La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxa a Patriarhiei Romane a aparut, cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, lucrarea Viata si Acatistul Sfantului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei, in noua colectie de Acatiste si Vieti de Sfinti , dupa cum ne-a informat Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa.Sfantul Ierarh Andrei s-a nascut din parinti tematori de Dumnezeu, ai caror stramosi erau vlahi sau aromani , vietuitori in Balcani, care, din cauza stapanirii turcesti, in veacul al XVIII-lea, s-au refugiat in cateva tari crestine, din Imperiul Austriac. Familia Şaguna cand, din voia lui Dumnezeu, a adus pe lume pe Anastasie, viitorul sfant ierarh al Ardealului, se gasea in orasul Miscolt, in nord-estul Ungariei. Era in preajma Craciunului din anul mantuirii 1808. Vrednica sa mama, Anastasia, a dat pruncului nou-nascut numele ei, care inseamna inviere . Dupa ce a venit pe lume Anastasie, la cativa ani tatal sau a plecat la cele vesnice. Astfel, Anastasia Şaguna se regaseste in fata necazurilor vietii cu trei copii: Evreta, Ecaterina si Anastasie, ramasi orfani de tata. Infruntand mari lipsuri materiale, a reusit sa faca din ei oameni crescuti in frica de Dumnezeu, pastratori ai sfintelor predanii ortodoxe. Anastasie a fost dat sa invete la cele mai bune scoli ale timpului: scoala primara greco-valaha din Miscolt, intretinuta de parohia aromaneasca de acolo, gimnaziul inferior din Miscolt, gimnaziul superior (liceul) din Pesta (azi Budapesta), apoi la Universitatea din acel oras, unde a facut studii stralucite de Filosofie si Drept. La terminarea studiilor, tanarului Anastasie i se deschidea in fata o frumoasa cariera de avocat, judecator sau profesor. Insa la indemnul evlavioasei sale mame, a plecat la Varset (in Banatul sarbesc de azi) si s-a inscris la Seminarul teologic romano-sarb de acolo. La absolvire intra ca frate in manastirea sarbeasca Hopovo, unde, la nici 25 de ani, a cerut sa fie tuns in monahism. A primit numele Sfantului Apostol Andrei, cel intai chemat. Era un calugar invatat, cu studii de drept, filozofie si teologie, bun cunoscator al limbilor romana (inclusiv dialectul aroman), maghiara, germana, sarba, greaca, latina si slavona. Cu toate acestea, noul ostas in slujba Domnului Hristos s-a ostenit intru smerenie si ascultare desavarsita, lucrand cu timp si fara timp in implinirea virtutilor, sporind in evlavie si rugaciune curata, desavarsindu-se duhovniceste si inaltandu-se, prin cunoastere, catre asemanarea cu Dumnezeu. A fost apreciat foarte mult de ierarhii ortodocsi sarbi, care l-au rugat sa paraseasca linistea manastirii si sa activeze in cadrul Mitropoliei de la Carlovit. Facand ascultare, implineste aceasta chemare si, timp de 13 ani, activeaza ca rector, asesor (consilier) mitropolitan, profesor de seminar si ca egumen la patru manastiri sarbesti (Iazak, Besenovo, Hopovo si Covil).In vara anului 1846 mitropolitul de la Carlovit l-a numit vicar general al Episcopiei romanesti vacante a Transilvaniei, cu sediul la Sibiu; in decembrie 1847 soborul protopopilor ardeleni l-a propus ca episcop, fiind confirmat de Curtea imperiala din Viena si hirotonit arhiereu de catre mitropolitul din Carlovit in Duminica Tomii a anului 1848. Chiar in ziua hirotonirii a plecat spre Sibiu, unde poporul roman ortodox il astepta ca pe un izbavitor. S-a implicat direct si cu multa daruire in toate actiunile de reabilitare a identitatii culturale si spirituale a natiunii romanilor ardeleni, pe primul loc fiind recunoasterea lor ca natiune egala in drepturi cu maghiarii, sasii si secuii si desfiintarea iobagiei. In plan bisericesc Mitropolitul Andrei Şaguna a luptat cu mult curaj, timp de 15 ani, pentru iesirea Bisericii romanesti din Ardeal de sub jurisdictia Mitropoliei sarbesti de la Carlovit, sub care a fost asezata in mod abuziv de Curtea imperiala de la Viena. Lupta lui a fost incununata de izbanda in decembrie 1864, cand s-a aprobat restaurarea vechii Mitropolii a Ardealului (desfiintata in 1701 de autoritatile de stat de atunci), iar Andrei Şaguna a devenit arhiepiscop al Sibiului si mitropolit al romanilor din Ardeal, Banat si partile de vest (Crisana). El a intocmit apoi o lege de organizare, cunoscuta sub numele de Statutul organic, aprobata de un Congres national-bisericesc in anul 1868, prin care se prevedea autonomia Bisericii sale fata de stat, dar si participarea laicilor la conducerea vietii bisericesti, in probleme administrative si economice. Biserica din Ardeal s-a condus dupa acest statut pana in anul 1925, dar principiile lui de baza s-au pastrat si in Statutele urmatoare pana azi. Mitropolitul Andrei a fost un adevarat ctitor al invatamantului si culturii romanesti din Ardeal. El a reorganizat vechea scoala teologica de la Sibiu ca un Institut teologic-pedagogic, cu doua sectiuni , in care se pregateau viitorii preoti, dar si invatatorii celor aproximativ 800 de scoli primare din Ardeal, indrumate de Biserica (mai mult de jumatate fiind infiintate in timpul lui). Tot el a intemeiat Gimnaziul cu opt clase din Brasov (actualul Colegiu Andrei Şaguna ), un Gimnaziu la Brad, in judetul Hunedoara, o scoala reala-comerciala in Brasov, a initiat cursuri pentru nestiutorii de carte in fiecare parohie. La Sibiu a infiintat o tipografie diecezana , in care s-a tiparit ziarul Telegraful Roman (din ianuarie 1853 pana azi, in mod neintrerupt), Calendarul eparhial (numit azi Indrumatorul bisericesc, din 1852 pana azi), o serie de manuale pentru scolile primare, dar si manuale pentru invatamantul teologic (unele scrise de el insusi), toate cartile de slujba, unele in mai multe editii, o noua editie a Bibliei, in 1856-1858 si multe altele. Tot Şaguna a fost acela care a obtinut acordul autoritatilor pentru infiintarea Asociatiunii transilvane pentru literatura si cultura poporului roman (ASTRA). A acordat burse, din fondurile Arhiepiscopiei, unor tineri care urmau studii gimnaziale si universitare, din randul carora s-a format elita intelectuala a Ardealului de altadata. El a organizat actuala resedinta mitropolitana din Sibiu, a ctitorit biserica din Gusterita (azi cartier al Sibiului) si a indemnat preotii si credinciosii sa contribuie cu banii si bratele la ridicarea unor biserici si cladiri scolare. Intentiona sa zideasca o catedrala in Sibiu, dar nu a reusit sa stranga banii necesari pentru inceperea lucrarilor. A fost un ales rugator si postitor, un desavarsit liturghisitor, predicator si pastor de suflete, care a pastrat in permanenta legatura cu clerul si credinciosii. A trecut la cele vesnice la 16/28 iunie 1873, fiind ingropat langa biserica mare din Rasinari, asa cum a randuit el insusi prin testament, fiind prohodit de un singur preot, fara predica si fara pompa . Cu toata smerenia lui, cu adevarat calugareasca, poporul dreptcredincios l-a cinstit cum se cuvine si dupa moarte, socotindu-l intre cei mai de seama ierarhi pe care i-a avut Ardealul. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a trecut in randul Sfintilor in anul 2011, randuindu-i pomenirea in ziua de 30 noiembrie.Lucrarea poate fi achizitionata de la Libraria Cartilor Bisericesti (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Libraria Ortodoxia (Calea Victoriei nr. 45, langa biserica Kretulescu), prin comanda pe internet la adresa [email protected], precum și de la pangarele bisericilor si manastirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucurestilor.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 585

Id: 26323

Data: Nov 29, 2012

Imagine: