Dintre toate confesiunile crestine, mai ales Biserica Ortodoxa ii considera pe Imparatii Constantin si Elena sfinti si intocmai cu Apostolii, fapt ce ne determina sa examinam viata si activitatea lor, spre a ne lamuri mai in amanunt de vrednicia acestora, asemenea celei cuvenite Sfintilor Apostoli.Biserica noastra are motive bine intemeiate pentru a-si justifica atitu­di­nea, comparand activitatea Sfin­tilor Apostoli - care pro­po­vaduind Evanghelia de la un capat pana la celalalt al lumii au intemeiat atatea Biserici crestine - cu actiu­nea aceluia care a scos Biserica din catacombe, redandu-i libertatea si totodata posibilitatea ei de afirmare. Şi aceasta tocmai cand per­secutiile impotriva cres­ti­ni­lor erau mai sangeroase si cand legea atat de dura promulgata nu cu mult inainte de Di­o­cle­tian, de a face sa dispara chiar si numele de crestin, si dupa cum remarca cineva, a facut sa curga prea mult sange si cine stie daca pana la urma ar mai fi avut de unde curge… Tocmai in aceasta perioada, Pro­vi­den­ta divina Se descopera lui Con­stan­tin pentru a opri varsarile de sange si a da dreptul de religio licita Bisericii pe care Fiul lui Dumnezeu a castigat-o cu scump sangele Sau (Faptele Apostolilor 20, 28).Eutropius ne spune despre Constantinus ca a fost un imparat care se poate asemui cu cei mai buni imparati… De altfel, el avea cele mai frumoase insusiri sufletesti si trupesti. Izbanzile pe care le-a avut se datoresc nu atat no­ro­cu­lui, cat mai mult priceperii lui… Avea gust pentru artele frumoase si pentru literatura; prin darnicia si prin purtarea sa cauta sa-si castige o iubire neprefacuta din partea poporului…. Cunoastem chiar si por­tretul fizic al primului imparat crestin din descrierea pe care ne-a lasat-o cronicarul bizantin Cedrenus: Era inalt la sta­tu­ra, cu gat puternic si umeri atletici, ceea ce il facea impu­na­tor, grav si maiestuos… Fata lui fina se remarca printr-un nas acvilin mostenit de la mama, prin obraji plini si rasi, barbie rotunjita si usor proeminenta, parul taiat scurt. Pri­vi­rea lui aparea patrunzatoare si sclipitoare…1.Vom incerca in cele ce ur­meaza sa punctam cateva aspecte concrete care ne in­drep­tatesc sa-i numim pe Sfintii Constantin si Elena intocmai cu Apostolii.Daca Sfintii Apostoli au creat cadrul moral al trans­pu­ne­rii in viata a principiilor evanghelice si le-au raspandit in lumea intreaga, urmand poruncii Mantuitorului, din aceeasi porunca divina, Sfantul Constantin a legiferat in intreg imperiul libertatea Bisericii. Asa cum Iisus S-a aratat lui Saul din Tars, prigonitorul de altadata al Bisericii, transformandu-l prin lumina orbitoare de pe drumul Damascului in cel mai mare propo­vaduitor al Evangheliei, tot astfel, Sfantul Constantin i-a marturisit cu juramant istoricului bisericesc Eusebiu de Cezareea ca in miezul zilei i se arata crucea cu inscriptia: «hac vince!»2 (sau «in hoc signo vinces»). I se ara­ta apoi in vis impreuna cu acest semn si-i porunceste ca sa faca semnul dupa asemanarea celui vazut pe cer, pe hainele soldatilor, si acesta va fi ajutor de izbavire in lupta3. Iar a­ceas­ta minune, ca si cea de pe drumul Damascului, a facut sa triumfe Biserica Domnului. Dupa cum Apostolul neamurilor a in­te­meiat biserici crestine, Sfantul Constantin le-a dat li­ber­tate prin Edictul de la Milan (313), deschizandu-i astfel perspectivele stralucirii ei in se­colele ce vor urma.Sfantul Constantin a dezvoltat un adevarat program de reforme pe o cale indrazneata, nu conservatoare, fiind numit de Iulian Apostatul innoitorul si initiatorul tuturor re­vo­lu­ti­i­lor4. In general, este recunoscut de catre toti istoricii ca opera sa ca legislator a avut trasaturi umanitare insuflate de crestinism… a acordat ajutoare financiare soldatilor, mutilatilor de razboi, vaduvelor si copiilor saraci, a interzis separarea prin vanzare a familiilor de sclavi; a oprit spectacolele sangeroase de gladiatori etc.5. Semnificativ este faptul ca le­gislatia primului bazileu cres­tin, fiind impulsionata de du­hul traditiei apostolice, a des­chis o larga perspectiva u­ma­ni­zarii situatiei sclavilor, incat la sfarsitul secolului IV im­pa­ra­tul Teodosie avea sa se declare impotriva sclaviei, in numele lui Hristos.6 De aici vedem ca tot ceea ce Evanghelia a pro­clamat pe plan moral, Sfantul Constantin a legiferat pe plan social.Precum Sfintii Apostoli au condamnat desfraul, conso­li­dand uni­tatea familiei, intr-o lume in care desfraul era ridicat la rang de cult, Sfantul Con­stantin a legiferat condam­na­rea adulterului, ingreuind prin lege desfacerea casatoriei. In acest sens, nu ne va mira sa constatam ca din ordinul lui s-au demolat trei temple pagane in care se practica prostitutia sacra7; in schimb a promovat ridicarea lacasurilor de cult cres­tin unde se cultiva viata du­hovniceasca specifica poruncilor lui Dumnezeu, a spiritului evanghelic si a traditiei apostolice.Daca crestinii, ca o mos­te­ni­re apostolica, sarbatoreau duminica drept zi de odihna, Constantin cel Mare legife­rea­za aceasta, impunand si cadrul moral si posibilitatile de manifestare a pietatii crestine pri­vind cin­stirea duminicii.Se stie ca Sfintii Apostoli si urmasii acestora au actionat cu multa fermitate pentru pas­tra­rea nealterata si integrala a adevarului de credinta; si mai departe, mergand pe aceasta linie, Sfantul Constantin a convocat la 325 primul mare sinod ecumenic, intrunind 318 episcopi din toata lumea crestina pentru a stabili adevarul de credinta fata de erezia lui Arie. Imparatul convoaca sinodul prin scrisori adresate episcopilor. Ei au calatorit la Niceea gratuit cu vehicolele serviciului de posta imperiala8. Dornica de a vizita Locurile Sfinte, pioasa imparateasa, desi octogenara, a intreprins in anul 326 lungi cala­torii in Orient si a cutreierat Palestina pe urmele lui Hristos. Calatoriile acestea au fost descrise cu mult entuziasm de catre scriitorii bisericesti, amintirea lor fiind marcata de numeroasele daruri facute Bisericii din tezaurul statului. Cu aceasta oca­zie, din dorinta ei s-au facut sa­pa­turi pe Golgota9, ca sa des­co­pere crucea Mantuitorului. Sfantul Chiril al Ierusalimului, in Epistola catre imparatul Constantiu - despre semnul luminos al crucii aratat pe cer care a fost in Ierusalim in luna mai10 - precizeaza ur­ma­toa­re­le: Pe timpul domniei prea iubitului de Dumnezeu si de fericita pomenire Constantin, tatal tau, a fost gasit in Ie­ru­sa­lim mantuitorul lemn al cru­cii… Asadar, pentru ca noi, lo­cu­i­torii Ierusalimului, am va­zut neobisnuita minune cu ochii nostri, am dat si vom da lui Dumnezeu, im­paratul tuturor, cu multumire in­chi­na­ciu­nea cea dupa cuviinta si am facut si vom face rugaciuni la Sfintele Locuri. Nu cu mai pu­tina inchi­naciune, Biserica noastra cinsteste dupa cuviinta si pe Sfanta Elena, prin cantari de lauda: Cat este de luminat… obiceiul dumnezeesc, ma­ri­ta Elena, lauda femeilor, ca a­jungand la locurile unde a primit cinstitele patimi Sta­pa­nul tuturor, cu biserici prea frumoase le-ai impodobit, stri­gand: «Noroade, prea inaltati pe Hristos in veci» (Peasna a VIII-a a Canonului de la Utrenie).Daca Sfintii Apostoli au in­te­meiat biserici ca lacasuri de inchinare, Sfintii Constantin si Elena le-au scos din catacombe, infrumusetandu-le si ras­pan­dindu-le, creand adevarate ce­tati ale pietatii crestine. Dupa cum remarca un istoric, Sfanta Elena, de indata ce a primit botezul, a evitat orice compromis de credinta. Ea si-a dedicat restul vietii, cu o puternica pasiune, constructiilor de biserici, amenajarii Locurilor Sfinte din Pales­tina si operelor de caritate publica… Ea construia la Ie­ru­sa­lim o cetate religioasa prin care se glorificau viata, moar­tea si invierea lui Iisus Hris­tos11.Pe langa aceasta, urmand pilda comunitatilor apostolice de intrajutorare reciproca si slujire, imparateasa-mama a distribuit importante ajutoare comunitatilor crestine, celor nevoiasi si soldatilor12. Sfanta Elena a intemeiat aziluri de saraci, case de straini si aziluri de batrani si a dat ase­za­min­telor acestora inzestrarea necesara bunei lor functionari. Dupa cum marturisesc unii istorici bisericesti, ea a dat mul­ti­me multa de ajutoare saracilor si celor goi… Iar pe aceia care ii gasea in primejdia de a deveni victimele lacomiei si cruzimii celor lacomi, Sfanta Elena i-a luat sub ocrotirea ei.In acelasi timp, Imparatul Constantin s-a inspirat din intelepciunea parintilor pus­ti­ei; chiar daca nu direct, ci indirect, indemnandu-si colaboratorii apropiati sa intretina le­ga­turi cu Sfantul Antonie, pa­rin­tele monahismului. Acest fapt va ramane pilduitor pentru imparatii bizantini care se vor perinda de-a lungul vremii, precum si pentru unii domnitori romani, care se considerau mostenitori legitimi ai traditiei si spiritualitatii bizantine. Model in acest sens ramane Sfantul Ştefan cel Mare, care avea ca sfetnic apropiat pe Sfantul Daniil Sihastrul. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 16 februarie 2013, semnat de Pr. prof. univ. dr. Sorin Cosma)1 ‑Du­mitru Tudor, Figuri de im­pa­rati romani, vol. III, Bu­cu­resti, 1975, p.p. 69-70.2 ‑ De vita Constantini, cap. XVIII, in Collectio selecta. S.S. Ecclesiae Patrum, Paris, 1934, p. 25; vezi si PSB, 14 (1991), (Scrieri - Partea a doua), I, 28.1, p. 76.3 ‑Idem, cap. XXIX; vezi si PSB, 14 (1991), II, 6, 2-8, p.p. 96-97.4 ‑D. Tudor, op. cit., p. 83.5 ‑Ibi­dem.6 ‑Preot prof. dr. Dumitru Po­pes­cu, Hristos, Biserica, So­cie­tate, Bucuresti, 1998, p. 29.7 ‑Pr. prof. dr. Vasile Muntean, Istoria crestina generala, vol. I, Bucuresti, 2008, p. 137.8 ‑D. Tudor, op. cit., p. 78.9 ‑Ibidem, p. 81.10 ‑Trad. pr. D. Fecioru, Bu­cu­resti, 1945, p. 602.11 ‑D. Tudor, op. cit., p. 80.12 ‑Ibidem.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 942

Id: 34909

Data: Oct 24, 2013

Imagine: