Inceputul anului bisericesc la 1 septembrie ne aduce prilejul sa vorbim despre urcusul spre desavarsirea duhovniceasca, despre lupta pentru dobandirea harului si unirea cu Dumnezeu. In spiritualitatea rasariteana se afirma o legatura speciala intre timp si virtute, intre timp si faptuire. Suntem chemati sa punem mereu inceput bun lucrarii duhovnicesti, avand in minte adevarul ca timpul nu este al nostru, ci este prin excelenta al lui Dumnezeu si suntem chemati sa-l petrecem impreuna cu Dansul.In traditia ortodoxa sunt numeroase manuale si indrumare care sfatuiesc si reglementeaza viata duhovniceasca a crestinilor. Cea mai cunoscuta este colectia de scrieri denumita Filocalia sau Sfintele nevointe ale desavarsirii. Insa in cadrul acestei colectii, precum si in alte lucrari de acest gen, exista mai multe traditii ascetice rasaritene ce au generat scrieri folositoare pentru cei care doresc sa inceapa urcusul duhovnicesc prin practicarea rugaciunii neincetate. In scurta noastra cercetare am dorit sa prezentam, atat cat ne permite spatiul, cateva indrumari practice pentru lucrarea rugaciunii inimii de la Sfantul Grigorie Sinaitul, ale carui sfaturi se gasesc in volumul 7 al Filocaliei. Spre deosebire de traditia isihasta athonita sau palamita, Parintii sinaitici, dintre care amintim, alaturi de Sfantul Grigorie, si pe Sfantul Isihie Sinaitul si Sfantul Ioan Scararul, sunt caracterizati prin pragmatism duhovnicesc si luciditate, fiind aplecati mai mult asupra aspectelor practice ale rugaciunii mistice. De aceea, in spatiul romanesc monahal, traditia sinaita a fost foarte bine receptata, mai ales prin intermediul Sfintilor Vasile de la Poiana Marului si Paisie Velicicovschi de la Neamt.Cand si cum se face rugaciuneaSfantul Grigorie Sinaitul spune ca vremea cea mai buna pentru practicarea rugaciunii inimii este dimineata sau seara, dupa cuvintele inteleptului Solomon: Dimineata sa semeni samanta ta, iar seara sa nu inceteze mana ta (Eccl. 11, 6). Monahul este sfatuit sa isi inceapa rugaciunea stand pe un scaun lat cat o palma. Şezand deci de dimineata pe un scaun ca de-o palma, aduna-ti mintea din partea conducatoare in inima si tine-o in ea. Aplecandu-te apoi cu incordare, ca sa simti durerea in piept, in umeri si in grumaz, striga staruitor cu mintea sau cu sufletul: «Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma!» Pe urma pentru ingustimea, osteneala si greutatea lucrului, ca unul ce e facut continuu, muta-ti mintea la cealalta jumatate si zi: «Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!» Parintele isihast sfatuieste ca incepatorul sa nu se miste foarte repede de la o formula a rugaciunii la cealalta, ci sa aiba osteneala foarte mare numai cu una din ele, si apoi sa o schimbe cand se simte biruit de oboseala.Despre suflare sau respiratieIn practica rugaciunii, Sinaitul spune ca respiratia nu trebuie sa fie lasata libera, ci controlata. Infraneaza-ti si miscarea plamanilor ca sa nu sufli in voie, caci suflarea plamanilor, care porneste de la inima, intuneca mintea si risipeste cugetarea, rapind-o de acolo. Ca urmare, sau o preda roaba uitarii, sau o face sa cugete unele in locul altora, indreptandu-se, fara sa simta, spre cele ce nu trebuie. Legarea rugaciunii inimii de ritmul respiratiei este cruciala pentru Sfantul Grigorie Sinaitul. El arata ca rasuflarea este o forma de manifestare a duhului omului, care datorita patimilor, in practica rugaciunii inimii, daca nu este controlata, poate aduce cascat, lenevie si plictiseala. Dar nepurtand grija de porunci, ca pastratoare ale harului, am cazut iarasi in patimi, si in loc de rasuflarea Duhului Sfant, ne-am umplut de rasuflarea duhurilor rele. Şi e vadit ca de la acestea vin cascatul si lenea, cum zic Parintii. Din aceasta intelegem cat de importanta este pastrarea controlului asupra respiratiei in timpul rugaciunii inimii.Despre citirea rugaciunilor de toata ziuaMulti incepatori in lucrarea duhovniceasca nu stiu daca sa alterneze rugaciunea neincetata cu rostirea psalmilor sau a rugaciunilor din canonul zilnic, lucrarea pe care Sinaitul o numeste cantarea de psalmi. Pentru isihasti, rugaciunea neincetata si paza gandurilor prin adunarea inimii sunt o lucrare superioara rugaciunii de toata ziua. Grigorie reia un cuvant al Sfantului Varsanufie, care zice despre cantarea psalmilor urmatoarele: Ceasurile si canoanele sunt predanii bisericesti si intelepteste s-au dat pentru frumusetea lor. Iar cei de la schituri nu canta ceasurile si nu au canoanele, ci lucrul mainilor si cugetarea in singuratate, si rugaciunea cate putin. Tot acesta sfatuieste: Stand la rugaciune esti dator sa zici «Sfinte Dumnezeule» si «Tatal nostru» si sa rogi pe Dumnezeu sa te izbaveasca de omul cel vechi. Dar sa nu zabovesti in ea. Caci toata ziua mintea ta este in rugaciune. In alt loc, Sfantul Grigorie Sinaitul spune ca rugaciunea inimii este mult mai cuprinzatoare si lucratoare decat rugaciunea zilnica. Rugaciunea inimii insa este larga si cuprinzatoare, ca una ce este izvor al virtutilor, cum zice Scararul. Prin ea se afla tot binele. Nu este, spune Sfantul Maxim, lucru mai infricosator ca gandul mortii, dar nici mai maret ca pomenirea lui Dumnezeu, aratand prin aceasta insemnatatea covarsitoare a ei, arata parintele. Se pare ca rugaciunea intelegatoare sau neincetata trebuie alternata in practica cu rugaciunea de toata ziua si cu citirea psalmilor, dar nu foarte mult, ca mintea sa nu zaboveasca in citire sau cantare. Dar se intampla uneori ca mintea, obosind de strigarea cea intelegatoare continua si de atintirea staruitoare, sa trebuiasca sa-si ia putina odihna. Atunci slobozeste-o in largul cantarii de la stramtoarea linistii. Aceasta este cea mai buna randuiala si invatatura a barbatilor intelepti. Masura desavarsirii se gaseste insa la cei care nu parasesc in nici un chip rugaciunea neincetata. Iar cei care nu canta deloc, bine fac, daca sunt in sporire. Caci acestia nu au trebuinta sa zica psalmi, ci de tacere, de rugaciune neincetata si de vedere, daca au ajuns la luminare. Ei fiind uniti cu Dumnezeu nu au nevoie sa-si desfaca mintea de la El si sa o arunce in tulburare, spune Sfantul Grigorie. Pentru incepatori exista ispita de a renunta la rugaciunea neincetata si la linistire pentru a se intoarce la pravila si la canonul zilnic, dar Sinaitul spune ca aceasta este o cadere. Caderea celui care se afla in ascultare, zice Scararul, sta in implinirea voii sale; iar celui ce se linisteste, in departarea de la rugaciune. Mintea unora ca acestia preacurveste cand se desparte de pomenirea lui Dumnezeu ca de Mirele ei si-si indreapta dragostea spre lucruri neinsemnate.Despre amagiriIn practica rugaciunii neincetate, Sfantul Grigorie atrage atentia asupra nalucirilor si ispitelor care pot veni din afara. Daca implinindu-ti lucrul vei vedea o lumina sau un foc din afara sau dinauntru, sau vreun chip, zice-se al lui Hristos, sau al vreunui inger, sau al altcuiva sa nu le primesti, ca sa nu suferi vreo vatamare. Semnul inceputului rugaciunii lucratoare este o caldura care apare in inima isihastului si alunga orice gand rau sau patima. Caci inceputul adevarat al rugaciunii este caldura inimii, care arde patimile si naste in suflet pace si bucurie, asigurand inima printr-un dor si printr-o incredintare lipsita de indoiala. Rugatorul trebuie sa fie foarte atent la miscarea inimii in rugaciune pentru a cunoaste gandurile si duhurile care ii dau semnale sau imbolduri. Caci orice vine in suflet, zic Parintii, fie din cele supuse simturilor, fie din cele gandite cu mintea, daca se indoieste inima in privinta lui, sa nu-l primesti, fiindca nu este de la Dumnezeu, ci e trimis de la potrivnicul. Sunt insa multe sfaturile Sfantului Grigorie Sinaitul despre urcusul duhovnicesc, pe care cei doritori sa le cunoasca si sa le incerce sunt invitati sa le cerceteze cu de-amanuntul. Amintim la final indemnul dansului de a nu amana aceasta lucrare: Caci nu trebuie sa petrecem totdeauna in odihna, nici sa staruim totdeauna numai sezand inainte de vreme sau de batranete, sau de neputinte. Pentru ca «osteneala virtutilor tale vei manca» zice Scriptura, sau «Imparatia cerurilor este a celor ce o silesc». Drept aceea, cel ce se sarguieste in fiecare zi sa implineasca cu osteneala lucrarile mai sus amintite va secera la vreme, cu Dumnezeu, si roada lor. (Articol publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 1 septembrie 2013, semnat de Marius Nedelcu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1645

Id: 33501

Data: Sep 1, 2013

Imagine: