Părintele Justin Pârvu nu a murit, ci trăieşte; trăieşte în sufletele şi în rugăciunile celor care l-au cunoscut şi i-au ascultat cuvintele şi sfaturile, punând început bun vieţuirii lor în această lume. Lucrul acesta l-a dovedit şi prezenţa a numeroşi credincioşi la slujba Sfintei Liturghii şi a Parastasului, oficiate la Mănăstirea Petru Vodă sâmbătă, 14 decembrie, de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la împlinirea a 6 luni de la trecerea la Domnul a marelui duhovnic. Din numerosul sobor de preoţi ce a slujit alături de IPS Teofan au făcut parte protos. Hariton Negrea, actualul stareţ al Mănăstirii Petru Vodă, arhim. Luca Diaconu, stareţul Mănăstirii Bistriţa şi exarh al zonei Neamţ, pr. Vasile Păvăleanu, profesor de Dogmatică şi Morală Ortodoxă în cadrul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ, ierom. Chesarie Niculiţă, egumenul Schitului Urecheni. 

 

După închinarea la mormântul părintelui Justin şi după citirea rugăciunii arhiereşti de dezlegare, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a săvârşit Sfânta Liturghie în Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ a mănăstirii. 

 

 

La finalul Sfintei Liturghii, IPS Teofan a rostit un cuvânt de învăţătură, explicând Evanghelia şi Apostolul zilei. 

 

„Viaţa omului este chemată a fi o luptă continuă împotriva puterilor întunericului, care se arată în atâtea forme şi atâtea chipuri, luptă care nu poate fi împlinită, după cum spune Domnul Hristos în Evanghelie, decât prin rugăciune şi prin post. Cum este, de asemenea, omul chemat să vieţuiască pe acest pământ? Acesta este răspunsul: căutând să găsească şi să împlinească gândul şi bunăvoirea lui Dumnezeu, căci numai aşa el poate deveni rob al lui Hristos, adică liber în adevăratul sens al cuvântului“, a spus Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în prima parte a cuvântului său. 

În continuare, IPS Teofan a subliniat pe ce s-a bazat părintele arhimandrit Justin Pârvu în viaţa şi învăţătura sa: „Părintele Justin, de la a cărui plecare se împlinesc în aceste zile 6 luni - o jumătate de an, a încercat, şi prin mila Domnului a fost binecuvântat de harul Cerului, să împlinească ceea ce conştiinţa creştină a definit a fi bărbatul credinţei, adică omul care vieţuieşte frumos şi autentic pe pământ, tinzând mereu spre dobândirea împărăţiei cerurilor - pe de o parte, o viaţă de post şi rugăciune, iar pe de altă parte o strădanie continuă de a fi liber faţă de oameni şi rob al lui Dumnezeu, singurul Izvor de libertate absolută. Diferite au fost momentele, şi locurile, şi stările prin care Dumnezeu a binevoit ca bineplăcutul Său Justin arhimandritul, robul împărăţiei cerurilor, să treacă fie în mănăstire, fie în închisoare, iarăşi în mănăstire, apoi iarăşi într-o altă mănăstire, anume acest loc. Tot acest pelerinaj al vieţii sale a fost în permanenţă aureolat şi altoit pe puterea postului şi a rugăciunii şi pe năzuinţa părintelui de a dobândi adevărata libertate în Hristos Domnul. Pentru a arăta şi a mărturisi, nu prin cuvintele noastre care nu pot cuprinde întotdeauna întru totul ceea ce părintele Justin a încercat şi a împlinit cu mila Domnului, voi da citire câtorva gânduri din timpul vieţii sale, pentru a înţelege cum el a înţeles poruncile Domnului: «Tot creştinismul e o jertfă; post şi rugăciune - care sunt oarecum îndrăzneala noastră către Dumnezeu. Cu acestea poţi cuceri Cerurile. Să ne rugăm lui Dumnezeu să naştem eroi; cum erau înainte mamele, năşteau copii pentru martiraj, parcă ar fi crescut lanuri de grâu pentru a face anafura. Nu mai putem să ne ridicăm fără jertfă; nici economicul, nici politicul nu vor rezolva nimic fără oameni de jertfă». Mai spunea părintele că «această stare a creştinului altoit pe trunchiul lui Hristos cel Răstignit se poate arăta şi în mod normal, firesc, în viaţa oamenilor obişnuiţi, prin aceeaşi chemare şi dorinţă de a se îmbrăca cu haina postului şi cu podoaba rugăciunii». Din aceste gânduri ne dăm seama că la baza oricărei mănăstiri şi a oricărei vieţi creştine autentice se află rugăciunea care îl ajută pe om să-şi asume suferinţa şi postul“. 

 

După otpustul Sfintei Liturghii, IPS Teofan, alături de soborul slujitor şi de credincioşii prezenţi, a mers la mormântul părintelui Justin Pârvu, unde a fost oficiată slujba Parastasului, fiind pomeniţi şi toţi monahii şi monahiile de la cele două ctitorii ale părintelui Justin - Mănăstirea Petru Vodă şi Mănăstirea Paltin - trecuţi la Domnul. La finalul slujbei de pomenire, curtea mănăstirii a răsunat de versurile colindului „O, ce veste minunată“, cântat de toţi cei prezenţi. De asemenea, au mai fost cântate şi alte colinde de maicile şi surorile de la Mănăstirea Paltin, precum şi de un grup de copii. 

 

În drumul de întoarcere de la hramul Mănăstirii Petru Vodă, conform tradiţiei, IPS Teofan a poposit şi la cealaltă ctitorie a părintelui Justin Pârvu, Mănăstirea Paltin - Petru Vodă, unde a ţinut un cuvânt de folos şi a citit o rugăciune de dezlegare obştii de maici păstorite de schimonahia Justina Bujor.