Crestinii ortodocsi s-au aflat astazi, la 23 martie 2014, în Duminica a III-a din Postul Pastelui. La manastirea ilfoveana Cernica bucuria duhovniceasca a sarbatorii a fost sporita de prezenta Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul României în mijlocul obstii si a credinciosilor care au participat la sfintele slujbe.Biserica Ortodoxa a rânduit ca în aceasta Duminica la Sfânta Liturghie sa fie citita pericopa evanghelica de la Marcu capitolul 8, vs. 34-38 si cap. 9 vs. 1: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si scape sufletul îl va pierde; iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela îl va scapa. Caci ce-i foloseste omului sa câstige lumea întreaga, daca-si pierde sufletul sau? Sau ce-ar putea sa dea omul în schimb pentru sufletul sau? Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat si pacatos, si Fiul Omului se va rusina de el când va veni în slava Tatalui Sau, cu sfintii îngeri. Şi le zicea lor: adevarat va spun voua ca sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, pâna ce nu vor vedea împaratia lui Dumnezeu venind întru putere.

Lepadarea de sine, purtarea sau asumarea crucii si urmarea lui Hristos – conditii pentru a dobândi mântuirea

Patriarhul României a aratat ca aceasta Evanghelie desi scurta este foarte adânca în întelesurile sale duhovnicesti si reprezinta un program spiritual pentru toata perioada Postului Sfintelor Pasti.Totodata, Întâistatatorul Bisericii Ortodoxe Române a evidențiat faptul ca Duminica aceasta se refera la Taina Crucii ca lucrare a lui Hristos de înviere a sufletului nostru din moartea pacatului: „Duminica a III-a din Sfântul si Marele Post al Pastilor este numita si Duminica Sfintei Cruci. Ea ne arata întelesurile duhovnicesti ale Tainei Sfintei Cruci pentru viata noastra spirituala si pentru mântuirea noastra. Ea nu se refera la crucea lui Hristos pe care El a fost rastignit în urma patimirilor Sale multe, ci se refera la Taina Crucii lui Hristos în viata noastra, adica la Taina Crucii ca lucrare a lui Hristos de înviere a sufletului nostru din moartea pacatului. Se refera la rastignirea patimilor egoiste si la dobândirea bucuriei prezentei lui Hristos Cel Înviat în viata noastra”.Totodata, Preafericirea Sa a evidentiat care sunt cele trei conditii pentru a dobândi mântuirea: „Domnul Hristos ne arata ca cine doreste sa vina dupa El trebuie mai întâi sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-I urmeze. Asadar, lepadarea de sine, purtarea sau asumarea crucii si urmarea lui Hristos sunt cele trei conditii pentru a fi crestin si a dobândi mântuirea”.

Lepadarea de sine înseamna eliberarea de modul egoist de a trai

Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a explicat ce înseamna lepadarea de sine si a aratat ca aceasta este prima conditie a fi ucenic al lui Hristos: Însusi termenul de lepadare de sine este dificil de înteles pentru omul de astazi. În alte limbi decât româna, lepadarea de sine se traduce cu negarea de sine. Mai ales într-o lume individualista, în care se afirma eul si se cultiva egoismul, ca lacomie dupa profit, lepadarea de sine, ca program spiritual de renuntare la egoism, înseamna ceva greu de acceptat. Totusi, Mântuitorul Iisus Hristos ne spune ca prima conditie a urmarii Lui, adica prima conditie pentru a fi ucenic al Sau, este lepadarea de sine. Însa lepadarea de sine nu înseamna desfiintarea sau anularea de sine, ci schimbarea modului egoist de a vietui. Lepadarea de sine înseamna renuntarea la modul egoist patimas de a trai în uitare de Dumnezeu si de semenii nostri. Hristos Domnul ne arata, de fapt, ca numai atunci putem sa-I urmam Lui când centrul vietii noastre nu mai suntem noi însine, ci El. Când viata omului nu mai este centrata pe eul sau posesiv, trecator si limitat, ci pe legatura de iubire vesnica si infinita cu Hristos Dumnezeu-Omul, atunci viata omului devine comuniune pentru eternitate, deschidere spre îmbogatire spirituala în iubirea eterna a Preasfintei Treimi. Deci, lepadarea de sine înseamna sa facem loc în sufletul nostru lui Hristos, sa ne golim de golirea patimasa de sine si sa ne umplem cu iubirea milostiva a lui Hristos. Ne lepadam de noi însine, dar nu ramânem fara nimic în loc, ci primim pe Hristos ca viata vietii noastre”.

A purta crucea înseamna lupta aceasta de a ne uni cu Hristos în pofida suferintelor

Întâistatatorul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit si despre asumarea crucii si despre semnificatiile acestei asumari: „Asumarea crucii înseamna recunoasterea finitudinii si fragilitatii vietii umane, adica recunoasterea limitarii si neputintelor vietii umane, dar si vointa de a birui raul sau pacatul. Aceasta înseamna a purta crucea, a merge la lupta dar nu împotriva altora, ci lupta cu raul din noi pentru a deveni mai buni, lupta aceasta de a ne uni cu Hristos în pofida suferintelor, necazurilor. Deci, este o lupta de fidelitate, de credinciosie, de urmare a lui Hristos. În Evanghelia de astazi, Crucea poate însemna recunoasterea unei neputinte sau a unei suferinte personale, si anume Crucea este adesea o neîmplinire, o boala incurabila, o patima nevindecata, o tristete ca nu am devenit sau realizat ceea ce ne-am dorit. (…) În multe feluri, crucea este traita ca fiind o neputinta, o neîmplinire sau o suferinta care marcheaza viata omului. Dar când Mântuitorul Iisus Hristos îndeamna pe fiecare "sa-si ia crucea sa", aceasta este o chemare si anume: Ia, accepta, neputinta ta si urmeaza-mi Mie! Adu la Mine, la Hristos, durerea ta, neputinta ta, boala ta, osteneala ta, lupta ta cu tine însuti si cu neputintele tale! Astfel, Hristos voieste sa poarte împreuna cu noi suferinta noastra, ca sa umple cu prezenta Lui iubitoare, mântuitoare si sfintitoare neîmplinirea noastra apasatoare. El, Dumnezeu-Doctorul, vrea sa intre în viata noastra pentru a ne vindeca de neputintele noastre sufletesti si trupesti si pentru a ne darui viata divino-umana a Sa, adica mântuirea, pentru a ne darui bucuria comuniunii cu el în vesnicie. El vrea sa ne ajute ca sa putem purta Crucea suferintei spre a dobândi bucuria Învierii. El doreste ca necazul, încercarea, neputinta, boala sau suferinta pe care le avem sa nu ne desparta de Dumnezeu, ci sa ne uneasca cu El mai mult, sa ne apropie mai mult de Dumnezeu. (…) Parintele Dumitru Staniloae spune ca adesea crucea este o dorinta sau o vointa puternica de a ne înfrâna, de a lupta cu pacatul, de a fi statornici în credinta si în fapte bune. Lupta de a fi statornic în credinta în vreme de prigoana, de a fi fidel în iubire curata, în vreme ce toti din jurul tau merg pe un drum opus este o cruce ca lupta pentru biruinta asupra pacatului si asupra raului din interiorul si din jurul nostru”.

Urmarea lui Hristos prin credinta si iubire fata de Dumnezeu transforma suferinta în speranta

„Numai Hristos Domnul poate transforma crucea noastra în scara catre cer, într-o sansa de ridicare spirituala din pacat si suferinta, prin puterea Lui lucratoare si vindecatoare în interiorul suferintei si al neputintei noastre. Hristos Domnul poarta împreuna cu noi crucea noastra si o transforma, adica daruieste sens suferintei noastre ca loc de întâlnire a noastra cu El, Cel Rastignit si Înviat. (…) Sunt oameni care stiu ca boala lor este incurabila, dar pentru ca prin rugaciune si credinta s-au apropiat mult de Hristos si se spovedesc si se împartasesc des, suferinta bolii se transforma într-o speranta a mântuirii si vedem pe fetele lor o pace si o liniste pentru ca au trecut de la revolta la rugaciune, de la razvratire la postire si apropiere de Dumnezeu. Prin credinta în Dumnezeu si iubire fata de El noi transformam suferinta în speranta, ne apropiem mai mult de Dumnezeu si cautam mântuirea care este bunul de pret cel mai mare pentru ca înseamna unirea omului cu Dumnezeu pentru eternitate”, a mai spus Preafericirea Sa.

Evanghelia de astazi leaga taina Crucii de taina Învierii

Întâistatatorul Bisericii Ortodoxe Române a evidentiat legatura dintre asumarea crucii si taina Învierii si a aratat faptul ca cel ce poarta Crucea sa personala urmând lui Hristos merge spre Înviere.„În aceasta Duminica, a III-a din Postul Mare, învatam ca taina Sfintei Cruci este izvor de înnoire, de rastignire a pacatului sau a egoismului din noi, pentru a cultiva iubirea milostiva si smerita care ne pregateste sa primim bucuria si lumina Învierii. Asadar, este foarte semnificativ faptul ca Mântuitorul vorbeste, în acelasi timp, despre purtarea sau asumarea Crucii si de pregustarea Împaratiei lui Dumnezeu sau de puterea Învierii. Astfel, Evanghelia de astazi leaga taina Crucii de taina Învierii. Cel ce poarta Crucea sa personala urmând lui Hristos merge spre Înviere. Lumina harului Împaratiei lui Dumnezeu patrunde tainic în sufletul omului credincios si în viata sa, iar el simte bucuria chemarii lui Hristos si a urmarii lui Hristos Cel Rastignit si Înviat, Care tainic participa la suferinta omului pentru a-i darui acestuia bucuria Învierii Sale”, a spus Patriarhul României.Purtarea Crucii este lucrare de înnoire duhovniceasca, a mai spus Preafericirea Sa: „Postul Mare, ca pregatire pentru a serba Sfintele Pasti, contine în el taina Crucii, atât ca rastignire a egoismului sau a pacatului din noi, cât si ca bucurie a ridicarii din pacat prin pocainta si iertare. Purtarea Crucii este o lucrare de înnoire duhovniceasca, o eliberare de egoismul orgoliului, o lepadare de iubirea de sine îngusta, pentru o unire cu Hristos Cel nelimitat si vesnic”.

Sfânta Euharistie – Pomul Vietii

Patriarhul României a aratat explicat de ce Biserica Ortodoxa a rânduit ca în mijlocul Postului Mare sa fie asezata Duminica Sfintei Cruci: În mijlocul Raiului se afla Pomul vietii, dar Adam si Eva nu au ajuns sa se bucure de Pomul vietii, pentru ca nu au postit, nu au ascultat de Dumnezeu si nu s-au pocait cu smerenie. Însa Noul Adam, Iisus Hristos, prin ascultare de Dumnezeu, prin postire si prin iubire milostiva sau iertarea greselilor celor care L-au umilit si L-au rastignit, a biruit ispitele neascultarii, lacomiei si slavei desarte, iar, prin Înviere, ne-a daruit noua oamenilor viata cea vesnica din Împaratia cerurilor. Ne-a daruit Pomul Vietii care este Sfânta Euharistie, dupa cum spune Sfântul Isaac Sirul. Pomul vietii la care nu au ajuns Adam si Eva este Sfânta Euharistie la care ne cheama Hristos caci zice: Cu trupul lui Hristos va împartasiti si din izvorul cel fara de moarte gustati. Întrucât în mijlocul Raiului se afla Pomul Vietii pe care l-au pierdut Adam si Eva, Biserica Ortodoxa a rânduit ca în mijlocul Postului Mare sa fie asezata sarbatoarea de pomenire a Sfintei si de viata facatoarei Cruci a lui Hristos, prin care a venit bucurie la toata lumea – cum se spune în slujbele noastre liturgice. (…) Duminica Sfintei Cruci ne arata ca rugaciunea unita cu postul este o lucrare duhovniceasca de rastignire a patimilor, de înfrânare, de ascultare a cuvântului lui Dumnezeu, de înfrânare de la gânduri, cuvinte si fapte rele, precum si împlinire a poruncilor Evangheliei lui Hristos prin fapte bune sau prin milostenie, iar ca bucurie sfânta si mare în timpul postului avem împartasirea mai deasa cu Sfânta Euharistie, care cuprinde în ea, în acelasi timp, taina Crucii si a Învierii lui Hristos.

Sfânta Cruce este steagul de biruinta al lui Hristos

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a aratat si faptul ca Sfânta Cruce este în acelasi timp semnul rastignirii si al învierii lui Hristos, iar Crucea Împaratului Hristos, semnul biruintei Lui asupra pacatului si asupra mortii, este aratat în mijlocul Postului Mare tuturor credinciosilor pentru a se întari în postire si rugaciune.„În concluzie putem spune ca Sfânta Cruce este steagul de biruinta al lui Hristos. Sinaxarul si slujbele din Duminica a III-a din Postul Mare ne arata ca aceasta Duminica a Sfintei Cruci este o încurajare, o întarire a noastra în urcusul spre Înviere. Pentru aceste motive, în Duminica a III-a din post, vazând si venerând Sfânta Cruce în mijlocul bisericii, ne gândim deja la Saptamâna Sfintelor Patimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos, dupa care urmeaza imediat slavita sarbatoare a Învierii lui Hristos. De aceea, când sarutam Sfânta Cruce, zicem: "Crucii Tale ne închinam Hristoase si Sfânta Învierea Ta o laudam si o marim". Sfintii Parinti ai Bisericii ne spun ca Sfânta Cruce este steagul de biruinta al lui Hristos. Ea este semnul iubirii Lui mai tare decât moartea si de aceea Sfânta Cruce este în acelasi timp semnul rastignirii si al învierii lui Hristos. În vechime, când împaratii intrau biruitori într-o cetate, mai întâi trimiteau semnele biruintei lor în cetate, steagurile lor, si apoi venea armata victorioasa, împreuna cu împaratul. Prin analogie, într-un înteles duhovnicesc, Crucea Împaratului Hristos, semnul biruintei Lui asupra pacatului si asupra mortii, este aratat în mijlocul Postului Mare tuturor credinciosilor pentru a se întari în postire si rugaciune, ca biruinta asupra pacatului si ca pregatire pentru Înviere. Sa ne ajute Dumnezeu sa simtim de pe acum ca în Crucea Postului se afla tainic ascunsa bucuria Învierii, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mântuire!”, a încheiat Preafericirea Sa.

Istoria Monahismului Românesc

La final, Patriarhul României a daruit pentru biblioteca manastirii mai multe carti liturgice si de folos duhovnicesc. Printre cartile daruite s-a aflat si Istoria Monahismului Românesc despre care Preafericirea Sa a spus: „Este un album foarte bogat pe care Patriarhia Româna l-a pregatit împreuna cu Academia Româna. Avem începuturile monahismului crestin în general, în Rasarit si Apus, apoi accentul pe Istoria Monahismului Românesc. Are 1040 de pagini si dupa acest volum urmeaza un alt volum: Contributia monahismului la cultura si viata sociala a poporului român, iar al treilea volum va cuprinde toate manastirile si schiturile prezente si disparute din istoria poporului român”.În viitorul apropiat va fi redactata o istorie a Parohiilor din Patriarhia Româna.„Ca sa nu fie uitata parohia, Sfântul Sinod a aprobat propunerea noastra sa se redacteze si o istorie a parohiilor din Patriarhia Româna în 12 volume. Deci, noi dorim sa promovam nu o concurenta, ci o cooperare între parohie si manastire”, a mai spus Preafericirea Sa.Urmatoarea Duminica din Postul Mare este închinata Sfântului Ioan Scararul

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 770

Id: 39094

Data: Mar 23, 2014

Imagine: