Destinatia pe care o urmarim in drumul nostru este de data aceasta Manastirea Ianculesti din Prahova. Mergand pe drumul de la Ploiesti spre Cheia, la intrare in localitatea Magurele, un indicator ne indruma la dreapta pe un drum asfaltat ce traverseaza calea ferata, sosea ce strabate campuri cultivate cu tot felul de cereale, strajuite in zare de coline acoperite cu paduri si presarate cu asezari satesti. De aici mai sunt cam 20 km pana la manastire. Inaintand spre rasarit, soseaua taie dealurile, dupa care merge pe langa albia raului Caldarusanca. Astfel trecand prin cateva localitati intram in localitatea Şoimari, care are in componenta sa satele Şoimari, Magura, Zapodia si Lopadna, localitate ce se gaseste in zona de nord-est a judetului Prahova, in apropierea granitei cu judetul Buzau. Localnicii acestei comune, ca toti locuitorii din zona, sunt fii ai mosnenilor, pomicultori si crescatori de animale, iar dupa cum spune legenda comunei, locuitorii din vechime ai acestor meleaguri erau oameni iuti si priceputi, care se ocupau cu prinderea si imblanzirea soimilor pentru vanatoarea domneasca. Aici, in satul Zapodia, dintre doua coline acoperite cu paduri se ridica turla bisericutei Manastirii Ianculesti, micuta prin proportiile sale, de o frumusete de neegalat. Desi este foarte aproape de soseaua principala dintre Ploiesti si Aricestii-Zeletin, manastirea este atat de bine ascunsa de zarva lumii, incat un drumet, mergand pentru prima data prin acele locuri, ar trece fara ca s-o observe, numai ca o cruce sculptata in lemn si un indicator ne arata ca am ajuns la manastire. Drumul de la idee la faptaIdeea infiintarii unei manastiri pe valea raului Caldarusanca a venit prin anii a90 din partea principalilor ctitori, a surorilor Eleonora si Ecaterina Ianculescu, care au dorit ca langa casa parinteasca din comuna Şoimari sa fie inaltata o sfanta manastire. In amintirea parintilor lor, Victoria si Bucur Ianculescu, ele au donat aproximativ 30 hectare de teren agricol si forestier, teren ce fusese confiscat in perioada comunista. Surorile Ianculescu au mers la parintele Constantin Galeriu, duhovnicul lor de pe atunci, ca sa le sfatuiasca si sa le dea binecuvantare, apoi la vrednicul de pomenire patriarhul Teoctist, care l-a desemnat pe IPS Teodosie, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, sa se ocupe cu demersurile infiintarii noii manastiri. In anul 2001 s-a reusit incheierea actului de donatie intre surorile Ianculescu si Arhiepiscopia Bucurestilor.Trei ani mai tarziu, prin stradania celor de la Arhiepiscopia Bucurestilor si de la Protoieria Valenii de Munte au inceput demersurile cu autoritatile locale din Şoimari, iar in iulie acelasi an s-a inceput excavarea drumului de acces de la soseaua principala, in lungime de 370 m. Atat drumul de acces, cat si fundatia bisericutei s-au facut cu contributia Prefecturii judetului Prahova.Prin grija IPS Teodosie si a PS Episcop-vicar Varsanufie Prahoveanul, a fost adusa o bisericuta de lemn, donatie a credinciosilor din comuna Lunca, jud. Hunedoara. Biserica a fost ridicata pe o fundatie din beton-armat. Manastirea Crasna a donat policandrul, scaunul arhieresc, strana pentru cantareti si un clopot. La inceputul anului 2005 s-a aprobat infiintarea unui schit de calugari cu hramul 'Inaltarea Sfintei Cruci', care sa apartina de Manastirea Crasna sub indrumarea arhimandritului Nicodim Dimulescu, ca, mai tarziu pe 14 iulie acelasi an, prin hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, sa devina manastire cu autonomie deplina, sub numele de 'Manastirea Ianculesti' dupa numele ctitorilor sai. Staretul acestei sfinte manastiri fiind numit ieromonahul Benedict Sbarnau de la Manastirea Crasna. In Duminica de 17 aprilie 2005, cu binecuvantarea patriarhului de atunci Teoctist, la Ianculesti s-a oficiat prima Sfanta Liturghie, savarsindu-se astfel cu buna randuiala deschiderea oficiala a manastirii, la care au participat multi credinciosi din satele vecine. Ulterior, prin hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, schitul a primit statutul de manastire cu deplina autonomie, staret fiind numit ierom. Benedict Sbarnau, provenit din obstea Manastirii Crasna, unde a ucenicit sub atenta obladuire a staretului Nicodim, cel care l-a ales in aceasta ascultare de o asa inalta responsabilitate.In cursul anilor 2005-2006, prin contributia unor oameni credinciosi s-au construit primele doua corpuri de chilii si o trapeza, finalizate astazi. De asemenea, prin ravna si cu cheltuiala preotului Cristian Prusan de la Parohia Tatarani, judetul Prahova, in anul 2007 s-a realizat pictura murala a bisericii, in tehnica fresca, de catre pictorii Adrian si Nicoleta Voicu, iar mai apoi acelasi preot a donat si catapeteasma.In ziua de 14 septembrie 2008, Preasfintitul Varsanufie Prahoveanul, in fruntea unui vast sobor de preoti, a savarsit slujba de tarnosire a sfantului lacas. La eveniment a participat Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, care a tinut un cuvant de invatatura credinciosilor adunati. Tot atunci s-a hotarat ca manastirea sa aiba si un al doilea hram - Sfantul Mare Mucenic Mina (11 noiembrie). Vocatie monahala din copilarieTanara si mica obste de cinci vietuitori se afla sub ascultarea tanarului ieromonah Benedict, zilnic savarsindu-se Sfanta Liturghie si toate slujbele, potrivit randuielilor monahale ale vietii de obste. Originar din Ceptura, judetul Prahova, actualul conducator al obstii din Ianculesti a avut de mic ravna pentru biserica. A ajuns la Crasna in 1993, unde a cerut sa intre in obstea monahala. Staret si duhovnic i-a fost atunci parintele Galaction, astazi Episcop al Alexandriei si Teleormanului. In 1995 a fost calugarit, iar mai apoi hirotonit diacon si preot. La zece ani distanta, a fost inaugurata biserica prin slujirea pentru prima data a Sfintei Liturghii, insa in conditii improvizate. 'Oamenii vazand ca se construieste o manastire, au ajutat cum au putut. De multe ori ramaneam fara bani de paine, iar noi ne rugam Sfantului Mina, ocrotitorul nostru, si in ziua urmatoare era imposibil sa nu vina cineva care sa ne dea un pomelnic sau o masina de alimente', povesteste parintele Benedict, aducandu-si aminte de momentele dificile prin care a trecut.Pelerinilor participanti la slujbele de duminica si sarbatorile legale li se ofera masa intr-un mic adapost de vara sau in trapeza manastirii. In Manastirea Ianculesti, monahii nu consuma carne, aceasta hotarare fiind luata de la inceputul infiintarii sfantului locas. Cu ajutorul unor credinciosi evlaviosi s-a ridicat un altar de vara, unde se savarsesc slujbele atunci cand vremea permite. Manastirea dispune si de o gospodarie-anexa, unde vietuitorii isi duc la indeplinire ascultarile. (Articol publicat in ziarul Lumina de Duminica din data de 17 iulie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1226

Id: 15215

Data: Jul 17, 2011

Imagine: