Taina Sfintei Cununii in traditie ortodoxa

Fiecare dintre cele sapte Sfinte Taine are cate un moment solemn pe care il numim noi epicleza - acel moment in care se invoca prezenta Sfantului Duh in legatura cu taina respectiva. La Taina Cununiei, momentul solemn nu este acela cand se pun cununiile, sau cand se citeste Sfanta Evanghelie, ci atunci cand se savarseste consacrarea legaturii dintre barbat si femeie, adica atunci cand preotul rosteste cea de-a treia rugaciune a nuntii.Aceasta rugaciune spune asa: Insuti si acum, Stapane, trimite mana Ta din Sfantul Tau lacas si uneste pe robul Tau..., cu roaba Ta..., pentru ca de catre Tine se insoteste barbatul cu femeia. Uneste-i pe dansii intr-un gand, incununeaza-i intr-un trup, daruieste-le roada pantecelui, dobandire de prunci buni. Apoi le impreuna mainile, ramanand asa pana la sfarsitul slujbei. Acesta este momentul solemn, ca o Cincizecime a slujbei Cununiei, echivalenta cu epicleza de la Sfanta Liturghie. Semnul vazut al sfintirii nevazute a acestei binecuvantari este deci unirea mainii drepte a barbatului cu dreapta miresei de catre preot si binecuvantarea lor.Incununarea mirilor intru sarbatoarea iubiriiPunerea cununiilor este cel de-al doilea moment ca importanta, fiind de fapt actul ritual care simbolizeaza si pecetluieste savarsirea Tainei: punerea cununiilor pe capetele mirilor. Cununiile sunt facute in chipul coroanelor cu care se inchinau odinioara regii si imparatii biruitori in razboaie, precum si fecioarele in anumite ritualuri si procesiuni religioase. Ele erau semnele puterii, ale stapanirii si ale biruintei la barbati, ori semne ale frumusetii si puritatii la fecioare, intruchipand totodata podoaba, cinstea, curatia trupeasca si sufleteasca, precum si sentimentele de admiratie, recunostinta sau omagiu biruitorilor in lupta. Atentie insa! Punerea acestor cununi pe capetele mirilor se constituie intr-un elogiu, deci ca o rasplata adusa curatiei si fecioriei acestora, pe care ei au pastrat-o pana la nunta si pentru care sunt incununati. De aceea se si canta pentru cei doi miri in momentul acela rugaciunea: Doamne, Dumnezeul nostru, cu marire si cu cinste, incununeaza-i pe dansii (de 3 ori). Retinem deci ca punerea cununiilor a dat si denumirea Tainei, care la unele popoare crestine se numeste incununare, sau incoronare, sau sarbatoarea iubirii. Sfantul Ioan Gura de Aur vede in cununa simbolul ascezei conjugale in vederea atingerii castitatii, a integritatii fiintei. Dupa traditia veche, cei doi purtau aceste cununi simbolice, din flori de tot felul, timp de 7 zile. Aceste 7 zile de continenta constituia o initiere si un noviciat in asceza a celor doi, adica cei doi petreceau 7 zile impreuna, in rugaciune si meditatie, spre a se pregati pentru marea Taina a iubirii. Astfel se explica si existenta inca in cartea de slujba a unei randuieli ce se savarseste a 8-a zi dupa cununie. Iata, asadar, ce semnificatie are purtarea cununiilor si cat de necesara este cunoasterea intocmai a acestui moment solemn.Simbolistica paharului mantuiriiPaharul cu vin (si nu paharele) pe care preotul il binecuvanteaza si din care apoi gusta mirii e numit in cartile de slujba paharul de obste, sau paharul mantuirii. El simbolizeaza atat bucuria si veselia nuntii, cat si soarta comuna a viitorilor soti, pe care o vor impartasi impreuna, avand parte de aceleasi necazuri si de aceleasi bucurii. Acelasi lucru vrea sa arate si bucata de paine, sau prescura, sau piscotul din care gusta mirii. Atat paharul, cat si painea ne aduc insa aminte si de impartasirea mirilor care avea odinioara loc in acest moment al slujbei, deoarece cununia se oficia, de regula, indata dupa savarsirea Sfintei Liturghii, cand mirii se impartaseau. De aceea se si canta acum Paharul mantuirii veti lua si numele Domnului veti chema (de trei ori), cantare intrebuintata intocmai si ca priceasna in timpul impartasirii credinciosilor la Sfanta Liturghie. De retinut ca la ora actuala se mai pastreaza, pe ici, pe colo, bunul obicei ca mirii sa se impartaseasca inainte de cununie. Iar in Ardeal si in nordul Moldovei se practica si o perioada de post, impartasirea efectuandu-se intr-o duminica sau sarbatoare anterioara. Important lucru este ca cei doi sa constientizeze fiecare din aceste momente, pentru ca momentul in sine nu este doar solemnitate si ceremonial, ci mai ales sens adanc si semnificatie sacra.Hora bucurieiInconjurarea mesei pe care se afla Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce de catre slujitorii bisericesti, miri si nasi, in chip de hora, de trei ori, exprima mai intai bucuria fireasca si sentimentul de jubilare prilejuite de nunta, sentimente care s-au exprimat intotdeauna prin cantare si dans. Ceremonia aceasta este asemanatoare cu cea de la Botez si de la Hirotonie. Şi deoarece nunta se face in vederea nasterii de prunci in frica Domnului, Biserica ne duce cu gandul mai intai la nasterea minunata a Dumnezeiescului Prunc din Sfanta Fecioara, nastere pe care a prezis-o Isaia Proorocul. De aceea si cantam: Isaia dantuieste. Celelalte doua tropare ce se canta in continuare vor sa arate ca mirii trebuie sa se faca partasi lui Hristos si sfintilor Lui, prin viata lor curata pe care o vor duce in casnicie. Atentie insa: cele trei inconjurari sunt o tripla reluare a simbolului cercului. Forma geometrica a zidurilor din jurul templelor si al oraselor de altadata, cercul prefigureaza eternitatea si exprima protectia. Prin aceasta ocolire tripla se creeaza un spatiu sacru in jurul cuplului familial, consacrat prin iubire si prin binecuvantarea lui Dumnezeu. Daca timpul sacru, liturgic este un raspuns la nostalgia vesniciei, spatiul sacru este un raspuns la dorul dupa Paradisul pierdut si anticipeaza Imparatia. Drumul vietii conjugale nu mai este un simplu itinerar, ci el este plasat pe axa vesniciei, in asa fel incat drumul comun al celor doi seamana cu axul nemiscat al unei roti care se invarteste. Luna de miereCercetatorii in domeniu afirma ca aceasta sintagma ar veni de la popoarele nordice. Din cele mai vechi timpuri, aceste popoare au avut obiceiul de a impune tinerilor casatoriti ca timp de 30 de zile dupa nunta sa se hraneasca cu hidromel, un amestec de apa cu miere si anumite aromate. Asadar sa consume mierea ca regim alimentar de favoare. Desigur, in mod simbolic, prin aceasta se aminteste tinerilor ca trebuie sa cultive in atmosfera caminului lor dulceata de miere a unor bune deprinderi de comportament si a virtutilor casnice ideale. Şi aceasta nu doar pentru 30 de zile, ci pentru intreaga lor viata. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 13 mai 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 453

Id: 30795

Data: May 13, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Evanghelia zilei