Sfântul Ierarh Atanasie Patelarie s-a nascut din parinti binecredindosi, catre sfârsitul veacu­lui al XVI-lea, în orasul Rethimno, din insula Creta, primind la botez numele de Alexie. El a purtat crucea a nenumarate încercari, marturisind dreapta credinta într-o perioada de mari tulburari pentru crestinatatea rasariteana. Înca din frageda vârsta se straduia sa împlineas­ca poruncile Evangheliei. Râv­nind la viata duhovniceasca, se îndeletnicea cu citirea Vietilor Sfintilor, aprinzându-se adesea de dorul de a urma nevointele acestora.Dupa moartea tatalui sau, s-a calugarit la metocul sinaitic din Iraclion, primind numele de Atanasie. Dorind însa o viata duhovniceasca mai înalta, dupa ce a vietuit o vreme într-o manastire din Tesalonic, unde a fost hirotonit ierodiacon, a ple­cat în Sfântul Munte Athos, la Manastirea Esfigmenu, apoi la Xiropotamu, unde i s-a dat ascultarea de a sluji la trapeza. Se hranea doar cu pâine si apa, iar noptile le petrecea în ruga­ciune, dormind câteva ore si având drept asternut, atât vara cât si iarna, pamântul gol. Dupa un pelerinaj în Ţara Sfânta si la Muntele Sinai, Atanasie Patelarie a venit pe la anul 1626 în Ţara Româneasca, ca dascal; aici a tradus Psaltirea în limba grea­ca populara.

Marele patriarh al Constantinopolului, Chirii Lucaris (†1638), l-a chemat pe Atanasie la Constantinopol, sa sprijine credinta ortodoxa atacata de necrestini si de eretici. În anul 1631 este ales mitropolit al Tesalonicului. De aici, el va trimite mai multe scri­sori tarului Rusiei, cerându-i sprijin pentru mitropolia sa, care era asuprita de turci.În anul 1634, când patriarhul Chirii Lucaris este trimis în exil, la Constantinopol este asezat, pentru putina vreme, mitropoli­tul Atanasie al Tesalonicului. In cele din urma, otomanii l-au silit sa paraseasca tronul patri­arhal. Nevoit sa strânga miloste­nie pentru a plati datoriile mi­tropoliei, a plecat spre Moldova, unde a gasit sprijin la curtea evlaviosului domnitor Vasile Lupu (1634-1653), care l-a trimis la Manastirea Sfântul Ierarh Nicolae din Galati. Întorcându-se însa la Constantinopol, este reales patriarh în vara anului 1652. N-a pastorit însa decât putina vreme, dupa care a fost nevoit sa renunte, din pricina potrivniciei turcilor otomani, si s-a întors la Galati.

Slujitorii bisericesti si credin­ciosii din orasul de la Dunare s-au bucurat mult de blânda si înteleapta pastorire a patriarhu­lui Atanasie, care s-a aratat sta­tornic în credinta, purtându-si crucea în chip nesovaielnic. Sfântul Atanasie si-a expri­mat dorinta de a-si sfârsi viata la Manastirea Sfântul Nicolae din Galati (pe care o numea „ma­nastirea sa"), dar voia lui Dum­nezeu a fost alta: astfel, el a con­tinuat sa strânga milostenie pentru crestinii celorlalte Bise­rici Ortodoxe cazute sub ocupa­tie otomana.

Ajungând pentru aceasta în Rusia, fiind batrân si bolnav, a primit însemnate daruri de la tar si de la patriarhul Nicon (1652- 1666). La întoarcere a ramas în cetatea Lubnî (din Ucraina), unde s-a asezat la Manastirea Schimbarea la Fata din Mgarsk.

Cunoscându-si mai dinainte vremea sfârsitului, Sfântul Atanasie a alcatuit un testament prin care a împartit darurile pri­mite de la tar mai multor ma­nastiri si biserici din Moldova, din Sfântul Munte Athos si din Muntele Sinai. A rânduit de ase­menea a se aduce daruri si la Manastirea Sfântul Nicolae din Galati. Apoi s-a rugat pentru toti pastoritii sai, pentru cei ce i-au facut bine si pentru cei care l-au prigonit ori nedreptatit în viata; si-a cerut iertare de la toti, iertându-i la rândul sau pe toti. Cu cugetul împacat si încreza­tor în marea milostivire a lui Dumnezeu, având pe buze si în inima rugaciunea, a adormit în Domnul la 5 aprilie 1654, a treia zi de Pasti, în genunchi, cu Sfânta Evanghelie în mâini, ros­tind cu glas stins: „Doamne, pri­meste sufletul meu!"A fost îmbracat în vesminte arhieresti si asezat în jilt, tinând în mâna cârja. Apoi a fost pus într-un mormânt sapat în launtrul bisericii Manastirii din Mgarsk. Prin rânduiala dumnezeiasca, trupul ostenit de nenumarate nevointe al cinstitului Ierarh a ramas neschimbat. Lucrul aces­ta s-a aflat dupa opt ani de la mutarea sa la locasurile cele vesnice, atunci când mitropoli­tul Paisie Ligaridis al Gazei, venind la Manastirea din Lubnî, a avut o vedenie. Sfântul Atanasie i s-a aratat si i-a cerut sa fie scos din mormânt. Când acesta a fost deschis, trupul Sfântului Atanasie era întreg si neputrezit, raspândind buna mireasma.

Sfintele moaste au fost asezate cu mare cinste în partea dreapta a bisericii, în ziua de 1 februarie 1662, iar pomenirea între Sfinti a Ierarhului Atanasie Patelarie s-a hotarât a fi la 2 mai, odata cu cea a ocrotitorului sau, Sfântul Atanasie al Alexandriei. Cinsti­tele moaste au ramas neatinse de focul care a cuprins de doua ori biserica, dar nu si pe vietui­torii manastirii, pe care i-a pazit Sfântul.

La începutul veacului al XX-lea, Sfintele sale moaste au fost duse la Harkov, iar din anul 1943 au fost puse spre închinare, în cate­drala Buna Vestire din acel oras.În toamna anului 2004, când se împlineau 350 de ani de la mutarea sa la ceruri, a fost adusa de la Harkov, la Galati, o particica din moastele Sfântului Atanasie Patelarie.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 563

Id: 40293

Data: May 2, 2014

Imagine: