Sfantul Cuvios Dionisie Exiguul (Smeritul) este una dintre marile personalitati ale teologiei straromane din sec.V-VI, cel care a marcat cultura universala prin asezarea numararii anilor incepand cu Hristos, Mantuitorul lumii. Prin opera sa (Patrologia latina, vol. 67) si prin contactele dintre romanitatea rasariteana si cea apuseana, Sfantul Cuvios Dionisie Exiguul (Smeritul) a realizat o osmoza specifica la nivelul uman cel mai elevat si transfuzia reciproca de elemente spirituale intre cele doua vaste arii europene. Pentru contributiile teologice si viata sfanta a monahului dobrogean, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel l-a caracterizat drept un savant si un sfant, iar cercetatorii care i-au studiat opera si viata l-au numit erudit daco-roman sau podoaba a Bisericii noastre stramosesti.Calugarul dobrogean Dionisie Exi­guul, Smeritul sau cel Mic, cum este cunoscut in studiile de patrologie, s-a nascut in Scythia Minor, Dobrogea anilor 465 d.Hr. Originea Sfantului Cu­vios Dionisie Exiguul (Sme­ri­tul) din Scythia Minor este mai presus de orice indoiala. In afara de marturia fara echivoc a lui Casiodor si de propria marturie, vine dovada fratilor de viata monahala, calugarii sciti cu care Cuviosul Dionisie Exiguul a tinut o legatura stransa in privinta ideilor si activitatii. De asemenea, despre sine ne ofera date chiar sme­ritul invatat in epistola sa Catre Preafericitul stapan, parintele episcop Petru, langa care, drept urmare a sfintelor stra­da­nii ale acestuia, do­bandise calea spre adevarurile dumnezeiesti si caruia i-a tradus Epistola sinodala a Sfantului Chiril al Alexandriei contra lui Nestorie.In cautarea lui Dumnezeu din copilarieConform acestei marturii, Dionisie Exiguul a intrat intr-o manastire dobrogeana foarte devreme, atunci cand era copil si unde s-a imbogatit du­hov­niceste. Marturii sigure despre manastirea in care a fost inchinoviat si datele privind sederea aici nu exista.Dupa unii cercetatori, ar fi stat o vreme in manastirea de la Mabboug (Ierapole) din Siria si apoi la Constantinopol, pe timpul arhipastoririi patriar­hu­lui Eufimie (490-496). Pre­ga­tirea sa teologica a fost aceea care l-a recomandat pentru a fi chemat la Roma de papa Ghelasie (492-496), care avea nevoie de un bun cunoscator al limbilor latina si greaca, lucru deloc lipsit de importanta daca avem in vedere ca eruditia sa ajunsese sa fie cunoscuta pana la Roma.Timpul cand Cuviosul Di­o­nisie Exiguul a ajuns la Roma se poate stabili, luand in calcul doua elemente: primul, acela privitor la faptul ca Dionisie spune in prefata Decretelor papale, care au fost cumulate si publicate pentru prima data de Cuviosul Dionisie si adresate cardinalului Iulian, con­du­ca­to­rul Manastirii Sfanta Anas­ta­sia, ca pe papa Ghelasie nu l-a vazut niciodata cu ochii sai ( eum praesentia corporali non vidimus). Avand in vedere ca papa Ghelasie a trecut la cele vesnice la data de 21 noiembrie 496, sosirea Sfantului Cuvios Dionisie Exiguul (Smeritul) trebuie sa fie luata in conside­rare ca fiind implinita in a­ceas­ta vreme, sfarsitul anului 496.Al doilea element il constituie faptul ca in Collectia Ave­lla­na se gaseste un Memoriu (nr. 102) in care este scrisa mentiunea: Dionysius Exiguus Romae de graeco converti (l-am tradus eu din greceste, Dionisie Exiguul, la Roma). Traducerea acestui memoriu din limba greaca in limba latina a fost facuta, fara indoiala, la scurta vreme dupa sosirea la Roma, adica pe la inceputul anului 497, pentru a fi accesibil papei Anastasie al II-lea (496-498). Cele doua elemente conduc in mod sigur catre anul sosirii sale la Roma, sfarsitul anului 496.Aici, a fost inchinoviat la Manastirea Sfanta Anastasia, de la poalele Palatinului, a­vand responsabilitati privitoa­re la organizarea arhivei Can­ce­lariei pontificale, fiind considerat fondator al arhivelor pontificale. Şederea Sfantului Dionisie in Roma s-a intins pe perioada pastoririi a zece papi, de la Anastasie II pana la Vigilius (496-555).In perioada sederii sale la Roma, Biserica crestina era framantata de doua mari dispute, si anume: schisma acaciana si deosebirile privitoare la data serbarii Pastilor. Pa­tri­ar­hul Acaciu al Constanti­no­po­lului fusese excomunicat si depus de papa Felix al III-lea (483-492), care s-a implicat in problemele Rasaritului ortodox, incercand aplanarea disputelor aparute.Trei mari virtuti au im­po­dobit viata Sfantului Cuvios Dionisie Exiguul: credinta ortodoxa pastrata cu sfintenie de-a lungul intregii vieti, smerenia inimii, dragostea fata de Dum­nezeu si de oameni, iar despre aceste calitati gasim marturia prietenului sau Cassiodor in­tr-o caracterizare de o frumusete greu egalabila, marcata in principal de respect, pretuire si ad­mi­ra­tie, dar si mesaj pentru urmasi: … a fost in zilele noastre si calugarul Dionisie, scit de neam, dar dupa caracter cu totul roman, foarte invatat in amandoua limbile, dovedind prin faptele sale echilibrul sufletesc pe care il invatase in Cartile Domnului. A cercetat Scripturile cu o ravna atat de mare si le-a inteles astfel incat ori de unde ar fi fost intrebat avea raspunsul pregatit, dandu-l fara nici o intarziere. Acesta a predat dialectica impreuna cu mine si a petrecut cu ajutorul lui Dumnezeu foarte multi ani din viata in cadrul invatamantului glorios. […] In el era multa simplitate im­preuna cu intelepciune, sme­renie impreuna cu invatatura, moderatie impreuna cu talentul de a vorbi, incat se socotea un nimic sau unul dintre cei din urma slujitori, desi era vrednic, fara indoiala, de societatea regilor. Sa mijloceasca pentru noi, el care obisnuia sa se roage impreuna cu noi, ca sa putem fi ajutati acum prin meritele lui, cu rugaciunea caruia am fost intariti aici pe pamant. […] El se folosea cu o pricepere atat de mare de latina si de greaca, incat orice carti grecesti lua in maini, le traducea fara poticnire in latineste si, la fel, pe cele latinesti le citea pe greceste, incat credeai ca aceasta este scrisa asa cum o pronunta gura lui cu o iuteala nestavilita. […] Era de o castitate rara, […] varsa lacrimi miscat de durere cand auzea cuvinte necuviincioase in timpul veseliei; […] postea fara sa reproseze celor ce mananca. […] integru, legat total, cu statornicie de randuielile stra­mo­sesti; si ceea ce pot sa gaseasca unii citind la diferiti (scriitori), era cunoscut ca straluceste in stiinta lui…Biografia Sfantului Dionisie Exiguul nu poate fi sustinuta de izvoare care sa ne ofere date amanuntite si coerente privitoare la acesta, fiind prea putin generoase sau in unele privinte lipsind cu desavarsire. Urmare a acestei situatii, data sfarsitului monahului dobrogean este supusa unor dezbateri venite din partea cercetatorilor operei dionisiene. Bazandu-se pe textul de la Cassiodor ( quimecum dialecticam legit et in templo gloriosi magisterii plurimosannos uitam suam, Domino praestante, transegit), luand in considerare ca Dionisie a predat dialectica impreuna cu Cassiodor la Vivarium si ca intemeierea Vivariu­mu­lui a avut loc intre anii 537 si 540, afirmam ca Sfantul Dionisie inca era in viata dupa anul 540. In sfarsit, conform acelorasi autori, deoarece Cassio­dor a scris elegia sa catre anul 555, Dionisie a ince­tat din viata catre 545-550. Parerea cu caracter general acceptata privitoare la sfarsitul Sfantului Dionisie Smeritul este anul 545. Astfel, parintele dreptului canonic apusean, pa­rin­tele teologiei morale sti­in­ti­fice si parintele erei crestine, cel care a primit darul de a marca istoria, a fost ales sa ramana pana la sfarsitul vietii acelasi fiu al virtutii crestine a smereniei.Cel mai mare canonist care a trait vreodata in RomaOpera de traducere reali­za­ta de Sfantul Dionisie Exiguul: - lucrari cu caracter dogmatic (Epistola sinodala a Sfantului Chiril al Alexandriei contra lui Nestorie; Epistola Sfantului Chiril al Alexandriei catre episcopul Succesus al Diocesareei; Tomosul lui Proclu al Con­stan­tinopolului catre armeni; Me­moriul apocrisiarhilor ale­xan­drini catre delegatii papali de la Constantinopol din anul 496; Cuvantarea Patriarhului Pro­clu al Constantinopolului despre Maica Domnului (Oratio Procli de Deipara); Despre cre­a­rea omului a Sfantului Gri­go­rie de Nissa; - lucrari de drept canonic (trei editii ale Ca­noa­nelor; Colectia Decretalelor papale); - opera de calendarolog (Cartea despre Pasti, Ar­gu­men­te Pascale; - doua scrisori De ratione Paschae; - lucrari cu caracter divers (Minunata pocainta a Sfintei Taisia; Viata Sfantului Pahomie; Istoria aflarii capului Sfantului Ioan Botezatorul).Faptul ca Dionisie a prelucrat un mare volum de materiale, texte ale sinoadelor si Decretale il defineste, fara indoiala, a fi fost cel mai activ canonist care a trait vreodata in Roma. Cu darul sau de critic al surselor si canonist ordonat, Dionisie a adus o viziune total noua a izvoarelor dreptului bi­se­ricesc. Colectia cuprinde ca­noa­­nele sinoadelor de la Niceea pana la Calcedon, dar din ea lipsesc cateva canoane, care in prelucrarile lui Dio­ni­sie nu au fost recunoscute ca ar avea legatura cu restul (pro­ba­bil o consecinta a dezapro­ba­rii in Decretum Gelasianum), fiind vorba aici despre ca­noa­ne­le apostolice si cele ale sinoa­de­lor locale de la Sardica si Car­­ta­gina. Prof. Valerian Şe­san sustine ca Dionisie este auto­rul celei mai importante co­lectii canonice apusene si care poarta titlul de Codex Ca­no­num Eccle­siasticorum. Po­tri­vit acestuia, Codex-ul cu­prin­de 50 de ca­noa­ne apostolice, canoanele celor 4 sinoade ecu­menice si 5 sinoade particulare, la care se adauga canoa­ne­le de la Sardica si Car­tagina. Dionisie a mai inceput si o co­lec­tie cu Decretaliile papilor: Co­llectio decretorum pontificium romanorum. Aceasta colectie a fost unita cu Codex ca­nonum si raspandita in Spa­nia, Galia, Africa si Anglia. Papa Adrian I a donat lui Ca­rol cel Mare, in anul 774, un exem­plar comentat din aceasta co­lectie, numita acum Collectio Dionisio-Hadriana, care a de­ve­­nit codice oficial pentru im­pe­­riul franc. Acelasi codice, obli­­ga­toriu pentru Spania, a fost numit Collectio Hispana. Pen­tru activitatea sa, Dionisie Exi­guul a fost considerat pa­rintele drep­tului bisericesc apusean.Lucrarile de cronologie ale Sfantului Dionisie Exiguul se bazeaza pe o perfecta cu­noas­te­re a scrierilor grecesti referitoare la aceasta problema, ba­zate pe autoritatea totala a Si­noadelor Ecumenice si a Sfin­tilor Parinti, iar asa-numita eroare a monahului dobrogean este justificata in principal de lipsa anului zero in cultura romana (matematica si istorica) a timpului sau si a intervalului cronologic de capat, nesocotite de Sfantul Dionisie.Sinodul mitropolitan al Mi­tro­poliei Munteniei si Do­bro­gei, la propunerea Prea­fe­ri­ci­tu­lui Parinte Patriarh Daniel, a initiat demersurile canonice si statutare in vederea ca­no­ni­za­­rii Sfantului Cuvios Di­o­ni­sie Exiguul (Smeritul), parintele erei crestine, si Sfantul Si­nod al Bisericii Ortodoxe Ro­ma­ne, prin hotararea nr. 5070/2008, a aprobat inscri­e­rea ca sfant in calendar, cu da­ta de praznuire la 1 septembrie, inceputul anului biseri­cesc. Astfel a emis Tomosul Si­no­dal de proclamare a cano­ni­za­rii in data de 9 iulie 2008, iar proclamarea solemna a avut loc in 26 octombrie 2008. (Articol publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 1 septembrie 2013, semnat de pr. Alexandru Moțoc)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 931

Id: 33502

Data: Sep 1, 2013

Imagine: