale Majestatii Sale Împaratul Germaniei, Noi va rugam staruitor ca sa binevoiti a ordona sa se ia cele mai urgente masuri si sa se opreasca pe drum calatoria Sfintelor Moaste, oriunde vor fi, urmarindu-se toti ostasii vinovati, binevoind a dispune reînnapoierea Sicriului cu Sfintele Moaste si tot avutul lor, ca sa stea nestramutate în Catedrala Sfintei Mitropolii a Ţarii, Sfântul Dumitru fiind însusi Patronul Capitalei Bucuresti.Al Excelentei Voastre, cu tot dinadinsul rugator pentru interesele Bisericii noastre, dorindu-Va de la Dumnezeu sanatatea si pacea asteptata de catre toata lumea îndurerata.Conon, Mitropolit Primat.“„Sfântul a fost primit la bariera Bellului de mii de bucuresteni“„A doua zi, dis de dimineata, se raspândi ca fulgerul, prin toate mahalalele, stirea cea senzationala si un curent electric strabatu populatiunea“ - noteaza Constantin Bacalbasa în Capitala sub ocupatie. Pe data, miile de oameni - mai ales femei - pornira în cete catre Deal. „La un moment politia a trebuit sa intervie spre a linisti si a imprastia poporul. I s-au dat fagaduieli solemne ca Sfântul va fi readus la Mitropolie. Exista o legenda în populatia bucuresteana ca, atunci când Sfântul - pentru cuvinte tainice - nu vrea sa fie ridicat la sfestanii aducatoare de ploaie sau altele, se lasa greu. Şi atunci nici o putere omeneasca nu-l poate urni din loc. Mirarea era, prin urmare, cum de s-a lasat Sfântul ridicat si nu s-a lasat greu“. Vasile Th. Caulicov consemneaza în jurnalul sau: „Populatiunea credincioasa a primit stirea cu o revolta mai mare decât cea a pierderei Dobrogei; populatia cealalta, a primit stirea cu glume. (...) Azi, oamenii rai de gura pe care i-am auzit vorbind spuneau: «Daca s-a lasat el sa-l ridice bulgarii, duca-se!»“. Dar n-a fost asa.La doua zile dupa furtul de la Mitropolie, generalul Zach, comandant al judetului Vlasca XI, îl informa pe prefectul aceluiasi judet, într-o scrisoare în limba franceza:„Domnule Prefect Moldoveanu,Moastele Sfântului Dumitru într-un sicriu maret de argint au fost furate de bulgari dintr-o biserica din Bucuresti, pentru a fi transportate cu un automobil în Bulgaria. Ajungând la Calugareni, au schimbat aici automobilul cu o mica caruta cu cal, pentru a sterge urmele lor. Este meritul aghiotantului meu, d. Rhefeld, ca a descoperit acest schimb. Din ordinul meu, Rhefeld a fost trimis într-un automobil cu soldati armati pe calea Bucurestiului, spre a opri hotii. În dreptul satului Daia, el a gasit caruta cautata, însotita de soldati bulgari foarte armati. Rhefeld a oprit transportul, care se da drept bagaj al unor ofiteri bulgari, aratându-le revolverul. Bulgarii s-au supus situatiunii. Rhefeld a adus sicriul la Giurgiu si depus la cartierul generalului Zach, unde a fost pazit de un ofiter si soldati armati pâna la 19 Februarie, în care zi sicriul a fost dus cu automobilul, însotit de o puternica garda de soldati germani înarmati, la Bucuresti. Dupa parerea mea, evenimentul merita sa fie însemnat mai târziu în istoria religioasa a României. Va rog a lua nota de meritele dlui. Rhefeld.Primiti, Domnule, salutarile mele sincere,Zach General al Bavariei si Comandant al judetului Vlasca XI“.Documentele Mitropoliei mentioneaza bucuria cu care locuitorii Bucurestiului au întâmpinat revenirea moastelor în Capitala. „Sfântul a fost primit la bariera Bellului de mii de bucuresteni, de s-au îngrozit si nemtii. În fruntea lor se aflau mitropolitul, arhierei, preoti si calugari. S-au facut rugaciuni de multumire înaintea bisericii, dupa care racla cu moastele Sfântului Cuvios Dimitrie a fost asezata la locul de unde, cu trei zile în urma, cu necinste a fost luata. A urmat un mare pelerinaj al bucurestenilor care a durat o luna.“Praznuit de toti românii, din anul 1955Sfântul Cuvios Dimitrie a fost proclamat oficial ocrotitorul orasului Bucuresti de catre mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793). În anul 1955, constatând marea cinstire a Sfântului Cuvios Dimitrie în evlavia românilor din întreaga tara, la propunerea patriarhului Justinian Marina, Sfântul Sinod a proclamat generalizarea cultului sau în întreaga Biserica Ortodoxa Româna, stabilindu-i ca zi de praznuire 27 octombrie, a doua zi dupa sarbatoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Aceasta hotarâre sinodala, primita cu mare bucurie de credinciosi, a fost si un act de curaj al patriarhului Justinian fata de intentia edililor atei ai orasului, care, incomodati de prezenta zilnica si în numar mare a bucurestenilor pe Colina Mitropoliei, la moastele Sfântului Cuvios Dimitrie, cautau sa-l mute din Catedrala. (Articol semnat de George Aniculoaie si publicat în “Ziarul Lumina” din 25 octombrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 947

Id: 34978

Data: Oct 26, 2013

Imagine: