Sfantul Grigorie Decapolitul: Scumpul odor duhovnicesc al Olteniei

Stalp al rabdarii si facator de minuni, iubitor al nevointei asemenea Sfantului Antonie, cunoscator de ganduri ca marele Eftimie, invatator al pustiei ca Teodosie Chinoviarhul, iubitor de tacere ca batranul Arsenie, indreptator spre pocainta ca Efrem Sirul, aparator al dreptei credinte si marturisitor asemenea Sfintilor Maxim si Teodor Studitul, Sfantul Grigorie Decapolitul a devenit buna mireasma a lui Hristos si mult folositor celor care cu smerenie si credinta ingenuncheaza inaintea raclei sale. De 500 de ani, cuviosul strajuieste frumosul plai al Hurezului si daruieste ajutorul, ocrotirea si iubirea sa rugatorilor sai. Astazi este praznuit scumpul odor duhovnicesc al Olteniei, sfantul ale carui moaste se pastreaza in ctitoria boierilor Craiovesti, Manastirea Bistrita Olteana.Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul sunt cele mai vechi din tara noastra, dupa cele de la Suceava ale Sfantului Ioan cel Nou. In timpul celor peste cinci secole, moastele Sfantului Grigorie Decapolitul au fost si sunt facatoare de minuni; multi care au alergat la racla sfantului si-au gasit tamaduirea trupeasca si sufleteasca. Nascut la Irinopolis, oras in Decapolea Isauriei, Asia Mica, in jurul anilor 780-790, intr-o familie instarita, a iubit de mic locurile linistite, unde staruia in rugaciunea catre Dumnezeu. Ranit cu dumnezeiasca dragoste, a parasit lucrurile cele veselitoare ale lumii si a alergat la limanul de mantuire al sihastriei. Aparator al credintei ortodoxe, Sfantul Grigorie i-a mustrat pe calugarii iconoclasti si, chiar in fata acestora, pe egumenul manastirii unde se stabilise intre timp. Din aceasta cauza, Sfantul Grigorie a fost batut crunt. Linistea trupeasca si sufleteasca le-a gasit intr-o manastire din Decapole, unde egumen era unchiul sau dupa mama, Simeon, sub a carui indrumare duhovniceasca a stat timp de 14 ani. Ravnind catre o viata desavarsita, s-a retras intr-o pestera unde, dupa lungi nevointe de despatimire, s-a invrednicit de harul Sfantului Duh. Indemnat de Dumnezeu, sfantul a facut mai multe calatorii: la Efes, Constantinopol, Hristopolis, Tesalonic, Roma. In toate aceste locuri pe multi a izbavit din necazuri si nevoi prin rugaciunile lui, precum demonizatul intalnit la Roma. Desi ducea o viata smerita si intru ascuns, vindecarea acelui demonizat a raspandit vestea prin imprejurimi cu privire la puterea sa tamaduitoare, iar pentru a nu fi cinstit ca sfant, monahul Grigorie a fugit in Siracuza Siliciei, unde a dus numeroase lupte impotriva ispitelor si duhurilor diavolesti, care luau diferite infatisari pentru a-l scoate din locul unde se ascunsese, un turn. Intre timp, o femeie de moravuri usoare s-a stabilit in vecinatatea turnului pentru a atrage in pacatul desfraului atat pe sfant, cat si pe trecatori sau pe marinari. Insa Sfantul Grigorie, prin indemnuri duhovnicesti, a reusit sa-i indeparteze de pacat pe acei barbati si, mai mult, chiar pe femeie a convins-o sa se caiasca de viata pacatoasa in care traia.Parasind turnul, iubitorul de Hristos a ajuns la Hydros, unde a patimit din cauza ereticilor iconoclasti. Dupa ce a fost eliberat de episcopul locului, sfantul a trebuit sa treaca printr-o regiune locuita de paganii mauri, iar unuia dintre ei, vrand sa-l impunga cu sulita, mana i-a paralizat si numai dupa rugaciunile sfantului a fost tamaduit. Stabilit apoi in Tesalonic, la Manastirea 'Sfantul Mina', Sfantul Grigorie a devenit foarte cunoscut prin harul de a prevedea viitorul si de a scruta constiintele. Pentru a nu pierde cugetarea la cele dumnezeiesti, in apropierea sfarsitului sau, mult rabdatorul si iubitorul de nevointe Grigorie a primit o boala grea, cea a dropicii. Dupa un an de indurare a bolii, in luna noiembrie, ziua a 20-a, sufletul sfantului, slabit 'intru buna batranete si post sufletesc', a trecut la Domnul.'Multa folosinta si ajutor are cine merge la sfantul cu smerenie si cu credinta'Datorita neintreruptei trezvii, potrivit numelui care-l poarta, neobositul rugator a biruit duhurile rele, fapt vazut in vindecarile numerosilor demonizati. Puterea asupra acestor duhuri s-a aratat chiar si la distanta, cand un calugar stapanit de demon a fost vindecat, iar demonul parasindu-l, a marturisit ca a iesit din monah din cauza puternicelor rugaciuni ale Sfantului Grigorie, care in acel timp se afla la slujba in biserica.Considerat sfant inca din timpul vietii pamantesti, mormantul Sfantului Grigorie a devenit intr-un timp foarte scurt loc de pelerinaj pentru credinciosi. Osemintele sfantului au fost depuse in manastirea intemeiata de ucenicul sau, Iosif Imnograful, in Constantinopol. In acest lacas de cult au ramas moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, probabil pana in 1453, cand capitala Bizantului a fost cucerita de turci. Potrivit traditiei, aflandu-se de cinstirea de care se bucura Sfantul Grigorie Decapolitul in randul credinciosilor, boierii Craiovesti, Barbu, Parvu, Danciu si Radu, ctitorii Manastirii Bistrita Olteana, 'au adus cu multa cheltuiala sfintele moaste ale Cuviosului Grigorie la ctitoria lor, in ultimul deceniu al secolului al XV-lea. Pana astazi se afla facator de minuni, precum si sfanta manastire de multe primejdii este ferita si pamantul acesta multa folosinta si ajutor are, iar cine merge la sfantul cu smerenie si cu credinta, afla folos si tamaduire, atat trupeste, cat si sufleteste' (Vietile Sfintilor pe luna Noiembrie). Mai tarziu, banul Barbu Craiovescu s-a calugarit in ctitoria sa, primind numele de Pahomie.In vremuri de primejdie, moastele erau ascunse intr-o pestera din apropiere, precum s-a intamplat in iarna anului 1610-1611, cand ungurii lui Gabriel Bathory au patruns in Ţara Romaneasca, iar mitropolitul Matei al Mirelor, refugiat la noi din cauza turcilor, s-a indreptat spre Manastirea Bistrita, unde staretul Teofil l-a primit si l-a adapostit in pestera unde se aflau moastele. Cu acest prilej, mitropolitul Matei al Mirelor a fost rugat sa scrie viata, acatistul si paraclisul sfantului pentru ca monahilor din asezamantul de la Bistrita le era necunoscuta viata ocrotitorului lor.Tamaduitor si izbavitor de ciuma, seceta sau holeraDe-a lungul timpului, generatii de voievozi, boieri si credinciosi au ingenuncheat la racla Sfantului Grigorie, pentru ca acesta sa mijloceasca inaintea Preasfintei Treimi izbavirea de neputintele trupesti si sufletesti. In anul 1765 a izbucnit o mare ciuma in Bucuresti, iar domnul Ţarii Romanesti, cunoscand puterea tamaduitoare a moastelor Sfantului Grigorie Decapolitul, a mers la mitropolie pentru a-l ruga pe ierarh sa le aduca. La 1 mai au fost aduse la mitropolie moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, de unde, impreuna cu Domnul, cu inaltele fete bisericesti si boierii, au pornit in procesiune prin Bucuresti, rugandu-se toti si nadajduind ca-i va scapa de ciuma. Timp de doi ani, episcopul Ramnicului era obligat ca in Saptamana Luminata sa aduca racla Sfantului Grigorie si sa fie lasate in Bucuresti pana la Inaltarea Domnului. In vara anului 1779, fiind in tara seceta mare si lacuste, episcopul Chesarie al Ramnicului si numerosi clerici au insotit pana la Craiova moastele sfantului intr-o procesiune. Daca un bolnav pierdea nadejdea in vindecare, singura-i scapare era sa vina la Manastirea Bistrita si sa ramana mai mult timp in apropierea sfintelor moaste, asa cum a facut Hagi Stan Jianu, care in 1791 si-a trimis fiul, bolnav de friguri, la manastire, 'sa-l las acolo catava vreme, fiind si alte sfinte moaste si sfetii Grigorie... doar va face Dumnezeu vreo minune', se arata intr-un studiu inchinat minunilor Sfantului Grigorie Decapolitul de la Manastirea Bistrita Olteana, de catre Dragos Petrosanu, cazut pe campul de lupta de la portile Odessei, in 16 octombrie 1941, in razboiul pentru reintregirea pamantului romanesc.Intre anii 1812 si 1813, in timpul ciumei lui Caragea, s-au adus la Bucuresti moastele Sfantului Grigorie Decapolitul 'si s-a cunoscut in fapta ajutorul, ca au inceput boala a scadea pana s-au si contenit mai de tot'. Mai tarziu, in anul 1831, a izbucnit la Craiova epidemia 'cholera morbus', necunoscuta in acele vremuri pe meleagurile romanesti. Pentru aceasta s-au chemat moastele sfantului de la Bistrita pentru mantuirea orasului, procesiune pe care credinciosii craioveni au intampinat-o cu mare bucurie, iar toata ostirea romana a facut o mare parada.Un calator strain, vizitand in 1859 Ţara Romaneasca, a trecut si pe la Manastirea Bistrita, unde intre altele mentiona ca in asezamantul monahal se afla 'santele relici (moaste) ale santului Grigorie Decapolitul, ce sunt in mare veneratiune in toata Oltenia. La marile calamitati le scoate cu o deosebita pompa, spre a potoli mania cereasca'.Descrierea unei procesiuni pentru incetarea seceteiIn vara anului 1904, moastele Sfantului Grigorie au fost purtate in procesiune prin orasele si satele valcene pentru potolirea secetei care bantuia tinutul, procesiune la care a luat parte si episcopul Ramnicului. 'Ne adunasem noi mazilii Gorjului la ispravnicie, sa ne ducem intru intampinarea sfintelor moaste ale Sfantului Grigorie de la Bistrita, care fusesera cerute de popor stapanirei, caci dase Dumnezeu o seceta cumplita. Pamantul cascase crapaturi inspre maruntaiele lui, livezile si holdele incepusera a se usca supt vipia de foc a soarelui, iar padurile se aprindeau din te miri ce. Am facut rost de un car mai frumos si de patru juncani tineri, porumbaci in par si de curand invatati la jug, ca sa putem cara racla cu sfantul. Am luat pe sfant in primire de la Manastirea Polovragilor, cea asezata la cheia Oltetului. Patru calugari batrani si staretul strajuiau racla, pe de laturi mergeam noi mazilii, calari, facand garda de cinstire sfantului, mai pe alaturea cu noi mergeau calugarii ceilalti, iar pe urma tot poporul. Asa treceam din sat in sat. Cand am ajuns la campul Carbunestilor, dupa ce trecusem de conacul Bengestilor, a inceput a se ingreuna din ce in ce racla cu sfantul, parca cineva nevazut, dar greu, se tot urca in car. Juncanii se opinteau din rasputeri, apoi au stat obositi si fara puteri. Oamenii au cautat prin imprejur ceva necurat si au gasit intr-un put un om mort, caruia i s-au facut legiuitele slujbe si a fost ingropat, dupa care juncanii au urnit carul cu racla sfantului care le parea acum usoara, caci jugul sta la jumatatea grumazului ca si cum n-ar fi avut vreo greutate. Asa l-am dus pe Sfantul Grigorie la Targu Jiu si l-am bagat in Biserica Domneasca din Piata Mare, unde i s-a facut priveghiu si slujba mare zi si noapte. Dupa asta s-a indurat Dumnezeu si a deschis jghiaburile, caci a plouat trei zile incheiate. (...) Şi a ascultat Dumnezeu rugaciunile cuviosilor calugari si ale poporului obidit si in mare lipsa pentru slavirea fericitului sau ales intru alesi, Sfantul Grigorie de la Bistrita, care a cerut indurarea Celui prea slavit in veci', a notat scriitorul oltean Nicolae al Lupului despre o astfel de procesiune din judetul Gorj.O singura data s-a incercat stramutarea moastelor Cuviosului Grigorie de la Manastirea Bistrita. Aceasta s-a intamplat in vara anului 1948, cand membrii Sfantului Sinod au hotarat ca sfintele moaste sa fie stramutate la Catedrala episcopala din Ramnicu Valcea. Dar credinciosii din apropierea Manastirii Bistrita, fiind foarte legati duhovniceste de sfantul lor drag, s-au opus cu multa indarjire, unii tineau post si inaltau rugaciuni la racla sfantului, iar altii se asezau de-a lungul drumului.Controverse cu privire la anul mortii Sfantului Grigorie DecapolitulIn literatura hagiografica romaneasca, viata Sfantului Grigorie Decapolitul a fost cercetata mai mult cu privire la aducerea moastelor Sfantului Grigorie la manastirea valceana Bistrita sau cu privire la minunile savarsite de sfant si mai putin cu privire la cercetarea vietii sale. Sfantul Grigorie a avut un rol important in ultima faza a luptelor iconoclaste.A fost parintele duhovnicesc al lui Iosif Imnograful, care s-a dus la Roma pentru a-i arata papei situatia Ortodoxiei si pentru a-i cere ajutorul in disputa iconoclasta.Exista in literatura de specialitate mai multe controverse cu privire la datarea exacta a trecerii la Domnul a Sfantului Grigorie Decapolitul. De exemplu, 'Biographical Dictionary of the Saints', London, 1924, Enciclopedia Catholica, vol. VI, arata ca anul trecerii la Domnul este 817, sau alti cercetatori dau alti ani, precum 826. Un studiu amplu despre viata Sfantului Grigorie Decapolitul a fost publicat in anul 1926 de catre savantul catolic ceh Francis Dvornik, care a demonstrat ca in afara de biografia Sfantului Grigorie scrisa de Ignatie Diaconul, mai sunt cateva surse care vin sa completeze putinele date istorice. Lacunele din biografia realizata de Ignatie Diaconul sunt completate de 'Viata Sfantului Iosif Imnograful', pe care a compus-o unul dintre ucenicii lui, Ioan, in care se precizeaza ziua si anul trecerii la Domnului a Sfantului Grigorie Decapolitul: 20 noiembrie 842. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 20 noiembrie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 365

Id: 18055

Data: Nov 20, 2011

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Evanghelia zilei