Trei lacasuri bizantine care preamaresc Dumnezeirea

Marile lacasuri bizantine 'Sfanta Sofia' (Intelepciunea Divina) din Istanbul (Constantinopolul de odinioara), Basilica 'Sfanta Irina' (Pacea Divina) si Rotonda 'Dynamis' (Puterea Divina), - ulterior Rotonda 'Sfantul Gheorghe', ambele din Tesalonic, sunt inchinate fiecare cate unui atribut dumnezeiesc.Marea basilica a Constantinopolului, 'Sfanta Sofia' din secolul al IV-lea, inchinata Intelepciunii Divine, tarnosita la 15 februarie 360 si partial distrusa in timpul disputelor din 404 legate de exilarea Sfantului Ioan Gura de Aur, apoi incendiata la 15 ianuarie 532 si de multe ori refacuta intre anii 532 si 536, a fost reconstruita dupa vechiul plan, sub indrumarea arhitectilor Anthemius din Tralles si Isidor din Milet. '... cum nu a mai fost niciodata de la Adam incoace si cum nu va mai fi nicicand...'Forma in care se afla astazi 'Sfanta Sofia' este din secolul al VI-lea, fiind data de imparatul Iustinian (527-565), care dorea 'o biserica asa cum nu a mai fost niciodata de la Adam incoace si cum nu va mai fi nicicand de acum inainte' (Ch. Delvoye, Arta bizantina, p. 94), a carei constructie a durat mai mult de cinci ani, sfintirea avand loc la 27 decembrie 537. Privit din afara, lacasul impresioneaza prin masivitatea accentuata de cele patruzeci de contraforturi mici situate in jurul cupolei centrale, lipsita de tambur, sprijinita la interior pe arcuri intinse intre stalpi, nu pe colonadele obisnuite ce dobandesc de acum inainte un rol secundar in structura edificiilor bizantine. Acelasi efect este dat si de contraforturile puternice, inaltate si consolidate de-a lungul anilor, la nivelul fatadelor de nord si sud. Trebuie sa patrunzi inauntru ca sa vezi cum deasupra ta se deschide o cupola agatata de cer si sa te minunezi cum emisfera sa, aflata la 55 m de la pamant, coboara prin sferturi de sfera si pandantive si numai patru arcuri pe stalpii de colturi ce se ascund lasand lateral, afara, numai muchiile lor. 'Cand intri sa te rogi in 'Sfanta Sofia', scria Procopius, simti indata ca nu este un lucru datorat puterii si mestesugului omenesc, ci insasi opera dumnezeirii; si sufletul ce se ridica spre cer intelege ca aici Dumnezeu este foarte aproape si ca ii place sa salasluiasca in aceasta casa pe care singur si-a ales-o' (Ch. Delvoye, op. cit., p. 98). Printre lacasurile importante mentionam si biserica Manastirii Myrelaion (Bodrunm Djami), inaltata de Roman Lekapenos (920-944) si Fetiye Djami (Pammakaristos), ridicata intre 1292 si 1294, de Mihail Glabas Tarkaniotes, una dintre cele trei biserici care pastreaza formula tipica a galeriei intalnite si la Tesalonic, specifica Dinastiei Paleologilor. La Kilise Djami (poate o biserica inchinata Sfantului Theodor) - sec. al XI-lea, regasim in cupola tipul de compozitie radiala, desfasurata in jurul unui medalion central - Pantocrator, in timp ce Gül Mosque (Gül Camii - Moscheea Trandafirilor) este una dintre zecile de basilici pe care Vasile I Comneanul hotaraste sa le ridice din ruine, facand trecerea de la tipul basilical la cel in cruce greaca inscrisa, consacrata Sfintei Eufimia, apoi Sfintei Teodosia, martirizata in 729. Un alt monument, Atik Mustafa Pasa Djami (Sfantul Andrei in Krisei), datat in secolul al VII-lea, se afla in cartierul Vlaherne, dar identificat clar, considerandu-se a fi Biserica Sfintilor Petru si Marcu, zidita de Leon I (457-474) si recladita, sau Biserica Sfanta Tecla, refacuta de Isaac Comneanul, in 1059, pastrand planul aplicat in a doua jumatate a secolului al XI-lea si la Kalenderhane Djami, posibil, biserica Manastirii Hristos Akataleptos (Nepatrunsul), ce aminteste ca plan de manastire Hosios David - secolele V-VI, din Tesalonic si de solutia constantinopolitana finala. Tekfur Seray si Palatul Blahernelor, prin policromia si gustul pentru decoratia bogata ce domina infatisarea severa a fortaretelor apusene, atrag atentia mai mult decat Marele Palat Imperial situat pe locul unde astazi se afla moscheea sultanului Ahmet I si o parte a cartierului modern - fapt ce atesta predilectia pentru monumentalitate a constructiilor datate in perioada secolelor X-XII.'Sfanta Irina', Basilica Pacii Divine Construita in secolul al IV-lea, distrusa de incendiul din 532 provocat in timpul rascoalei Nika, odata cu biserica inchinata Sfintilor Apostoli si Basilica 'Sfanta Sofia' din apropiere, Biserica 'Sfanta Irina' a fost incadrata de informatiile arheologice si documentare in tipul lacasurilor mari, cu cinci nave precedate de un atrium cu patru porticuri, asa cum intalnim la Sfantul Ioan din Lateran (312-319), in Roma, si la rotonda Sfantului Mormant, din Ierusalim, inaugurata in anul 335 sau in lacasul Nasterii Domnului din Betleem si biserica de pe Muntele Maslinilor, ridicate in acelasi secol. Aspectul din veacul al VI-lea pe care l-ar fi avut Basilica Pacii Divine din Istanbul nu poate fi cunoscut decat la nivelul cupolei, partile superioare fiind arse in 564 si grav deteriorate, cu exceptia pronaosului, de cutremurul din octombrie 740, forma actuala a lacasului apartinand imparatului Constantin al V-lea (741-775) Copronimul. Tribunele intalnite in arhitectura palestiniana vor fi preluate si in capitala imperiului bizantin, devenind, cum am spus, o trasatura caracteristica a bisericilor aulice, originea lor aflandu-se in arhitectura templelor din Asia Mica, a caror influenta este puternic vizibila in Muzeionul din Efes, precum si in basilica situata in Agora din Smirna. Ridicate peste navele laterale si initial destinate femeilor, acestea vor fi restranse si amplasate numai deasupra pronaosului, oferind posibilitatea oficialitatilor de a participa la slujba in mod solemn si a primi aici Sfintele Taine din mainile patriarhilor, dominand oarecum multimea. 'Dynamis' sau Rotonda 'Sfantul Gheorghe' initial era un mausoleu Numele actual de Rotonda 'Sfantul Gheorghe' a fost dat in secolele XVIII-XIX, in legatura cu forma sa cilindrica, o replica asemanatoare intalnind si in Occident, la Rotonda 'Sfanta Maria' (706), din castelul Würzburg, unde sala circulara este acoperita cu o calota si absidiolele sunt rezervate in grosimea zidurilor, altarul fiind o refacere gotica tarzie, la Biserica 'San Stefano Rorondo', din Roma, inaltata de papa Simplicius (468-483) si bisericile ridicate in Franta in secolul al XI-lea, 'Saint-Bénigne' din Dijon, 'Neuvy-Saint-Sépulcre' si 'Sainte-croix' din Quimperlé, intregul stil al Orientului Bizantin fiind regasit in toata lumea crestina. Şcoala greaca de arhitectura se deosebeste de cea din Constantinopol, prin gustul pentru sobrietatea zidurilor de piatra fasonata si suprafete simple, fara nise sau arcade pe fatade, ce confera un caracter sever atat constructiilor militare, cat si celor cu destinatie laica sau religioasa. Pastrand din traditia romana planul basilical pentru lacasurile de cult in care erau savarsite slujbele euharistice, crestinii foloseau pentru anumite ceremonii comemorative si edificii sau monumente funerare de tip 'martyria', octogonale sau rotunde, dupa modelul antichitatii pagane. Insa nu toate rotondele erau biserici martiriale, unele fiind inchinate mucenicilor, altele avand destinatie practica, asa cum este cazul rotondei adaugate in timpul lui Teodosie al II-lea, la nord-est de Basilica Sfanta Sofia, ce servea numai ca tezaur al Marii Biserici - prin extensie, Patriarhiei de Constantinopol. Avand scopul sa preamareasca Puterea Divina (Dynamis), careia ii era initial consacrat, in virtutea inclinarii spre abstractiuni pe care o avea acea epoca, mausoleul situat in apropierea Palatului si Arcului de Triumf ridicate de Galeriu in Tesalonic, la sfarsitul secolului al III-lea, constituia locul in care se desfasurau ceremoniile oficiale si slujbele imperiale. Inchinat si cetelor ingeresti, datorita amplasarii in cartierul Asomati, langa zidul de vest al cetatii si Poarta Sfintilor Arhangheli, acesta era deseori asociat cu mica biserica a Sfintilor Ingeresti - sec. al XI-lea, situata pe Acropolis, adica Vechea Mitropolie a Tesalonicului. Odata cu transformarea sa in biserica, o suta de ani mai tarziu, sub domnia lui Teodosie I (379-395), suporta anumite schimbari: 1) nisa de est a fost sparta, largita si extinsa, formand o absida la est - interventie ce afecteaza structura zidului prabusit in timpul vreunui cutremur si intarit cu doua contraforturi la inceputul secolului al XI-lea; 2) paralel cu aceasta, la distanta de 8 m, s-a adaugat o colaterala circulara, printr-un perete acoperit separat; 3) usa principala a fost transferata pe latura de sud, in axul opus absidei, conform dispozitiilor basilicale; 4) interiorul a fost decorat cu mozaicuri repartizate pe opt sectiuni si tot atatea niveluri; 5) a fost adaugat un nartex la vest. In centrul cupolei este reprezentata 'Doxa' - slava lui Dumnezeu, Hristos fiind redat intr-un medalion inconjurat de ghirlande si un curcubeu tinut de Sfintii Ingeri. Intr-o zona concentrica, peste cincisprezece apostoli si prooroci sunt urmati de scene cu fond aurit, boltile niselor preluand motive cu influente din orasele Pompei, Herculanum si Boscoreale, datate la sfarsitul secolului al IV-lea, in secolul al VI-lea si pana in secolul al VIII-lea, timp in care a fost transformata in moschee, azi adapostind Muzeul de Arta Crestina (N. Papahatzis, N. Niconanos, 'Monuments of Thessaloniki', Tesalonic, 2010, p. 15).Particularitati ale arhitecturii bizantineIn arhitectura bizantina a existat o dispozitie spatiala asemanatoare aproape tuturor lacasurilor de cult, diferentierile fiind date de planimetrie si sisteme de boltire, cu trasaturi particulare pentru fiecare grupa de monumente in parte. In cazul tipului basilical, cu acoperis in sarpanta, precedat de un atrium cuprins intre porticuri la vest, nord si sud - cel de est fiind transformat in pronaos, intalnit in Grecia si Constantinopol, deosebit de cel folosit la Roma si in Palestina, unde atriumul era inconjurat de o galerie pe toate laturile sale, planul a fost impartit longitudinal in trei sau cinci nave: o nava centrala, terminata cu o absida circulara sau poligonala, incadrata de o parte si de alta de una sau doua nave colaterale, prevazute cu tribune, in cazul bisericilor aulice. Desfasurarea in jurul unui altar, situat in absida principala sau chiar in fata ei, prilejuieste, probabil, aparitia transeptului si a corului, prelungit sau nu cu un deambulatoriu de factura gotica. Tipurile centrale cu variante multiple, octogonale, polilobe si circulare, de felul rotondelor, apartin traditiei paleocrestine si vor duce la dezvoltarea planului in cruce greaca inscrisa, acoperit de cupola bizantina, adaptata la suprafetele dreptunghiulare prin intermediul calotelor si pandantivelor, dupa modelul basilicilor 'Sfanta Irina' si 'Sfanta Sofia', ridicate de Constantin cel Mare (274-337) si Constantiu (337-319) in capitala Imperiului Roman de Rasarit (Ch. Delvoye, Arta bizantina, vol. II, Bucuresti, 1970, p. 16-35).Aproape toate basilicile din Constantinopol, cunoscute din texte, au disparut sau pe ruinele lor au fost inaltate in secolul al VI-lea alte lacasuri, cu aceleasi hramuri, asa cum a fost cazul bisericii din Vlaherne, inchinata Nascatoarei de Dumnezeu, construita de imparateasa Pulheria si Marcian, refacuta de Iustinian (527-565), si al Bisericii Sfintilor Apostoli, renovate in secolul al VI-lea, odata cu Biserica 'Sfintii Serghie si Bacchos' de care era legata printr-un atrium comun ce raspundea intentiilor ecumenice ale basileilor, unind, pe de o parte, un edificiu de plan central sirian si palestinian, destinat unor sfinti rasariteni, si, pe de alta parte, un plan basilical, ce apartinea traditiei apusene - pe ruinele acestei biserici care urma sa adaposteasca cenotafele Sfintilor Apostoli, sultanul Mahomed al II-lea ridicand in 1461 celebra Moschee Albastra. Singurul exemplu ramas la care putem sa ne raportam este Biserica Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul, ridicata de patriciul Ioan Studios in 463, in cinstea ocrotitorului sau ca biserica parohiala, ulterior destinata monahilor akinditi (neadormiti). Nefiind clara data constructiei (nici arhitectul), aceasta este cunoscuta tarziu ca lacas bizantin si apare mentionata dupa 1453, cu toate elementele tipice arhitecturii crestine, la care se adauga multiple influente elenistice. Precedat de un atrium cuprins intre trei porticuli, la vest, la nord si sud, cel de est fiind transformat in pronaos - element tipic pentru arhitectura din Constantinopol si Grecia, deosebita de cea intalnita la Roma si in Palestina, unde atriumul era inconjurat de o galerie pe toate cele patru laturi, lacasul prezinta o nava centrala despartita de colaterale prin doua siruri de cate sapte coloane de marmura, pe care se sprijinea o arhitrava in platbanda, de origine antica, si nu arcadele folosite in mod curent in alte parti - fapt care dovedeste gustul conservator al capitalei, inlocuirea spatiilor dintre coloanele ce dadeau spre curtea interioara, cu pereti de zid, creand un loc special destinat celor care nu puteau lua parte la savarsirea Sfintelor Taine dupa obiceiul liturgic de inchidere a usilor. Peste navele laterale si nartex se ridicau tribunele, iar partea de est se incheia cu o absida semicirculara la interior, cu trei laturi in exterior, specifica unui model aparut la Constantinopol, in secolul al V-lea, preluat in restul imperiului incepand cu domnia lui Iustinian (527-565). (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 14 iulie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 363

Id: 15162

Data: Jul 14, 2011

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Evanghelia zilei