Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfintit ieri, 5 august, în ziua de pomenire a Sfântului Ioan Iacob de la Neamt, pictura si catapeteasma capelei Centrului comunitar de servicii sociale „Patriarh Justinian Marina“ din cadrul Asociatiei Diaconia din Bucuresti.Slujba de sfintire a picturii si a catapetesmei capelei cu hramurile „Sfântul Ierarh Nicolae“ si „Sfântul Ioan Iacob de la Neamt“ a fost precedata de slujba Sfintei Liturghii, savârsita de Preasfintitul Parinte Varlaam Ploiesteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoti si diaconi. La finalul slujbei de sfintire, oficiata în prezenta a numerosi credinciosi, Întâistatatorul Bisericii noastre a rostit un cuvânt de învatatura, în care a evidentiat principalele aspecte din viata Sfântului Ioan Iacob. „Sfântul Ioan Iacob de la Neamt s-a nascut la 23 iulie 1913, în satul Crainiceni, comuna Horodistea, din fostul judet Dorohoi. Dupa terminarea liceului, multi considerau ca el va studia teologia pentru a deveni preot, dar a dorit altceva, sa devina monah. Astfel, în 1932 a mers la Manastirea Neamt, unde a fost primit de staretul manastirii, Nicodim Munteanu, care mai târziu a devenit Mitropolit al Moldovei si Sucevei si apoi Patriarh al României. În anul 1936 a fost tuns în monahism si a primit numele de Ioan. A stat o vreme la Manastirea Neamt, apoi împreuna cu doi calugari, Claudiu si Damaschin, au mers în Ţara Sfânta. Aici a ramas la Manastirea «Sfântul Sava», unde a primit ascultarea de paraclisier, bibliotecar, îngrijitor al bolnavilor si primitor al pelerinilor. Sfântul Ioan Iacob a avut o viata duhovniceasca deosebita; mânca o data în zi, se ruga mult si citea mult. A învatat bine limba greaca, încât traducea din operele Sfintilor Parinti greci. El a avut si darul alcatuirii de poezii crestine. În anul 1947, la 13 mai, a fost hirotonit diacon si apoi ieromonah, la recomandarea arhimandritului Victorin Ursache. A stat pâna în 1952 la schitul românesc «Sfântul Ioan Botezatorul» de pe valea Iordanului, când s-a retras în Manastirea «Sfântul Gheorghe Hozevitul». A fost un om al tacerii si al evlaviei, foarte interiorizat si foarte întelept. În anul 1960 s-a îmbolnavit. Pe 4 august s-a împartasit cu Trupul si Sângele Domnului, iar pe 5 august, în ajunul sarbatorii Schimbarii la Fata a Domnului a trecut la Domnul“, a spus Preafericirea Sa.În continuare, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat ca dupa 20 de ani, spre bucuria si uimirea tuturor, trupul Sfântului Ioan a fost gasit intact, raspândind o mireasma binecuvântata, ca semn al prezentei lucrarii Duhului Sfânt prin el. În 1992, în data de 20 iunie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfintilor. „Proclamarea canonizarii s-a facut la Manastirea Neamt, în 1992, la 5 august, apoi, mai pe larg, la hramul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi. Atunci, din partea Patriarhiei Ierusalimului a venit o delegatie care a adus degetul mic al Sfântului Ioan, care a fost pus într-o racla din lemn la noua biserica din incinta Seminarului Teologic Ortodox de la Manastirea Neamt. Când am sfintit locul pentru noua biserica în 1994, lânga crucea înfipta în pamânt, o multime de oameni au pus bani, iar câtiva au pus verighetele si cerceii de aur. Acesta a fost un lucru neasteptat, dar era o binecuvântare, pentru ca în numai trei ani a fost construita biserica mare cât o catedrala, ce a fost sfintita în 1997. Astfel avem de-a face cu o lucrare minunata, lucrarea sfântului însusi, care a adunat binefacatori, a trimis oameni darnici pentru construirea bisericii, deoarece este greu de imaginat ca un simplu seminar a putut construi prin forte proprii o biserica mare cât o catedrala. Un lucru asemanator s-a întâmplat si cu Biserica Sfintei Teodora de la Sihla, care a fost construita în scurt timp. Acesti doi sfinti români nemteni sunt marturii ale sfinteniei poporului român si ale lucrarii isihasmului, adica a oamenilor care fac din rugaciune respiratia permanenta a sufletului lor“, a aratat Preafericirea Sa.La final, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel i-a oferit parintelui Ionut Bogdan Vaduva Diploma omagiala si medalia „Sfintii Martiri Brâncoveni“ si un set de carti liturgice si teologice pentru sfântul locas. De asemenea, persoanele care s-au implicat în mod deosebit în realizarea lucrarilor efectuate la capela Centrului comunitar de servicii sociale „Patriarh Justinian Marina“ din cadrul Asociatiei Diaconia au primit Distinctia de vrednicie cu chipul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor, si Distinctia de vrednicie cu chipul Maicii Domnului. Parintele Ionut Bogdan Vaduva i-a oferit Preafericirii Sale o icoana cu chipul Sfintilor Nicolae si Ioan Iacob de la Neamt, ocrotitorii capelei.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 892

Id: 43001

Data: Aug 6, 2014

Imagine: