Cele mai multe amintiri legate de o persoana le poti afla de la cei langa care a stat mai mult. Un portret spiritual al parintelui Galeriu nu-l putea schita mai bine decat un alt slujitor al altarului de la Sfantul Silvestru, alaturi de care a ostenit mai bine de 20 de ani, parintele Nicolae Bordasiu. Cuvintele lui ne pun inainte un om identificat deplin cu misiunea sa, aceea de a fi chip al smereniei si iubirii lui Hristos pentru lume, de a asculta neputintele ei si a darui vindecare celor doborati de patimi si nevoi. Parintele Galeriu a avut in viata sa o sanatate destul de robusta. Asa a reusit sa invinga cerbicia comunistilor cand l-au dus la Canal si cand i-au facut atatea rele dupa aceea. Cu toate astea, el nu i-a urat niciodata, indurand suferinta in tacere. Acestea sunt suferintele nestiute, nespuse ale lui. Cand suferi cu trupul, mai scapi un oftat, cate o vorba, nu poti ramane neobservat si cel de langa tine te va intreba: Ce te doare? Dar cand ai ceva pe suflet, atunci destul de greu te va descoperi cineva. Din pricina aceasta, parintele Galeriu suferea mult. Suferea in tacere. Suferea cu cei saraci pentru ca nu putea sa aline atata durere cata vedea la cei necajiti, mai ales cand mergea in vizite pastorale sau ajungeau la dansul diferiti sarmani. Suferea de nedescris cand avea de lucru cu tinerii care se drogau. Incerca sa-i convinga pe cei adusi fie de parinti, fie veniti din proprie initiativa. Şi nu erau putini cei care-l vizitau, stiindu-l un mare duhovnic. Statea uneori de vorba ceasuri intregi cu cate un tanar din acesta pierdut si cand constata ca mesajul nu a avut ecou in sufletul lui, fiindca cel aflat in fata lui fie se revolta sau nu primea ceea ce i se oferea, atunci suferinta parintelui era nemarginita. Dar nu dezarma niciodata. Relua cu acelasi tanar discutia si tot nu se descuraja.Mereu nadajduind in mila lui DumnezeuŞi-a exprimat intre noi durerea cand veneau multi tineri care faceau parte din MISA (Miscarea de Integrare Spirituala in Absolut) si a avut discutii directe cu conducatorul acestei miscari. A acceptat ca acesta sa vina in biserica la noi, ba chiar l-a primit sa fie nas la un botez alaturi de alti nasi valizi, cu gandul ca ar putea sa-l reintoarca pe drumul cel bun. Şi cand a constatat ca totul este in zadar, mi-a spus cu tristete: Acesta este un om definitiv pierdut. Şi tin minte, cand omul acesta cu o doza de obraznicie la un botez programat la o anumita ora a intarziat cateva ceasuri, parintele a asteptat, a asteptat intoarcerea lui. Noi am inceput botezul cu nasii buni, pentru ca intr-un final respectivul sa apara, nesocotindu-l oarecum pe parintele. Şi am simtit amaraciunea din sufletul parintelui in acele clipe, vazand ca egoismul si ratacirea lor sunt atat de puternice. Cu toate acestea, era nadajduind in Dumnezeu ca si pentru ei El va avea mila. As vrea sa evoc acum o clipa de si mai mare durere, care nu a fost numai sufleteasca, ci si fizica. Imi amintesc cum zicea parintele: nimic nu e intamplator, totul e proniator. In chiar ziua cand am aflat de adunarea tinerilor din ASCOR pentru comemorarea la Manastirea Oasa a 10 ani de la mutarea in vesnicie a parintelui Galeriu, iesind din biserica, pe treptele de la intrare, m-am intalnit cu o doamna pe care o stiam oarecum, dar nu o mai vazusem demult. Am intrat in vorba cu ea si i-am spus ca nu am mai vazut-o pe la noi. Mi-a raspuns ca merge la slujba in alta parte. M-am gandit ca oriunde ar participa la slujba, tot in casa lui Dumnezeu este, dar am repetat intrebarea: De ce nu mai vii totusi pe la noi? Raspunsul a fost unul total neasteptat: De frica! Cum adica ti-e frica? Mi-e frica, pentru ca eu stiu cine l-a batut pe parintele Galeriu. Probabil femeia a vrut doar sa-mi reaminteasca ceva petrecut prin anii 1990. I-am spus: Imi amintesc de clipele de atunci, dar stiu si ca parintele i-a iertat pe cei ce i-au facut rau, fiindca era bun. Insa femeia a spus: Dar nu cei pe care i-a vazut parintele la tribunal sunt autorii, ci autorii au ramas si vor ramane mereu necunoscuti. Şi s-ar putea intampla, zicea ea ca sa-si justifice frica, ca ei sa se razbune intr-o zi pe mine, daca ar sti ca ii divulg pe cei care l-au batut pe parintele. Şi atunci am intrebat-o: Cine l-a batut? Cum, nu stiti? Securitatea.Vizita neasteptataMi-am adus aminte atunci de noaptea cand s-a intamplat faptul. Parintele avea o doamna in varsta dactilografa care il cunostea de multi ani, de cand parintele slujea la Ploiesti, la Biserica Sfantul Vasile. I-am si uitat numele. Ea venea de la Ploiesti si statea zile intregi dactilografiind din cuvantarile si scrierile parintelui. Parintele Galeriu avea un inceput de Parkinson si nu putea sa caligrafieze. Era o noapte de vara, se dormea cu geamurile deschise, si parintele, care nu se gandea niciodata ca oamenii pot fi atat de rai, nu si-a luat nici o masura de siguranta. In acea noapte, cativa indivizi au intrat in casa, au ajuns intr-o camera unde era biblioteca parintelui si au inceput sa arunce totul pe jos. Dactilografa s-a trezit, dar barbatii i-au pus o perna pe fata si au amenintat-o, spunandu-i ca, daca scoate vreo vorba, o omoara. Erau patru insi. Au mers apoi in camera parintelui si, fara sa-i spuna un cuvant, i-au dat mai multe lovituri cu un box, o arma metalica din aceea care intra pe degete si se loveste cu ea avand pumnul strans. L-au batut atat de rau, incat i-au scos dintii din gura. Parintele avea dantura cam slaba. Dar nu a fost destul. L-au silit sa spuna unde are lucruri de pret. Parintele nu avea nimic al lui. Dar in casa se afla ceea ce ramasese de la preotul Chiriac Bidoianu, ctitorul Bisericii Sfantul Silvestru. Acesta isi lasase toate ale lui bisericii, un lant de aur cu care purta crucea pectorala de iconom stavrofor. Mai era inca o cruce de aur. Iata toata averea pe care parintele, ca paroh, o pastra de la inaintasul sau. Pe acestea le-au luat cei veniti in noapte. Insa nu s-au oprit din bataie si cu o lovitura de box i-au rupt arcada, incat spranceana ii cazuse peste ochi. Dupa ce au plecat ei, cineva a dat telefon, iar eu am alertat oamenii si cand l-am vazut pe parintele, avea un chip atat de indurerat, incat m-a impresionat profund. Nu pot uita niciodata cu cata durere ma privea cu un singur ochi, pentru ca celalalt era acoperit de spranceana, incat, ca sa vad daca nu ii scosesera ochiul, cu greu am ridicat pleoapa pentru a observa daca ochiul se misca. Cu greu a articulat cateva cuvinte. Gura toata era tumefiata, dintii cazuti, ochiul acoperit de pleoapa zdrobita. Am chemat pe doctorul Moise, un ucenic al parintelui, stomatolog, care i-a facut toaleta fetei insangerate si dupa ce si-a mai revenit parintele, si-a exprimat durerea fata de ce sunt in stare oamenii. Acestea sunt suferintele necunoscute ale parintelui Galeriu. Ele au fost mult mai grele de purtat decat cele de la Canal sau din alta parte, fiindca atunci stiai la ce anume sa te astepti. Dar aici, la oameni carora nu le facuse nimic si carora, daca ei i-ar fi cerut, el le-ar fi dat orice ar fi dorit ei, de unde atata cruzime?Venea oriunde era chematParintele nu avea averi, bietul de el nu avea adunate bunuri pamantesti. El era cu bogatia sufleteasca pe care o impartea cu mult drag tuturor, oricui ar fi vrut sa ceara de la el un ajutor. Durerile sufletesti pe care nu le poti descrie, in urma suferintelor fizice, au fost cele care au lasat urme in viata parintelui. Cu toate acestea, cand a fost la proces, pe cei pe care i-au prezentat autoritatile ca autori ai furtului si agresiunii, el i-a iertat si a spus in fata tribunalului ca nu are nici o pretentie. Insa realitatea spune ca nu cei prezentati au fost de fapt autorii, ci ei au fost pusi conditionat pentru a recunoaste faptele savarsite de altii ca sa-l intimideze pe parintele. Dar nici asa nu au putut sa-i inchida gura niciodata, fiindca a continuat sa vorbeasca cu aceeasi dragoste, cu acelasi patos, cu aceeasi convingere, propovaduind adevarul si dragostea. Mergea cu avionul de la Bucuresti la Baia Mare, la Timisoara, la Iasi, oriunde era chemat, mai ales cand era solicitat de tineretul de la ASCOR. Nu tinea seama de nimic, de oboseala, de timp. Ştia sa-si potriveasca lucrurile in asa fel incat sa propovaduiasca ceea ce purta in suflet, credinta in Iisus Hristos ca Mantuitor al lumii. (Articol realizat in urma inregistrarii facute de Augustin Paunoiu cu parintele Nicolae Bordasiu si publicat in saptamanalul "Lumina de Duminica" din data de 11 august 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 720

Id: 33048

Data: Aug 11, 2013

Imagine: