Au sau nu au suflet animalele? Care este diferenta intre sufletul omului si cel al animalului? Poate pacatul sa corupa sufletul incat sa-l aseze pe aceeasi treapta cu sufletul animalelor? Sunt cateva dintre intrebarile la care pr. lector dr. Radu Petre Muresan de la Facultatea de Teologie Ortodoxa Justinian Patriarhul din Bucuresti a avut amabilitatea sa ne raspunda. Parintele lector dr. Radu Petre Muresan spune ca animalele fac parte din creatia lui Dumnezeu, creatie care a fost destinata omului, iar Cartea Facerii arata acest lucru in capitolul al doilea, unde vedem ca Adam daruieste nume vietuitoarelor pentru ca acestea sa-i slujeasca si sa fie sub stapanirea lui. In Omilia a VIII-a la Hexaimeron, Sfantul Vasile cel Mare vorbeste de sufletul animalului care este muritor, spre deosebire de cel al oamenilor, primit prin suflare dumnezeiasca. Sufletul necuvantatoarelor a luat fiinta odata cu trupul lor la porunca lui Dumnezeu: Sa nu socotesti ca sufletul animalelor este mai vechi decat ipostaza trupurilor lor si nici ca ramane mai departe dupa descompunerea trupului! Fugi de vorbaria prosteasca a falnicilor filosofi care nu se rusineaza sa spuna ca sufletele lor si sufletele cainilor sunt la fel unele cu altele, care spun ca ei au fost candva femei, arbusti, pesti de mare. Daca filosofii aceia au fost vreodata pesti, n-as putea-o spune; dar, pentru ca au scris acestea, sunt mai fara de minte decat pestii. La randul sau, Sfantul Maxim Marturisitorul arata: Sufletul are trei puteri: prima este prin care se hraneste si creste. A doua, aceea a imaginatiei si a instinctelor, a treia a inteligentei si ratiunii. Plantele se impartasesc numai de prima din aceste puteri, animalele din primele doua, iar oamenii din toate trei (Filocalia, vol. II). Animalele nu Il pot cunoaste pe DumnezeuPr. lector dr. Radu Petre Muresan aduce lamuriri cu privire la diferenta intre sufletul uman si cel al necuvantatoarelor. Astfel, animalele nu au chipul lui Dumnezeu si, prin urmare, nu au nici ratiune. In ordinea creatiei, ratiunea este o facultate proprie omului. Mai mult, in Psalmul 48 se arata ca omul nesabuit «alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor», iar Sfantul Apostol Petru vorbeste de «dobitoacele cele fara de minte» care sunt destinate sa fie prinse si nimicite (II Petru 2, 12). Cu toate acestea, animalele sunt inzestrate de Dumnezeu cu o anumita «cunoastere» si cu simturi superioare (simtul viitorului, prevestesc schimbarea vremii, anticipeaza cutremure, naufragii etc.). Animalele nu Il pot cunoaste pe Dumnezeu, dar pot comunica cu El, asa cum par sa sugereze anumite pasaje din Vechiul Testament («Puii leilor mugesc ca sa ceara de la Dumnezeu mancarea lor» - Psalmul 103). Parintele Radu Petre Muresan evidentiaza faptul ca Biserica are, in cadrul cultului ei, slujbe speciale, numite ierurgii, pentru binecuvantarea casei si a intregii gospodarii, inclusiv a animalelor. Ierurgiile Bisericii au rolul de a binecuvanta toate aceste elemente care tin de microcosmosul personal al omului, ca parte a macrocosmosului. De asemenea, in legatura cu destinul eshatologic al animalelor, este de remarcat faptul ca Apocalipsa nu enumera animalele printre elementele specifice ale cerului nou si pamantului nou. Imaginea lupului care va trai laolalta cu mielul (Isaia 11, 6-9) poate avea conotatii eshatologice, desi, in general, Sfintii Parinti ezita sa plaseze animalele in eshatologie. Omul stapanit de patimi se poarta ca animalele necuvantatoare Am sa ma refer la un cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur care spunea: «Unde sunt cei care se intreaba de ce animalele sunt atat de salbatice? De ce scorpiile musca atat de veninos? De ce viperele au atata otrava? Luati seama ca omul intrece in rautate animalele, si n-o face din fire, precum acestea, ci din vointa!» Pe oamenii lipsiti de demnitate ii numea «caini», pe iubitorii de placeri «cai bine hraniti», pe cei neghiobi ii numea «magari». Omul stapanit de patimi se poarta ca animalele necuvantatoare, care sunt lipsite de ratiune si prin acest lucru se coboara la nivelul animalelor. Sufletul ramane insa nemuritor, este raspunsul parintelui lector dr. Radu Muresan la intrebarea: poate pacatul sa corupa statura sufletului incat sa-l aseze pe aceeasi treapta cu sufletul animalelor? Sfintii Parinti din pustie nu se temeau de salbaticiuni Nu va temeti mai mult de fiarele salbatice decat de propria voastra lipsa de credinta - este indemnul Sfantului Vasile cel Mare. Ce invataminte putem extrage de aici? Sfintii Parinti din pustie nu se temeau de salbaticiuni, care nu le faceau nici un rau, ba chiar le ascultau poruncile. Sfantul Gherasim de la Iordan se imprietenise cu un leu dupa ce ii scosese un spin din picior si ii legase rana. Vindecat, leul nu a mai vrut sa-l paraseasca. Acest lucru ne arata ca, pe masura ce omul se indumnezeieste, fiarele se imblanzesc. Animalele nu pot fi intelese decat in relatia lor cu omul, asa cum omul nu poate fi inteles decat in relatia cu Dumnezeu. Daca omul isi gaseste implinirea in Dumnezeu, asa si animalele isi gasesc in om starea de la inceput, cea lipsita de salbaticie, conchide pr. lector dr. Radu Petre Muresan.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1393

Id: 34723

Data: Oct 18, 2013

Imagine: